ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1255 din 25 octombrie 2000 a Tribunalului Prahova a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R.M., sucursala București, prin care solicitase obligarea Asociației de Locatari a cartierului D.C.F. Ploiești din str. L., la plata sumei de 45.731.053 lei, contravaloare energie termică furnizată în temeiul a 19 facturi emise în perioada aprilie 1998- martie 1999. Instanța de fond a reținut că, atât contractul, cât și actul adițional pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea nu poartă semnătura pârâtei, ele fiind contestate de aceasta, că facturile în litigiu cuprind și energie electrică nu numai termică și au fost emise cu mare întârziere de reclamantă, fiind contestate de pârâtă.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 611 din 7 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Instanța de apel a reținut – în urma suplimentării probelor în apel – că reclamanta a dovedit că pârâta a semnat atât contractul nr. 1/1997, cât și actul adițional la acest contract, dar nu și-a dovedit temeinicia pretențiilor ce formează obiectul litigiului, deoarece, din expertiza tehnică efectuată în apel, rezultă că, de la același punct termic, s-a livrat energie termică atât pârâtei, cât și căminului de nefamiliști, spălătoriei și dormitorului mecanicilor de locomotive aparținând depoului C.F.R.

Ploiești, neexistând probe certe din care să rezulte consumul real de energie termică furnizat pârâtei. De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu poate pretinde sumele incluse cu titlu de T.V.A. în facturile pe care și-a formulat acțiunea, deoarece, până la 1 aprilie 2000, această taxă nu se percepea de la furnizorii de servicii, facturile fiind anterioare acestei date. Nemulțumită de această decizie, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., iar pe fond, admiterea acțiunii sale și obligarea pârâtei la 36.311.997 lei, sumă în care nu mai este inclusă și energia electrică și nici T.V.A.-ul pentru energie termică, solicitate inițial.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică expertiza efectuată, considerând că s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile și nu tehnice, expertiză care ar fi putut stabili consumul facturat pârâtei, consum ce corespunde cantității convenite în actul adițional nr. 2 la contractul nr. 1/1997, respectiv, câte 21 Gcal lunar. Întrucât expertiza din apel a criticat includerea T.V.A. în facturi, recurenta solicită obligarea pârâtei la numai 36.311.997 lei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Criticile aduse deciziei din apel de către recurentă pot fi încadrate în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., ele vizând, în exclusivitate, expertiza efectuată și apărările sale. Nejustificat recurenta susține că facturile emise de ea cuprind strict consumul stabilit în contract, deoarece, după cum chiar ea recunoaște, a inclus în respectivele facturi și contravaloare energie electrică, cât și T.V.A. Mai mult, din expertiza efectuată în apel rezultă că facturile cuprind cantități diferite (variind între 3,5 Gcal - 124,6 Gcal), că ele s-au întocmit paușal și nu în raport cu nr. de persoane sau suprafața radiantă și cuprind modificări ulterioare (chiar reclamanta a recunoscut, la 23 octombrie 1998, că, din factura nr. 10377 din 24 aprilie 1998, corespunde realității numai un consum de 54,7 Gcal din totalul facturat de 124,6 Gcal, aferent lunii noiembrie 1997). În considerarea celor mai sus expuse, Curtea apreciază că instanța de apel corect a apreciat că reclamanta nu și-a dovedit temeinicia pretențiilor formulate.

În consecință, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat, urmând a fi menținută decizia din apel ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA București, împotriva deciziei nr. 611 din 7 mai 2001 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2004.