ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3397/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

aprilie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. București, a chemat în judecată pe pârâta,

SC C.M.E.I.E. SRL București, pentru a fi obligată la înregistrarea gajului

constituit în favoarea A.P.A.P.S. la Registrul Român al Acționarilor sau alt

registru independent și la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pe zi

pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de înregistrare a

gajului de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va

pronunța.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că A.P.A.P.S. a vândut societății comerciale pârâte un număr de

acțiuni, reprezentând 70% din capitalul social al SC M.P. SA București, iar

prin contractul de vânzare-cumpărare s-a obligat să realizeze investiții, în

valoare de 1.400.000 dolari S.U.A., la societatea privatizată, garantând

realizarea investițiilor prin gajul asupra pachetului de acțiuni.

Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a realiza

investiția, conform art. 8.10.1 și 8.10.2 din contract, A.P.A.P.S. a solicitat

executarea gajului asupra acțiunilor numerotate de la 1 – 372.523 inclusiv.

Cu actul înregistrat la 22 iunie

2001, reclamanta A.P.A.P.S. București a formulat cerere de modificare a

obiectului acțiunii, solicitând autorizarea de a-și realiza gajul asupra celor

372.523 acțiuni din capitalul social al pârâtei, fiindu-i atribuit proprietatea

bunului gajat.

Prin sentința civilă nr. 7886 din 19

octombrie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea A.P.A.P.S.

București, cu motivarea că, la data de 27 octombrie 2000, Adunarea Generală

Extraordinară a Acționarilor pârâtei a hotărât majorarea capitalului social cu

suma de 1.400.000 dolari S.U.A., reprezentând aport în natură, ulterior fiind

aprobat și raportul de expertiză tehnică și evaluare privind aportul în natură,

și, prin actul adițional din 15 decembrie 2000, fiind modificat statutul

societății și făcându-se înregistrarea la O.R.C.M.B.

Hotărârea tribunalului a rămas

irevocabilă în baza deciziei nr. 351 din 8 martie 2002 a Curții de Apel București,

secția a V a comercială, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul

reclamantei.

Împotriva acestor hotărâri a

formulat recurs în anulare procurorul general, susținând următoarele critici:

- din probele administrate în cauză

rezultă că societatea pârâtă nu a efectuat investiții, din surse proprii sau

atrase, pe numele său, deoarece, din contractele de cesiune de creanță, rezultă

că investițiile urmau a fi restituite de către societatea privatizată

cumpărătorului SC C.M.E.I.E. SRL București;

- s-a mai susținut că, datorită

faptului că operațiunile au fost efectuate între firme și persoane aparținând

aceluiași grup, nu există certitudinea realității prețurilor prezentate de

cedent și cesionar;

- contractul de novație nu a fost

semnat de reprezentantul legal al creditoarei, fiind lovit de nulitate și

dovedindu-se un act fictiv, destinat să inducă în eroare cu privire la intenția

părților;

- în legătură cu contractul de

novație prin schimbare de creditor, procurorul general a arătat că actul este

semnat de cetățeanul grec R.S. numai în calitate de creditor, pentru noul

debitor semnând cetățeanul român C.H., actul fiind conceput cu un viciu

esențial, pentru a-l face inopozabil față de noul debitor, care s-ar fi

obligat;

- cât privește hotărârea Adunării

Generale Extraordinare a Acționarilor societății privatizate din 15 decembrie

2000, s-a arătat că aceasta este lovită de nulitate, deoarece reprezintă, în

realitate, voința acționarului majoritar - reprezentat de R.S – care era

interesat să aprobe raportul de evaluare și să adopte hotărârea de majorare a

capitalului social, fiind evident conflictul de interese între societatea

privatizată și cumpărătorul acțiunilor.

Recursul în anulare este întemeiat,

în sensul celor ce se vor arăta.

Prin acțiunea introductivă de

instanță, reclamanta A.P.A.P.S. București a solicitat obligarea pârâtei SC C.M.E.I.E.

SRL București la înregistrarea gajului constituit, potrivit art. 8.10.3 din

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, potrivit căruia, dacă cumpărătorul

nu realizează investiția, conform art. 8.10.1 și 8.10.2 din același contract, A.P.A.P.S.

poate executa gajul asupra acțiunilor.

Totodată, susținând că obligația de

înregistrare a gajului este o obligație de a face, a cerut obligarea pârâtei și

la plata sumei de 1.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de

întârziere în executarea obligației asumate.

Așa cum s-a arătat, acțiunea

inițială a fost ulterior precizată și modificată, în sensul că s-a solicitat

autorizarea reclamantei de a-și realiza gajul asupra celor 372.523 acțiuni din

capitalul social al pârâtei, cu atribuirea proprietății bunului gajat.

Temeiul legal al acțiunii, care a

fost invocat de reclamantă, era art. 969 C. civ. și art. 478, 482 și 488 C.

com., precum și dispozițiile legale privind privatizarea, aplicabile la data

încheierii contractului, respectiv, H.G. nr. 450/1999, modificată prin H.G. nr.

443/2001, și Legea nr. 99/1999 (dosarul tribunalului).

Ambele instanțe au reținut că

reclamanta nu este îndreptățită să solicite aplicarea sancțiunilor contractuale,

deoarece pârâta și-a îndeplinit obligația de a realiza o investiție în cuantum

de 1.400.000 dolari S.U.A., împrejurare dovedită prin procesul-verbal al Adunării

Generale Extraordinare a pârâtei nr. 6 din 15 decembrie 2000, prin care a fost

aprobat raportul de evaluare privind aportul în natură adus la majorarea

capitalului social al societății comerciale privatizate.

Prima critică a procurorului general

vizează împrejurarea că, în realitate, cumpărătorul nu a realizat investiția –

aport de capital din surse proprii sau atrase pe numele său - așa cum s-a

stipulat în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Într-adevăr, deși Adunarea Generală

Extraordinară a Acționarilor a confirmat realizarea investițiilor, din actele

dosarului nu rezultă modul în care s-a făcut efectiv majorarea de capital, expertiza

depusă la dosar nefiind de natură să elucideze problema în litigiu.

Sub acest aspect, se impune casarea

celor două hotărâri judecătorești, pentru ca, la rejudecarea cauzei, să se

dispună efectuarea unei noi expertize tehnice și de evaluare pentru

determinarea valorii investițiilor efectuate de SC C.M.E.I.E. SRL București

pentru majorarea capitalului social al SC C.M.E, conform prevederilor

contractului nr. 732/1998 încheiat cu fostul F.P.S. București.

Această soluție este determinată și

de constatările făcute de Garda Financiară și cuprinse în notele de constatare

invocate în adresa nr. 250170 din 13 februarie 2001, potrivit cărora

documentele luate în calcul la întocmirea raportului de expertiză tehnică nu

reflectă realitatea (dosarul de fond).

Concluziile acestei noi expertize

vor fi de natură să lămurească și aspectele legate de sursa acestor investiții,

verificându-se dacă aportul de capital a fost realizat efectiv sau el este

fictiv, așa cum se susține prin recursul în anulare, printr-un alt motiv.

Este adevărat că, prin hotărârea

Adunării Generale Extraordinare din 15 decembrie 2000, s-a hotărât aprobarea

raportului de expertiză tehnică și evaluare, precum și majorarea capitalului

social dar, din actele dosarului, nu rezultă că hotărârea A.G.E.A. s-ar fi

publicat în Monitorul Oficial, nefiind opozabilă terților, conform art. 130

alin. (4) din legea societăților comerciale, din acest punct de vedere urmând a

fi înlăturată apărarea pârâtei, vizând faptul că reclamanta a avut cunoștință

de întreaga documentație privind realizarea investiției.

În aceeași ordine de idei, trebuie

subliniat că, la dosarul tribunalului a fost depusă încheierea judecătorului

delegat la Oficiul Registrului Comerțului București nr. 6962 din 20 decembrie

2000, prin care s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunilor

privind modificarea actului constitutiv, referitor la capitalul social,

făcându-se cuvenita mențiune privind publicarea în Monitorul Oficial a actului

adițional, publicare ce nu s-a mai făcut.

În

fine, în cursul soluționării litigiului au fost invocate unele aspecte penale

ale pricinii, care vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei, în măsura în

care există sentințe penale definitive și cu incidență în cauza de față.

Cât privește criticile procurorului

general, referitoare la modul în care s-au încheiat contractele de cesiune de

creanță și cel de novație, acestea vor fi examinate de instanța de fond, după

ce se va stabili dacă aportul de capital a fost real sau fictiv, în condițiile

arătate mai sus și după verificarea operațiunilor efectuate între firmele

aparținând aceluiași grup.

Pentru toate aceste considerente, recursul

în anulare va fi admis, cele două hotărâri judecătorești criticate vor fi

casate, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, secției comerciale a

Tribunalului București, conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și art. 312 pct. 3

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 7886 din 19 octombrie 2001 a Tribunalului

București, secția comercială, precum și a deciziei nr. 351 din 8 martie 2002 a

Curții de Apel Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 9 iulie 2003.