ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2406/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 48 din 3 februarie 2009 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active în cererea reconvențională a pârâtei-reclamante SC R. SA, excepția de neexecutare a contractului, ambele invocate de reclamanta-pârâtă SC M.H. SRL a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SA, continuată de SC R. SA, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC M.H. SRL, și a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante SC R. SA suma de 278.804 lei, cu titlu de valoare actualizată a cotei de asociere aferentă lunilor ianuarie-octombrie 2004 conform contractului de asociere nr. 14/C/1997.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 8 mai 1997 între pârâta-reclamantă SC M. SA și reclamanta SC M.H. SRL, s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 14/C/1997 pe o durată de 5 ani cu posibilitatea prelungirii. Potrivit convenției părților, SC M. SA participa în cadrul contractului cu un spațiu comercial în suprafață de 886 mp sală de vânzare și 286 mp hol acces și anexe situat în cadrul raionului de mobilă din Complexul G.C. SRL Ploiești spațiu destinat în exclusivitate activității de desfacere a produselor „M.H.", în schimbul căruia SC M.H. SRL se obliga să cedeze către SC M. SA 5 % din desfacerea realizată dar nu mai puțin de 39 milioane lei vechi inclusiv TVA lunar, până la data de 5 pentru luna precedentă, cota fixă indexându-se semestrial cu procentul oficial al inflației pe perioada respectivă.

Pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contract SC M. SA a solicitat rezilierea contractului de asociere în participațiune. Prin decizia nr. 794 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3545 din 9 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus rezilierea contractului nr. 14/C/1997 și evacuarea SC M.H. SRL din imobilul ce a făcut obiectul contractului. Pentru a pronunța această decizie instanțele au reținut în mod irevocabil că începând cu luna ianuarie 2004 SC M.H. SRL, nu a mai asigurat plata redevenței lunare, respectiv procentul de 5 % din desfacerea realizată dar nu mai puțin de 39 milioane lei vechi plus TVA. Față de deciziile amintite, tribunalul a apreciat că în cauză s-a stabilit cu putere de lucru judecat culpa SC M.H.

SRL, în executarea contractului de asociere în participațiune nr. 14/C/1997, constând tocmai în neplata redevenței începând cu luna ianuarie 2004. Așadar, în virtutea obligațiilor asumate reclamanta pârâtă SC M.H. SRL datorează plata redevenței. Potrivit raportului de expertiza contabila efectuat în cauza de expert F.I.A. valoarea actualizata a cotei minime de asociere în suma de 39.00.000 rol, conform contractului, în raport de indicele general de inflație al preturilor este de 278.804 lei Ron. În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, ca și apărare de fond invocată de către reclamanta pârâtă SC M.H. SRL, tribunalul a reținut că susținerile acesteia legate de atitudinea pârâtei reclamante M. SA de împiedicare în normala desfășurare a activității comerciale, sunt lipsite de suport probator.

De altfel, această excepție a fost invocată pentru prima dată de către aceeași parte în dosarul având ca obiect rezilierea contractului de asociere, excepție care de asemenea a fost respinsă implicit prin decizia nr. 794 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești rămasă irevocabilă. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a SC M. SA, titularul inițial al cererii reconvenționale având ca obiect plata redevenței invocate de reclamanta pârâtă SC M.H. SRL, din considerentele deciziilor anterior menționate tribunalul a reținut că aceste aspecte au fost implicit tranșate. Astfel atât timp cât s-a apreciat că SC M. SA justifică legitimare procesuală activă în a promova o cerere având ca obiect rezilierea contractului de asociere nr. 14/C/1997 și evacuarea SC M.H.

SRL având în vedere calitatea sa de parte în contractul de asociere, este evident că justifică și dreptul de a pretinde și obține plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul cauzat respectiv plata redevenței calculată de la data de 01 aprilie 2004 la data de 31 octombrie 2004, ultima lună anterioară rezilierii contractului. În această ordine de idei, tribunalul a cenzurat susținerea SC M.H. SRL în sensul că o eventuală calitate procesuală în a pretinde plata despăgubirilor ar fi revenit fostului SC Complex G.C., atât timp cât SC M. SA a participat la capitalul social al SC Complex G.C. aducând ca aport în natură întreg imobilul Complex G.C. Ploiești. Sub acest aspect, tribunalul a reținut că potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezulta că SC M. SA a participat în calitate de unic asociat la constituirea SC Complex G.C.

SRL aportul său constând în vărsăminte în numerar și în natură constituit din Complexul G.C. Ploiești, participarea la beneficii și pierderi a asociatului unic fiind 100%. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nici excepția lipsei calității procesuale active a SC R. SA, nu este întemeiată. Astfel, în cursul derulării procesului prin Hotărârea nr. 1 din 25 iunie 2007 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC M. SA s-a aprobat fuziunea prin absorbție a SC M. SA (societate absorbită) cu SC R. SA (societate absorbantă) și radierea din evidențele ORC a SC M. SA ca urmare a aprobării fuziunii, ceea ce înseamnă că SC R. SA este succesoare în drepturi a SC M. SA în urma transmiterii patrimoniului, justificând astfel calitatea procesuală activă.

În final tribunalul nu a mai analizat susținerile reclamantei parate SC M.H. SRL referitoarea la existenta unei clauze leonine în conținutul art. 3.5. din contract, întrucât acestea au fost invocate cu ocazia concluziilor orale si dezvoltate pe larg in concluziile scrise, fapt ce a împiedicat parata-reclamanta să formuleze apărări sub aceste aspecte. Prin decizia nr. 151 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC M.H. SRL PLOIEȘTI împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a desființ-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că: Prin excepție, instanța de apel poate desființa hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în situațiile limitativ prevăzute de art. 297 C. proc.

civ., prevedere legală, care, prin modul în care este redactată, are un caracter imperativ ce privește și impune ordinea firească a procesului. Caracterul imperativ al prevederilor legale menționate se întemeiază pe necesitatea asigurării celor două grade de jurisdicție, și apărarea interesului părților. În cazul în speță, instanța de fond prin soluția pronunțată a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția de neexecutare a contractului practic fără a le motiva, arătând că aceasta se impune dat fiind considerentele deciziilor anterior menționate, aceste aspecte fiind implicit tranșate.

O astfel de motivare nu este de natură a răspunde excepțiilor invocate și proceda la soluționarea fondului cauzei, în condițiile în care cele două acțiuni principala, respectiv reconvențională, au capete de cerere diferite, temeiuri de drept diferite, cauzele fiind soluționate separat, prima dintre soluții rămânând anterior irevocabilă, fiind în puterea lucrului judecat, însă aceasta nu are consecința nepronunțării asupra excepțiilor în cererea reconvențională. În această situație, dat fiind că ne aflăm în fața unei nepronunțări asupra excepțiilor invocate, cu influență asupra fondului cauzei, curtea de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., a desființat în tot sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC R. SRL București, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă critică aplicarea și interpretarea vădit eronată a prevederilor art. 297 C. proc. civ. și consideră că în mod neîntemeiat instanța de apel a reținut faptul că prin soluția pronunțată în fond nu ar fi fost soluționate cele două excepții invocate de societatea M.H. SRL. Astfel, excepția de neexecutare a contractului, a fost unită cu fondul și soluționată în consecință odată cu acesta. Practic, prin însăși soluționarea și motivarea fondului cererii a fost motivată și excepția de neexecutare a contractului de asociere.

Consideră că este neîntemeiată constatarea instanței de apel potrivit căreia instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la excepția de neexecutare a contractului, în dispozitivul hotărârii (la pagina 6) existând motivarea pentru respingerea excepției de neexecutare ca fiind lipsită de suport probator. Referitor la cea de-a doua excepție, recurenta susține că la pagina 7 a sentinței civile nr. 48 din 3 februarie 2009 se afla motivarea cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a SC R. SA (actuala SC R. SRL). Astfel, instanța a reținut faptul că în cursul judecării procesului prin Hotărârea nr. 1 din 25 iunie 2007 a A.G.E.A.

SC M. SA, s-a aprobat fuziunea prin absorbție a SC M. SA (societatea absorbită) cu SC R. SA (societatea absorbantă) și radierea din evidențele ORC a SC M. SA ca urmare a probării fuziunii, ceea ce înseamnă că SC R. SA este succesoare în drepturi a SC M. SA în urma transmiterii patrimoniului, justificând astfel calitatea procesuală activă. Instanța de apel a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare având în vedere prima teză a textului legal, respectiv necercetarea fondului de către instanța de fond, dar dând o interpretare vădit eronată textului de lege. Instanța nu cercetează fondul atunci când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut.

În opinia recurentei, rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere spre rejudecare, doar pentru cele două ipoteze, ține de aplicarea principiului celerității în soluționarea cauzelor civile, principiu care își găsește temei legal în prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României, prevederi referitoare la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil și de asemenea, în dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În consecință, consideră că instanța de fond s-a pronunțat asupra celor două excepții invocate și ca simplă critică adusă motivării soluției, aceasta nu înseamnă că instanța a omis să se pronunțe asupra fondului cererii, cu atât mai mult cu cât, fiind investită cu judecarea căii de atac a apelului, instanța de apel avea posibilitatea să analizeze din nou fondul cererii și să decidă în consecință dacă motivarea hotărârii instanței de fond este pertinentă sau nu.

La data de 17 mai 2010, intimata-reclamantă SC M.H. SRL Ploiești – prin administrator judiciar M.A. – P.S.P.R.L. Ploiești a formulat cerere de suspendare a judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 – cerere care a fost pusă în discuția părții prezente la termenul de astăzi și pe care, instanța luând-o în examinare, o apreciază ca fiind neîntemeiată în raport de textul legal invocat și de decizia pronunțată de curtea de apel, nefiind îndeplinite condițiile suspendării cerute și, o va respinge, în consecință. Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că cele două excepții menționate de recurentă au fost respinse, apreciindu-se în esență că (toate) aspectele legate de acestea au fost implicit tranșate în considerentele unor decizii pronunțate anterior, or, o astfel de abordare și motivare sunt insuficiente pentru a păși la o justă soluționare pe fond a cauzei, legală și temeinică, în contextul în care este vorba despre acțiuni diferite: cererea principală și cererea reconvențională, cu temeiuri diferite și soluționare separată. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că, în speță, s-a făcut o aplicare judicioasă a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., întrucât nepronunțarea asupra excepțiilor arătate este de natură să afecteze soluția pe fond a cauzei, asigurarea dublului grad de jurisdicție și a dreptului la apărare, al părților, - așa încât reține că susținerile recurentei nu sunt întemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, constatându-se că recurenta nu a formulat nicio critică întemeiată, care, în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la modificarea sau casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat în cauză de pârâta SC R. SRL București ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă SC M.H. SRL Ploiești - prin administrator judiciar M.A. P.S.P.R.L. Ploiești privind suspendarea judecării recursului întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei 151 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.