ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3545/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1507 din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a SC M. SA Ploiești, în promovarea cererii reconvenționale, invocată de reclamantă. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M.H. SRL cu sediul în Ploiești, împotriva pârâtei SC M. SA cu sediul în Ploiești, în sensul că a obligat societatea pârâtă să nu dispună măsuri sau acțiuni de natură a obstrucționa desfășurarea normală a activității reclamantei în spațiul situat în incinta C.G.C. Ploiești, referitor la căi de acces, spațiul comercial și utilități comune.

De asemenea a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de SC M. SA, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit că reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a SC M. SA în promovarea cererii reconvenționale și față de această excepție s-a constatat că, la data de 8 mai 1997 a fost încheiat contractul de asociere în participațiune între părți, împrejurare care confirmă raportul contractual născut între aceste două societăți și justifică calitatea procesuală activă în promovarea cererii reconvenționale. Prin contractul de asociere în participațiune din 8 mai 1995 SC M. SA a închiriat reclamantei SC M.H.

SRL imobilul situat în C.G.C., pe o perioadă de 5 ani. La data de 27 iulie 2001, prin sentința civilă nr. 1063, Tribunalul Prahova a obligat pârâta să încheie contract de vânzare – cumpărare pentru activul comercial situat în cadrul R.M. din C.G.C. Ploiești, deținut de reclamantă, cu plata prețului în rate, după deducerea investițiilor efectuate în spațiul comercial de către reclamantă, iar în caz contrar, a obligat pârâta la daune cominatorii pe zi de întârziere de 50.000.000 lei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la perfectarea contractului. Față de această hotărâre judecătorească s-a impus obligarea societății pârâte să nu dispună măsuri sau acțiuni de natură a obstrucționa desfășurarea normală a activității reclamantei în spațiul situat în incinta C.G.C.

Ploiești, referitor la căile de acces, spațiu comercial și utilități comune. S-a mai respins în rest acțiunea ca neîntemeiată deoarece tulburarea adusă reclamantei prin oprirea funcționării lifturilor a fost întreruptă de către pârâtă, în prezent aceasta folosind spațiul potrivit cu destinația și în condițiile stabilite prin contractul de asociere în participațiune, astfel că, nu se justifică acordarea de daune cominatorii pe zi de întârziere. Cererea reconvențională a fost respinsă, cu motivarea că, deși contractul încheiat între părți avea un termen de 5 ani, pârâta nu l-a denunțat cu 60 de zile înainte de expirarea termenului, acceptând tacita relocațiune și mai mult decât atât, s-a constatat că înainte de expirarea termenului, a intervenit sentința nr. 1063 din 27 iulie 2001, prin care pârâta era obligată să-i vândă reclamantei spațiul în litigiu.

Nu există motiv de reziliere a contractului pentru neexecutarea din partea reclamantei în sensul neplății redevenței stabilită, întrucât prin O.P. depuse la dosar se constată că aceasta și-a îndeplinit obligația contractuală. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 794 din 12 noiembrie 2004 a admis apelul formulat de apelanta pârâtă SC M. SA, împotriva sentinței nr. 1507 din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că a schimbat în tot sentința apelată și pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.H. SRL și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta SC M. SA.

De asemenea a fost dispusă rezilierea contractului de asociere în participațiune din 8 mai 1997, încheiat între părți și evacuarea reclamantei – intimate din C.G.C. Ploiești. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că a respins excepția invocată de intimată privind tardivitatea formulării apelului, motivat de faptul că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării hotărârii. În sentința apelată s-a reținut greșit că reclamanta a plătit redevența stabilită, întrucât, din actele depuse la dosar, rezultă că această redevență a fost achitată numai până în luna decembrie 2003, iar sumele aferente începând cu luna ianuarie și până în prezent, nefiind achitate de reclamantă, așa cum de altfel, recunoaște și aceasta.

Între părți s-a încheiat un contract cu executare succesivă, reclamanta neîndeplinind obligația privind plata redevenței. Punerea în întârziere a acesteia s-a făcut prin cererea de chemare în judecată, reclamanta neachitând nici până în prezent sumele pe care le datora pârâtei în temeiul contractului, deși aceasta i-a pus la dispoziție spațiul ce a făcut obiectul convenției. S-a apreciat că este lipsit de relevanță cui aparține culpa în neexecutarea sentinței civile nr. 1063 din 27 iulie 2001, deoarece instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, iar în contractul de asociere erau prevăzute clauze pe care fiecare parte trebuia să le îndeplinească. Excepția de neexecutare a contractului, invocată de intimată, constând în aceea că apelanta cu rea credință nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și nu i-a vândut spațiul în litigiu, nu a putut fi reținută întrucât prin contract nu a fost asumată o asemenea obligație.

Intimata nu poate invoca excepția de neexecutare a contractului motivat de faptul că apelanta nu a executat sentința civilă, deoarece pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului este necesar ca obligațiile reciproce ale părților să-și aibă temeiul în același contract. Ca efect al rezilierii contractului s-a dispus și evacuarea intimatei – reclamante din C.G.C. Ploiești. Împotriva deciziei nr. 794 din 12 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC M.H.

SRL Ploiești, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității apelului declarat de SC M. SA, instanța de apel a făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, greșit a fost soluționată excepția de neexecutare a contractului față de cererea reconvențională, a fost aplicată greșit legea referitor la admiterea recursului, care poate fi cerută numai de proprietar, a fost motivată insuficient legitimitatea procesuală activă a SC M. SA în susținerea cererii reconvenționale, greșit s-a dispus rezoluțiunea contractului de asociere, greșit s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii contractului de asociere precum și împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Intimata pârâtă SC M. SA Ploiești a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta SC M.H. SRL, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că sentința nr. 1507 din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost comunicată către pârâta SC M. SA, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare, la data de 23 iulie 2004, prin afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului, cu mențiunea că nu a fost găsită nici o persoană.

Adresa la care s-a efectuat comunicarea, respectiv Piața Mihai Viteazul, nu au indicată în mod clar litera, nefiind posibilă o diferențiere în acest sens. A fost dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor cuprinse în art. 92 1 C. proc. civ., în conformitate cu care comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților, care potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora.

În mod constant, atât doctrina cât și practica judiciară au stabilit că simpla mențiune făcută în procesul verbal, că citația s-a afișat pe ușa imobilului fără a se arăta și apartamentul, face ca în cazul imobilelor cu mai multe etaje și apartamente procedura de citare să fie considerată nulă, deoarece nu se poate verifica dacă afișarea s-a făcut pe ușa locuinței proprii a celui citat (V.M.C., Tratat teoretic și practic de procedură civilă). Pe dovada de comunicare, cum bine a sesizat instanța de apel, nu s-a indicat exact nici locul afișării, astfel că din modul în care agentul procedural a înscris mențiunile pe dovada de comunicare, nu rezultă cu certitudine că sentința a fost comunicată pârâtei, aceasta aflându-se în termenul legal de promovare a căii de atac a apelului.

Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor au fost stabilite, de instanța de apel și adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul contractului de asociere în participațiune din 8 mai 1997, având ca obiect comercializarea de mobilier, produse electronice, electrotehnice și produse de uz îndelungat, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, precum și posibilitățile de soluționare a litigiilor. Obligația reclamantei consta, în esență, în aceea că va ceda pârâtei 5 % din desfacerea realizată, dar nu mai puțin de 39.000.000 lei inclusiv T.V.A. lunar, iar neplata la timp a sumelor datorate atrăgând penalități de întârziere. Sancțiunea nerespectării acestor clauze, conform voinței părților, conduce la rezilierea de drept unilaterală a contractului.

Amplu argumentat și bine motivat au fost expuse toate considerentele care au condus la admiterea cererii reconvenționale formulată de SC M. SA Ploiești, prin care s-a cerut rezilierea contractului de asociere în participațiune din 18 mai 1997, urmată de evacuarea reclamantei din spațiul deținut. Din verificarea documentației existente la dosar, a rezultat că principala obligație asumată contractual de reclamantă, în art. 3.5, aceea de a plăti procentul de 5 % din desfacerea realizată dar nu mai puțin de 39 milioane lei inclusiv T.V.A., lunar, nu a fost adusă la îndeplinire. Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2004 nu a mai fost asigurată plata redevenței lunare, fiind lipsită de finalitate obligația asumată de reclamantă, făcând aplicabile dispozițiile art. 1020 – 1021 C. civ., care stabilesc că întotdeauna în contractele sinalagmatice, condiția rezolutorie este subînțelesă, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.

Legitimitatea procesuală activă a SC M. SA, privind cererea reconvențională rezultă din calitatea de parte în contractul de asociere în participațiune din 8 mai 1997, argument suficient care îi conferă toate prerogativele care decurg din acest aspect, inclusiv acela de a cere evacuarea reclamantei din spațiul deținut. Nici critica referitoare la împrejurarea că în această pricină există două decizii pronunțate în apel, date de aceiași instanță, între aceleași părți, nu poate fi primită, deoarece obiectul este diferit. Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior, fac ca toate criticile formulate de reclamanta SC M.H. SRL cu sediul social în Ploiești să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat, nefiind îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 794 din 12 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.H. SRL Ploiești, împotriva deciziei nr. 794 din 12 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 iunie 2005.