ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3545/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1507 din 21 iunie

2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a SC

M. SA Ploiești, în promovarea cererii reconvenționale, invocată de reclamantă.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M.H. SRL cu sediul

în Ploiești, împotriva pârâtei SC M. SA cu sediul în Ploiești, în sensul că a

obligat societatea pârâtă să nu dispună măsuri sau acțiuni de natură a

obstrucționa desfășurarea normală a activității reclamantei în spațiul situat

în incinta C.G.C. Ploiești, referitor la căi de acces, spațiul comercial și

utilități comune. De asemenea a fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată

și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de SC M. SA, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a stabilit că reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale

active a SC M. SA în promovarea cererii reconvenționale și față de această

excepție s-a constatat că, la data de 8 mai 1997 a fost încheiat contractul de

asociere în participațiune între părți, împrejurare care confirmă raportul

contractual născut între aceste două societăți și justifică calitatea

procesuală activă în promovarea cererii reconvenționale.

Prin contractul de asociere în

participațiune din 8 mai 1995 SC M. SA a închiriat reclamantei SC M.H. SRL

imobilul situat în C.G.C., pe o perioadă de 5 ani. La data de 27 iulie 2001,

prin sentința civilă nr. 1063, Tribunalul Prahova a obligat pârâta să încheie

contract de vânzare – cumpărare pentru activul comercial situat în cadrul R.M.

din C.G.C. Ploiești, deținut de reclamantă, cu plata prețului în rate, după

deducerea investițiilor efectuate în spațiul comercial de către reclamantă, iar

în caz contrar, a obligat pârâta la daune cominatorii pe zi de întârziere de

50.000.000 lei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la

perfectarea contractului. Față de această hotărâre judecătorească s-a impus

obligarea societății pârâte să nu dispună măsuri sau acțiuni de natură a

obstrucționa desfășurarea normală a activității reclamantei în spațiul situat

în incinta C.G.C. Ploiești, referitor la căile de acces, spațiu comercial și

utilități comune. S-a mai respins în rest acțiunea ca neîntemeiată deoarece

tulburarea adusă reclamantei prin oprirea funcționării lifturilor a fost

întreruptă de către pârâtă, în prezent aceasta folosind spațiul potrivit cu

destinația și în condițiile stabilite prin contractul de asociere în

participațiune, astfel că, nu se justifică acordarea de daune cominatorii pe zi

de întârziere.

Cererea reconvențională a fost

respinsă, cu motivarea că, deși contractul încheiat între părți avea un termen

de 5 ani, pârâta nu l-a denunțat cu 60 de zile înainte de expirarea termenului,

acceptând tacita relocațiune și mai mult decât atât, s-a constatat că înainte

de expirarea termenului, a intervenit sentința nr. 1063 din 27 iulie 2001, prin

care pârâta era obligată să-i vândă reclamantei spațiul în litigiu. Nu există

motiv de reziliere a contractului pentru neexecutarea din partea reclamantei în

sensul neplății redevenței stabilită, întrucât prin O.P. depuse la dosar se

constată că aceasta și-a îndeplinit obligația contractuală.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 794 din 12

noiembrie 2004 a admis apelul formulat de apelanta pârâtă SC M. SA, împotriva

sentinței nr. 1507 din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, în sensul că a schimbat în tot

sentința apelată și pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.H.

SRL și a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta SC M. SA. De

asemenea a fost dispusă rezilierea contractului de asociere în participațiune din

8 mai 1997, încheiat între părți și evacuarea reclamantei – intimate din C.G.C.

Ploiești.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că a respins excepția invocată de intimată privind tardivitatea

formulării apelului, motivat de faptul că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării

hotărârii.

În sentința apelată s-a reținut

greșit că reclamanta a plătit redevența stabilită, întrucât, din actele depuse

la dosar, rezultă că această redevență a fost achitată numai până în luna

decembrie 2003, iar sumele aferente începând cu luna ianuarie și până în

prezent, nefiind achitate de reclamantă, așa cum de altfel, recunoaște și

aceasta. Între părți s-a încheiat un contract cu executare succesivă,

reclamanta neîndeplinind obligația privind plata redevenței. Punerea în

întârziere a acesteia s-a făcut prin cererea de chemare în judecată, reclamanta

neachitând nici până în prezent sumele pe care le datora pârâtei în temeiul

contractului, deși aceasta i-a pus la dispoziție spațiul ce a făcut obiectul

convenției.

S-a apreciat că este lipsit de relevanță

cui aparține culpa în neexecutarea sentinței civile nr. 1063 din 27 iulie 2001,

deoarece instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, iar în contractul

de asociere erau prevăzute clauze pe care fiecare parte trebuia să le

îndeplinească. Excepția de neexecutare a contractului, invocată de intimată,

constând în aceea că apelanta cu rea credință nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate prin contract și nu i-a vândut spațiul în litigiu, nu a putut fi

reținută întrucât prin contract nu a fost asumată o asemenea obligație.

Intimata nu poate invoca excepția de neexecutare a contractului motivat de

faptul că apelanta nu a executat sentința civilă, deoarece pentru invocarea

excepției de neexecutare a contractului este necesar ca obligațiile reciproce ale

părților să-și aibă temeiul în același contract. Ca efect al rezilierii

contractului s-a dispus și evacuarea intimatei – reclamante din C.G.C.

Ploiești.

Împotriva deciziei nr. 794 din 12

noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC M.H. SRL Ploiești,

care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectele că în mod greșit a fost respinsă excepția

tardivității apelului declarat de SC M. SA, instanța de apel a făcut o greșită

interpretare a actului juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, greșit a fost soluționată excepția

de neexecutare a contractului față de cererea reconvențională, a fost aplicată

greșit legea referitor la admiterea recursului, care poate fi cerută numai de

proprietar, a fost motivată insuficient legitimitatea procesuală activă a SC M.

SA în susținerea cererii reconvenționale, greșit s-a dispus rezoluțiunea

contractului de asociere, greșit s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile

rezoluțiunii contractului de asociere precum și împrejurarea că instanța nu s-a

pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Intimata pârâtă SC M. SA Ploiești a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul promovat de reclamanta SC M.H. SRL, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că sentința nr.

1507 din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și

de contencios administrativ, a fost comunicată către pârâta SC M. SA, conform

dovezii de primire și a procesului verbal de predare, la data de 23 iulie 2004,

prin afișarea actului pe ușa principală a locuinței destinatarului, cu

mențiunea că nu a fost găsită nici o persoană. Adresa la care s-a efectuat

comunicarea, respectiv Piața Mihai Viteazul, nu au indicată în mod clar litera,

nefiind posibilă o diferențiere în acest sens. A fost dată o eficiență juridică

maximă dispozițiilor cuprinse în art. 92

1

C. proc. civ., în

conformitate cu care comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se

poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al

asociațiilor sau societăților, care potrivit legii, pot sta în judecată, cu

excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată, la termen,

lipsa oricărei persoane la sediul acestora. În mod constant, atât doctrina cât

și practica judiciară au stabilit că simpla mențiune făcută în procesul verbal,

că citația s-a afișat pe ușa imobilului fără a se arăta și apartamentul, face

ca în cazul imobilelor cu mai multe etaje și apartamente procedura de citare să

fie considerată nulă, deoarece nu se poate verifica dacă afișarea s-a făcut pe

ușa locuinței proprii a celui citat (V.M.C., Tratat teoretic și practic de

procedură civilă). Pe dovada de comunicare, cum bine a sesizat instanța de

apel, nu s-a indicat exact nici locul afișării, astfel că din modul în care

agentul procedural a înscris mențiunile pe dovada de comunicare, nu rezultă cu

certitudine că sentința a fost comunicată pârâtei, aceasta aflându-se în

termenul legal de promovare a căii de atac a apelului.

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor au fost stabilite, de instanța de apel și adevăratele

raporturi juridice dintre părți în cadrul contractului de asociere în

participațiune din 8 mai 1997, având ca obiect comercializarea de mobilier,

produse electronice, electrotehnice și produse de uz îndelungat, întinderea

drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, precum și posibilitățile de

soluționare a litigiilor. Obligația reclamantei consta, în esență, în aceea că

va ceda pârâtei 5 % din desfacerea realizată, dar nu mai puțin de 39.000.000

lei inclusiv T.V.A. lunar, iar neplata la timp a sumelor datorate atrăgând

penalități de întârziere. Sancțiunea nerespectării acestor clauze, conform

voinței părților, conduce la rezilierea de drept unilaterală a contractului.

Amplu argumentat și bine motivat au

fost expuse toate considerentele care au condus la admiterea cererii

reconvenționale formulată de SC M. SA Ploiești, prin care s-a cerut rezilierea contractului

de asociere în participațiune din 18 mai 1997, urmată de evacuarea reclamantei

din spațiul deținut. Din verificarea documentației existente la dosar, a

rezultat că principala obligație asumată contractual de reclamantă, în art. 3.5,

aceea de a plăti procentul de 5 % din desfacerea realizată dar nu mai puțin de

39 milioane lei inclusiv T.V.A., lunar, nu a fost adusă la îndeplinire. Astfel,

începând cu data de 1 ianuarie 2004 nu a mai fost asigurată plata redevenței

lunare, fiind lipsită de finalitate obligația asumată de reclamantă, făcând

aplicabile dispozițiile art. 1020 – 1021 C. civ., care stabilesc că întotdeauna

în contractele sinalagmatice, condiția rezolutorie este subînțelesă, în caz

când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.

Legitimitatea procesuală activă a SC

M. SA, privind cererea reconvențională rezultă din calitatea de parte în

contractul de asociere în participațiune din 8 mai 1997, argument suficient

care îi conferă toate prerogativele care decurg din acest aspect, inclusiv

acela de a cere evacuarea reclamantei din spațiul deținut. Nici critica referitoare

la împrejurarea că în această pricină există două decizii pronunțate în apel,

date de aceiași instanță, între aceleași părți, nu poate fi primită, deoarece

obiectul este diferit.

Rațiunile juridice și argumentele

expuse anterior, fac ca toate criticile formulate de reclamanta SC M.H. SRL cu

sediul social în Ploiești să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge

ca nefondat recursul declarat, nefiind îndeplinite nici una din condițiile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr.

794 din 12 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC M.H. SRL Ploiești, împotriva deciziei nr. 794 din 12 noiembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 iunie 2005.