ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2081/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 decembrie 2000, reclamanta SC M. SA Ploiești a chemat în judecată pârâta SC P.T. SRL Vălenii de Munte, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligați la plata sumei de 158.954.867 lei, reprezentând cotă de asociere aferentă lunilor martie 1999 – martie 2000, T.V.A. aferent lunilor septembrie 1998 – mai 1999, precum și penalități de întârziere cu cheltuielile de judecată aferente. În susținerea pretențiilor, reclamanta a arătat că, în baza contractului de asociere în participațiune nr. 108 din 13 octombrie 1998, pârâta a deținut depozitul nr. 119 situat în Vălenii de Munte, cu obligația de a achita lunar cota de asociere în sumă de 250 dolari S.U.A., plus T.V.A.-ul aferent, plătită în lei la cursul B.N.R.

din ziua facturării. Derularea contractului s-a desfășurat normal până în luna martie 1999, când pârâta a încetat plățile, intervenind rezilierea contractului și predarea spațiului, conform procesului verbal de predare-primire, în martie 2000. Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 50.000.000 lei, reprezentând pierderi și beneficiul de care a fost lipsit ca urmare a nerespectării de către proprietar a obligațiilor contractuale. Se susține că nu și-a putut desfășura activitatea, nu a avut profit și nu a achitat cota de asociere, întrucât reclamanta nu a sprijinit-o la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice, așa cum rezultă din convenția intervenită.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 490 din 23 martie 2001, a respins atât acțiunea, cât și cererea reconvențională. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, între părți, s-a încheiat un contract de asociere, care, în realitate, este contract de închiriere, că acest contract nu s-a efectuat decât parțial, deoarece reclamanta nu a asigurat pârâtei buna folosire și nici nu a făcut dovada deținerii spațiului până în martie 1999. În ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că nu s-au produs dovezi privind daunele suferite. Împotriva acestei sentințe au promovat apel ambele părți. Criticile reclamantei vizează modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de fapt în sensul că nu a dat eficiență contractului pârâților, pârâta fiind în culpă pentru neachitarea cotei de asociere.

Pârâta critică soluția instanței de fond prin aceea că, în mod nelegal, i-a fost respinsă cererea reconvențională, atâta timp cât s-a făcut dovada că spațiul nu a putut fi utilizat din culpa reclamantei, care nu și-a respectat obligațiile asumate. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 897 din 12 iulie 2001, a respins apelurile ca nefondate. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că asocierea părților nu a funcționat, în sensul că reclamanta nu a asigurat pârâtei facilitățile necesare desfășurării activității, așa cum rezultă din cuprinsul adreselor nr. 274; 1131 și 1191, iar pe de altă parte, pârâta nu a plătit cota de asociere decât până în februarie 1999 și acesta numai la nivelul de 200 dolari lunar, părțile convenției fiind, în egală măsură, vinovate de neexecutarea contractului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen și legal timbrat ambele părți. Criticile SC P.T. SRL vizează faptul respingerii de către instanțe a cererii reconvenționale atâta timp cât a făcut dovada respectării obligațiilor asumate prin convenția intervenită, respectiv, plata cotei de asociere, în timp ce reclamanta nu i-a asigurat facilitățile privind desfășurarea activității, astfel că este îndreptățită acoperirea prejudiciului cauzat în sumă de 41.029.573 lei.

Reclamanta invocă în criticile formulate aspecte de nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod eronat și susține că intimata-pârâtă nu și-a putut desfășura activităților, atâta timp cât nu a depus diligențele în vederea rezilierii contractului și predării imobilului încă din luna februarie 1999, de când a încetat achitarea cotei de asociere, predarea având loc de abia la data de 20 martie 2000. Actele dosarului relevă faptul că între părți a intervenit contractul de asociere în participațiune, încheiat la data de 13 octombrie 1998, prin care SC M. SA a pus la dispoziția SC P.T. SRL spațiul situat în Vălenii de Munte, identificat – teren și clădiri aferente. Conținutul convenției are caracterul unui contract de asociere în participațiune guvernat de dispozițiile art. 251 și urm. C. com., cu toate consecințele ce decurg din aceste reglementări.

Clauzele contractului au stabilit drepturi și obligații pentru ambele părți. Astfel, SC M. SA avea obligația să pună la dispoziția beneficiarului, imobilul cu care a venit în asociere, precum și toate investițiile făcute, precum și drepturile în folosirea facilităților aferente. Din conținutul acestor clauze nu rezultă obligația asociatului participant să asigure facilități cum ar fi încheierea contractului de furnizare energie electrică, aspect reținut eronat de către instanțele inferioare. Probele administrate conduc la convingerea instanței supreme că asociatul participant și-a respectat întocmai obligațiile asumate, spațiul fiind preluat fără obiecțiuni, conform procesului verbal de predare-primire din 12 octombrie 1998. De asemenea, a fost de acord ca, pentru o perioadă de cinci luni, respectiv, de la 12 octombrie 1998 – 30 aprilie 1999, cota de profit ce îi revenea să fie diminuată de la 250 dolari S.U.A.

la 200 dolari S.U.A.. Asociatul reprezentant, respectiv, SC P.T. SRL nu a fost în măsură să justifice nerespectarea obligației de plată a cotei de asociere, folosind spațiul până la data de 21 martie 2000, când a procedat la predarea acestuia, conform procesului verbal încheiat de reprezentanții pârâtelor. Atâta timp cât a beneficiat de obiectul asocierii, refuzul de plată practicat este nejustificat, și cum convenția intervenită are caracterul unei asocieri în participațiune, se datorează și T.V.A., iar potrivit clauzei penale, va suporta sancțiunea cuvenită. Pe de altă parte, asociatul reprezentant nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între pretinsele pierderi suferite și culpa proprietarului spațiului, iar expertiza efectuată la instanța de fond nu poate forma convingerea că pierderile suferite se ridică la suma pretinsă, acestea ținând de modul cum a fost gestionată asocierea.

Față de cele arătate, având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., și văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 897 din 12 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași părți și schimbă în tot sentința nr. 490 din 23 martie 2001 a Tribunalului Prahova și, în consecință, admite acțiunea și obligă pârâta SC P.T. SRL Vălenii de Munte la plata sumei de 63.548.296 lei, reprezentând cotă asociere și T.V.A. și a sumei de 95.406.571 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în fond, apel, recurs, în sumă de 20.156.384 lei. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.T. SRL Vălenii de Munte, împotriva aceleiași decizii.

IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2003.