ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3397/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 aprilie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. București, a chemat în judecată pe pârâta, SC C.M.E.I.E. SRL București, pentru a fi obligată la înregistrarea gajului constituit în favoarea A.P.A.P.S. la Registrul Român al Acționarilor sau alt registru independent și la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pe zi pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de înregistrare a gajului de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce se va pronunța. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că A.P.A.P.S. a vândut societății comerciale pârâte un număr de acțiuni, reprezentând 70% din capitalul social al SC M.P.

SA București, iar prin contractul de vânzare-cumpărare s-a obligat să realizeze investiții, în valoare de 1.400.000 dolari S.U.A., la societatea privatizată, garantând realizarea investițiilor prin gajul asupra pachetului de acțiuni. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a realiza investiția, conform art. 8.10.1 și 8.10.2 din contract, A.P.A.P.S. a solicitat executarea gajului asupra acțiunilor numerotate de la 1 – 372.523 inclusiv. Cu actul înregistrat la 22 iunie 2001, reclamanta A.P.A.P.S. București a formulat cerere de modificare a obiectului acțiunii, solicitând autorizarea de a-și realiza gajul asupra celor 372.523 acțiuni din capitalul social al pârâtei, fiindu-i atribuit proprietatea bunului gajat.

Prin sentința civilă nr. 7886 din 19 octombrie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea A.P.A.P.S. București, cu motivarea că, la data de 27 octombrie 2000, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor pârâtei a hotărât majorarea capitalului social cu suma de 1.400.000 dolari S.U.A., reprezentând aport în natură, ulterior fiind aprobat și raportul de expertiză tehnică și evaluare privind aportul în natură, și, prin actul adițional din 15 decembrie 2000, fiind modificat statutul societății și făcându-se înregistrarea la O.R.C.M.B. Hotărârea tribunalului a rămas irevocabilă în baza deciziei nr. 351 din 8 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a V a comercială, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul reclamantei.

Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs în anulare procurorul general, susținând următoarele critici: - din probele administrate în cauză rezultă că societatea pârâtă nu a efectuat investiții, din surse proprii sau atrase, pe numele său, deoarece, din contractele de cesiune de creanță, rezultă că investițiile urmau a fi restituite de către societatea privatizată cumpărătorului SC C.M.E.I.E. SRL București; - s-a mai susținut că, datorită faptului că operațiunile au fost efectuate între firme și persoane aparținând aceluiași grup, nu există certitudinea realității prețurilor prezentate de cedent și cesionar; - contractul de novație nu a fost semnat de reprezentantul legal al creditoarei, fiind lovit de nulitate și dovedindu-se un act fictiv, destinat să inducă în eroare cu privire la intenția părților; - în legătură cu contractul de novație prin schimbare de creditor, procurorul general a arătat că actul este semnat de cetățeanul grec R.S.

numai în calitate de creditor, pentru noul debitor semnând cetățeanul român C.H., actul fiind conceput cu un viciu esențial, pentru a-l face inopozabil față de noul debitor, care s-ar fi obligat; - cât privește hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății privatizate din 15 decembrie 2000, s-a arătat că aceasta este lovită de nulitate, deoarece reprezintă, în realitate, voința acționarului majoritar - reprezentat de R.S – care era interesat să aprobe raportul de evaluare și să adopte hotărârea de majorare a capitalului social, fiind evident conflictul de interese între societatea privatizată și cumpărătorul acțiunilor. Recursul în anulare este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta.

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta A.P.A.P.S. București a solicitat obligarea pârâtei SC C.M.E.I.E. SRL București la înregistrarea gajului constituit, potrivit art. 8.10.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, potrivit căruia, dacă cumpărătorul nu realizează investiția, conform art. 8.10.1 și 8.10.2 din același contract, A.P.A.P.S. poate executa gajul asupra acțiunilor. Totodată, susținând că obligația de înregistrare a gajului este o obligație de a face, a cerut obligarea pârâtei și la plata sumei de 1.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației asumate. Așa cum s-a arătat, acțiunea inițială a fost ulterior precizată și modificată, în sensul că s-a solicitat autorizarea reclamantei de a-și realiza gajul asupra celor 372.523 acțiuni din capitalul social al pârâtei, cu atribuirea proprietății bunului gajat.

Temeiul legal al acțiunii, care a fost invocat de reclamantă, era art. 969 C. civ. și art. 478, 482 și 488 C. com., precum și dispozițiile legale privind privatizarea, aplicabile la data încheierii contractului, respectiv, H.G. nr. 450/1999, modificată prin H.G. nr. 443/2001, și Legea nr. 99/1999 (dosarul tribunalului). Ambele instanțe au reținut că reclamanta nu este îndreptățită să solicite aplicarea sancțiunilor contractuale, deoarece pârâta și-a îndeplinit obligația de a realiza o investiție în cuantum de 1.400.000 dolari S.U.A., împrejurare dovedită prin procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a pârâtei nr. 6 din 15 decembrie 2000, prin care a fost aprobat raportul de evaluare privind aportul în natură adus la majorarea capitalului social al societății comerciale privatizate.

Prima critică a procurorului general vizează împrejurarea că, în realitate, cumpărătorul nu a realizat investiția – aport de capital din surse proprii sau atrase pe numele său - așa cum s-a stipulat în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. Într-adevăr, deși Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a confirmat realizarea investițiilor, din actele dosarului nu rezultă modul în care s-a făcut efectiv majorarea de capital, expertiza depusă la dosar nefiind de natură să elucideze problema în litigiu. Sub acest aspect, se impune casarea celor două hotărâri judecătorești, pentru ca, la rejudecarea cauzei, să se dispună efectuarea unei noi expertize tehnice și de evaluare pentru determinarea valorii investițiilor efectuate de SC C.M.E.I.E.

SRL București pentru majorarea capitalului social al SC C.M.E, conform prevederilor contractului nr. 732/1998 încheiat cu fostul F.P.S. București. Această soluție este determinată și de constatările făcute de Garda Financiară și cuprinse în notele de constatare invocate în adresa nr. 250170 din 13 februarie 2001, potrivit cărora documentele luate în calcul la întocmirea raportului de expertiză tehnică nu reflectă realitatea (dosarul de fond). Concluziile acestei noi expertize vor fi de natură să lămurească și aspectele legate de sursa acestor investiții, verificându-se dacă aportul de capital a fost realizat efectiv sau el este fictiv, așa cum se susține prin recursul în anulare, printr-un alt motiv.

Este adevărat că, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare din 15 decembrie 2000, s-a hotărât aprobarea raportului de expertiză tehnică și evaluare, precum și majorarea capitalului social dar, din actele dosarului, nu rezultă că hotărârea A.G.E.A. s-ar fi publicat în Monitorul Oficial, nefiind opozabilă terților, conform art. 130 alin. (4) din legea societăților comerciale, din acest punct de vedere urmând a fi înlăturată apărarea pârâtei, vizând faptul că reclamanta a avut cunoștință de întreaga documentație privind realizarea investiției.

În aceeași ordine de idei, trebuie subliniat că, la dosarul tribunalului a fost depusă încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului București nr. 6962 din 20 decembrie 2000, prin care s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunilor privind modificarea actului constitutiv, referitor la capitalul social, făcându-se cuvenita mențiune privind publicarea în Monitorul Oficial a actului adițional, publicare ce nu s-a mai făcut. În fine, în cursul soluționării litigiului au fost invocate unele aspecte penale ale pricinii, care vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei, în măsura în care există sentințe penale definitive și cu incidență în cauza de față.

Cât privește criticile procurorului general, referitoare la modul în care s-au încheiat contractele de cesiune de creanță și cel de novație, acestea vor fi examinate de instanța de fond, după ce se va stabili dacă aportul de capital a fost real sau fictiv, în condițiile arătate mai sus și după verificarea operațiunilor efectuate între firmele aparținând aceluiași grup. Pentru toate aceste considerente, recursul în anulare va fi admis, cele două hotărâri judecătorești criticate vor fi casate, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, secției comerciale a Tribunalului București, conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ. și art. 312 pct. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 7886 din 19 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, precum și a deciziei nr. 351 din 8 martie 2002 a Curții de Apel Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează hotărârile atacate și trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 9 iulie 2003.