ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3527/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, ce a format

obiectul dosarul nr. 8892/2000 al Tribunalului București, secția comercială,

reclamantul F.P.S. București, în prezent, A.P.A.P.S. București, a solicitat ca,

în contradictoriu cu pârâta SC A.L. Cipru să fie autorizat, să-și realizeze

gajul constituit în favoarea sa, în sensul atribuirii bunului gajat, respectiv,

acțiunile acestuia, cu referire concretă la 69,95% din capitalul social al SC I.

SA București, care au fost concesionate societății pârâte.

În motivarea pretenției de mai sus, reclamantul a

arătat că a concesionat pârâtei, prin contractul din data de 11 mai 1999, cca. 69,95%

din capitalul social al societății menționate, pârâta angajându-se să efectueze

în societate, din surse proprii sau surse atrase, o investiție de capital, în

valoare de 1.488.635 dolari S.U.A., în termen de 1 an de la data semnării

contractului.

În baza prevederilor art. 8.10.3 din contract,

cumpărătorul a constituit drept gaj 40% din acțiuni pentru garantarea

realizării investițiilor. Pârâta, însă, nu și-a îndeplinit obligațiile.

Prin sentința nr. 7035 din 6 noiembrie 2000 a

Tribunalului București, secția comercială, cererea reclamantului a fost

respinsă ca nefondată, reținându-se că, deși reclamantul a solicitat realizarea

gajului, nu a făcut dovada constituirii legale a acestui gaj.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 1410 din 26 noiembrie

2001.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel

a reținut că, în materia gajului, dispozițiile Legii nr. 31/1990 sunt

dispoziții speciale; pentru constituirea acestuia legea impunând efectuarea

unei mențiuni în registrul acționarului, iar reclamanta nu a făcut această

dovadă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a

declarat recurs și a solicitat admiterea recursului său, modificarea deciziei

recurate și, pe fond, admiterea acțiunii A.P.A.P.S.

În drept, recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul reclamantei este nefondat.

Solicitarea reclamantei, de a se lua act de faptul că

recursul a rămas fără obiect, nu poate fi luată în analiză, în condițiile art. 246

C. proc. civ., întrucât recurenta a făcut numai precizarea că recursul a rămas

fără obiect, nu și o cerere semnată de conducerea A.P.A.P.S. București, în

acest sens.

Cu toate acestea, în temeiul art. 26

1

din

O.G. nr. 25/2000, ordonanță aprobată prin Legea nr. 56/2002, modificată și

completată ulterior prin O.G. nr. 40/2003, potrivit cu care, dacă se constată

realizarea în cuantum valoric a angajamentului investițional, iar realizarea

acestuia s-a garantat prin constituirea de garanții, A.P.A.P.S. nu are dreptul de

a proceda la executarea acestor garanții.

Coroborând prevederile de mai sus cu cele ale art. 26

3

din același act normativ, care privește sumele avansate cu titlu de cheltuieli

de judecată în procesele rămase fără obiect și care, precizează textul de lege,

vor fi suportate de cumpărător, constatarea care se impune este că acest recurs

nu este întemeiat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului București, împotriva deciziei nr. 1410 din 26 noiembrie 2001 a Curții

de Apel București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2003.