ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2280/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2000,

reclamanta SC D.A. SRL Pitești a solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâta SC E.A. SA Râmnicu-Vâlcea:

- rezilierea contractului nr. 231425 din 24 mai 1995

pentru bufetul Parc, întrucât acesta a fost predat locatorului SC C.C. SA, la

data de 2 iulie 2000, precum și restituirea sumei de 67.500, plătită la 2 iulie

2000, actualizată la zi, cu titlu de anticipație;

- rezilierea contractului nr. 2507/1994, pentru vila S.,

care a fost preluată de fostul proprietar în baza unei sentințe judecătorești,

și restituirea sumei de 129.600 lei, actualizată la zi, plătită la 31 martie

1994, cu titlu de anticipație;

- restituirea sumei reprezentând actualizarea sumei

de 84.124.271 lei, stabilită prin decizia Curții de Apel Pitești nr. 411 din 22

august 2000, de la data ultimei actualizări: 31 iulie 2000;

- restituirea sumei reprezentând actualizarea sumei

de 11.087.716 lei cheltuieli de judecată, conform aceleiași decizii.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr.

124 din 12 februarie 2001, a admis în parte cererea, a dispus rezilierea

contractelor de furnizare a energiei electrice nr. 2507/1994 și nr. 231425/1995,

a obligat pe pârâtă la plata sumei de 12.716.670 lei, cu titlu de daune,

respingând celelalte capete de cerere.

În motivarea sentinței se reține că reclamanta și-a

pierdut titlul juridic în baza căruia a încheiat cele două contracte, iar,

potrivit art. 22 din H.G. nr. 236/1993, titularul contractelor de furnizare a

energiei electrice este obligat să ceară rezilierea acestora.

Obligația de restituire a anticipației revine,

potrivit actelor normative în vigoare la data încheierii contractelor, H.G. nr.

73/1990 și, respectiv, H.G. nr. 236/1993, numai persoanelor fizice, iar dreptul

la acțiune, pentru restituirea sumelor cu acest titlu, este prescris.

Potrivit expertizei efectuate în cauză,

reactualizarea sumei stabilită prin decizia nr. 411 din 22 august 2000 a Curții

de Apel Pitești, ce se cuvine reclamantei, este în cuantum de 12.716.670 lei.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, prin

decizia nr. 447 din 2 iulie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a

schimbat în parte sentința, a admis și capătul de cerere privind anticipația,

stabilind suma de plată la 17.334.600 lei, în loc de 12.716.670 lei.

S-a înlăturat, așadar, susținerea că plata

anticipației s-ar fi făcut fără suport legal, ca și aceea privind prescrierea

dreptului la acțiune, aceasta, deoarece dreptul la acțiune s-a născut la data

încetării raportului contractual. S-a apreciat ca întemeiată și critica privind

greșita respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în cauză

nefiind aplicabil art. 275 C. proc. civ.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC E.A.

SA, sucursala Râmnicu-Vâlcea.

Critica sa vizează greșita interpretare a actelor

juridice deduse judecății și cu privire la restituirea anticipației, deoarece,

potrivit actelor normative în vigoare, reclamanta-intimată nu avea obligația

depunerii acesteia, pe de o parte, iar pe de altă parte, fiind o plată

nedatorată, termenul de prescripție curge, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958,

de la data la care a cunoscut că patrimoniul său s-a diminuat cu suma ce o

reprezintă, dreptul la acțiune fiind, deci, prescris.

Cât privește obligarea sa la plata cheltuielilor de

judecată, aceasta s-a făcut cu ignorarea art. 275 C. proc. civ., deoarece a

recunoscut pretențiile reclamantei la reactualizare de la primul termen de

judecată, iar anterior cererii de chemare în judecată, nu a fost notificată.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care

solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și

temeinică, precizând că recurenta a plătit suma la care a fost obligată,

conform adresei 29335 din 4 decembrie 2001, anexată în copie.

Recursul nu este fondat.

electrice, încheiate la 31 martie 1994 și, respectiv, 24 aprilie 1995, a căror

reziliere s-a dispus, în baza art. 22 din H.G. nr. 236/1993, prin sentința

tribunalului, au prevăzut, la art. 5 lit. f) și, respectiv, art. 7 alin. (5),

obligația consumatorului de a plăti o anticipație egală cu valoarea consumului

prezumat pe 30 zile.

Semnând contractele fără obiecțiuni, izvorul

obligației de restituire a sumelor percepute cu titlu de anticipație,

actualizată, este contractual, iar nu extracontractual, cum greșit susține

recurenta.

Prin urmare, dreptul la acțiune în restituirea lor se

naște la data încetării raportului juridic, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958,

iar nu conform art. 8 din același act normativ, dreptul la acțiune nefiind,

deci, prescris, cum corect s-a reținut prin decizia atacată cu recurs.

Dincolo de faptul că, prin întâmpinarea depusă la

instanța de fond, recurenta-pârâtă nu a fost de acord decât în parte cu pretențiile

reclamantei, art. 275 C. proc. civ. nu este aplicabil în speță și pentru faptul

că, fiind pe tărâm comercial, debitorul este de drept în întârziere, iar

notificarea acestuia nu este necesară, critica recurentei, în acest sens,

neputând fi primită.

Așa fiind, Curtea va respinge recursul declarat ca

nefondat, menținând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC E.A. SA Râmnicu

Vâlcea, împotriva deciziei nr. 447/A-C din 2 iulie 2001, pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 aprilie

2003.