ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4600/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2158 din 17 iunie

2003, pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă ca neîntemeiată opoziția

formulată de reclamantul N.D.I. și M.A., împotriva hotărârii A.G.A. din 29

iunie 2001, din cadrul SC C. SA Urlați.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut că susținerile reclamanților sunt nefondate, atâta timp cât prin

sentința nr. 148 din 2003 a Tribunalului Prahova a fost respinsă acțiunea cu

privire la constatarea nulității absolute a actului adițional încheiat între SC

C. SA la data de 9 martie 1999 și a convenției autentificate, hotărâre care a

fost menținută de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 1682 din 6 mai 2003,

stabilindu-se definitiv și irevocabil că preluarea pachetului majoritar de

acțiuni și cesionarea acestuia către M.R., s-a făcut în conformitate cu

prevederile Legii nr. 31/1990 republicată.

Împotriva sentinței mai sus evocate

au declarat recurs reclamanții. Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 3527

din 24 octombrie 2003, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare. În motivarea deciziei s-a reținut că tribunalul nu s-a

pronunțat asupra cererii completatoare la acțiune, având obiect constatarea

nulității absolute a contractului de cesiune, autentificat la 15 mai 2001,

birou notarial M.M.G., încheiat între M.M. și M.R., omisiune echivalând cu o

necercetare asupra fondului.

În rejudecare, Tribunalul Prahova,

prin sentința nr. 714 din 8 aprilie 2004 a respins acțiunea reclamanților, așa

cum a fost completată și precizată, reținând că în speță nu sunt incidente

cauze de nulitate absolută a contractului de cesiune în cauză.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 786 din 8 noiembrie 2004 a respins apelul, ca nefondat.

În considerentele acestei decizii

s-a reținut cu privire la primul motiv de apel că potrivit art. 14 lit. b) cap.

IV din statutul SC C. SA Urlați, adunarea generală ordinară hotărăște mărirea

sau reducerea capitalului social și modificarea numărului de acțiuni sau a

valorii nominale a acestora, precum și la cesiunea acțiunilor și nu adunarea

generală extraordinară.

În speță, potrivit procesului verbal

din 30 martie 2001 al A.G.A. din cadrul SC C. SA, pârâtul M.M. a oferit spre

vânzare pachetul de acțiuni, cu respectarea dreptului de preemțiune, în

termenul de 30 zile, după care, în lipsa altei oferte l-a înstrăinat și lui M.R.,

la rândul ei votată și validată în consiliul de administrație în A.G.A. din 29

iunie 2001, în prezența reclamanților, care nu au avut vreo opoziție cu privire

la această numire.

Cât privește al doilea motiv de

apel, instanța de judecată l-a respins ca nefondat, reținând că oferta

pârâtului M.M. s-a făcut legal în cadrul adunării generale ordinare, singura în

măsură a hotărî asupra acestei oferte și nu adunarea generală extraordinară,

așa cum susțin reclamanții.

La data de 27 decembrie 2004,

reclamanții declară recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, cu respectarea

termenului prevăzut de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Recurenții nu-și întemeiază în drept

cererea.

Criticile formulate vizează

nulitatea contractului de cesiune a pachetului majoritar de acțiuni al SC C. SA

încheiat între M.M. și M.R., întrucât, susțin recurenții cesiunea acțiunilor

trebuia aprobată de A.G.E.A., deoarece se modifica prin acest act însuși actul

constitutiv al societății, astfel cum a fost completat prin actul adițional din

9 septembrie 1999.

Instanțele de judecată, mai arată

recurenții, au nesocotit probele depuse la dosar, prejudicind prin soluția

pronunțată societatea și drepturile acționarilor.

Pentru aceste motive, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond constatarea nulității

absolute a contractului de cesiune de acțiuni încheiat între M.M. și M.R.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 14 lit.

h) din capitolul IV al statutului SC C. SA Urlați, A.G.A. este îndrituită să

hotărască cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social și modificarea

nr. de acțiuni sau a valorii nominale precum și la cesiunea acțiunilor.

Potrivit procesului verbal din 30

martie 2001, încheiat cu prilejul A.G.A. din cadrul societății, pârâtul M.M.

și-a oferit spre vânzare pachetul de acțiuni acționarilor, timp de 30 zile,

aspect consemnat în act, semnat chiar de președintele N.D.I. (reclamantul

recurent), după care acțiunile au fost cesionate lui M.R. așa cum rezultă și

din hotărârea A.G.A. din 29 iunie 2001, când s-a luat act de cesiunea în cauză.

În raport de criticile formulate de

reclamanți rezultă fără dubiu că actul constitutiv a fost respectat în litera

lui, cu privire la atribuțiile A.G.A. ale SC C. SA (vezi art. 14 lit. h)) de a

aproba cesiunea acțiunilor, iar dreptul de preemțiune a fost respectat, așa cum

s-a arătat mai sus.

Așadar, constatarea nulității

absolute a contractului de cesiune în temeiul încălcării prevederilor

statutului, invocate de recurenți, cu referire la caracterul adunării generale,

cât și al dreptului la preemțiune este o solicitare nefondată, urmând a fi

respinsă ca atare.

Curtea, în raport de considerentele

ce preced constată că decizia recurată este legală și temeinică, urmând a

respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat, în temeiul art. 312 teza

2 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții N.D.I. și M.A., împotriva deciziei nr. 786 din 8 noiembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 octombrie 2005.