ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1255 din 25

octombrie 2000 a Tribunalului Prahova a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea

reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R.M., sucursala București, prin care solicitase obligarea

Asociației de Locatari a cartierului D.C.F. Ploiești din str. L., la plata

sumei de 45.731.053 lei, contravaloare energie termică furnizată în temeiul a

19 facturi emise în perioada aprilie 1998- martie 1999.

Instanța de fond a reținut că, atât

contractul, cât și actul adițional pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea

nu poartă semnătura pârâtei, ele fiind contestate de aceasta, că facturile în

litigiu cuprind și energie electrică nu numai termică și au fost emise cu mare

întârziere de reclamantă, fiind contestate de pârâtă.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 611

din 7 mai 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Instanța de apel a reținut – în urma

suplimentării probelor în apel – că reclamanta a dovedit că pârâta a semnat

atât contractul nr. 1/1997, cât și actul adițional la acest contract, dar nu

și-a dovedit temeinicia pretențiilor ce formează obiectul litigiului, deoarece,

din expertiza tehnică efectuată în apel, rezultă că, de la același punct termic,

s-a livrat energie termică atât pârâtei, cât și căminului de nefamiliști,

spălătoriei și dormitorului mecanicilor de locomotive aparținând depoului C.F.R.

Ploiești, neexistând probe certe din care să rezulte consumul real de energie

termică furnizat pârâtei.

De asemenea, s-a reținut că

reclamanta nu poate pretinde sumele incluse cu titlu de T.V.A. în facturile pe

care și-a formulat acțiunea, deoarece, până la 1 aprilie 2000, această taxă nu

se percepea de la furnizorii de servicii, facturile fiind anterioare acestei

date.

Nemulțumită de această decizie,

reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., iar pe fond, admiterea acțiunii sale și

obligarea pârâtei la 36.311.997 lei, sumă în care nu mai este inclusă și

energia electrică și nici T.V.A.-ul pentru energie termică, solicitate inițial.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta critică expertiza efectuată, considerând că s-ar fi impus efectuarea

unei expertize contabile și nu tehnice, expertiză care ar fi putut stabili

consumul facturat pârâtei, consum ce corespunde cantității convenite în actul

adițional nr. 2 la contractul nr. 1/1997, respectiv, câte 21 Gcal lunar.

Întrucât expertiza din apel a

criticat includerea T.V.A. în facturi, recurenta solicită obligarea pârâtei la

numai 36.311.997 lei.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Criticile aduse deciziei din apel de

către recurentă pot fi încadrate în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin.

(2) C. proc. civ. în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., ele vizând, în exclusivitate, expertiza efectuată și apărările sale.

Nejustificat recurenta susține că

facturile emise de ea cuprind strict consumul stabilit în contract, deoarece, după

cum chiar ea recunoaște, a inclus în respectivele facturi și contravaloare

energie electrică, cât și T.V.A.

Mai mult, din expertiza efectuată în

apel rezultă că facturile cuprind cantități diferite (variind între 3,5 Gcal -

124,6 Gcal), că ele s-au întocmit paușal și nu în raport cu nr. de persoane sau

suprafața radiantă și cuprind modificări ulterioare (chiar reclamanta a

recunoscut, la 23 octombrie 1998, că, din factura nr. 10377 din 24 aprilie 1998,

corespunde realității numai un consum de 54,7 Gcal din totalul facturat de

124,6 Gcal, aferent lunii noiembrie 1997).

În considerarea celor mai sus

expuse, Curtea apreciază că instanța de apel corect a apreciat că reclamanta nu

și-a dovedit temeinicia pretențiilor formulate.

În consecință, Curtea urmează a

respinge recursul ca nefondat, urmând a fi menținută decizia din apel ca

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta, S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA București, împotriva deciziei nr.

611 din 7 mai 2001 a Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 18 martie 2004.