ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2772/2008

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei SC

R.T. SRL la efectuarea investiției nerealizate, în cuantum de 405.460 dolari

S.U.A. conform clauzelor din art. 81 și art. 82 din contractul de vânzare - cumpărare

de acțiuni din 15 aprilie 1999 și plata de daune cominatorii de 1.000.000

lei/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la data

îndeplinirii obligațiilor privind investițiile.

Tribunalul București, prin

sentința comercială nr. 4317 din 28 martie 2007 a respins acțiunea reclamantei

ca nefondată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 81 din contractul de

vânzare - cumpărare de acțiuni din 15 aprilie 1999, încheiat între părți,

cumpărătoarea avea obligația de a efectua investiții, prin aport de capital, în

lei sau devize, în valoare totală de 405.460 dolari S.U.A., pe o perioadă de 3

ani, începând cu iunie 1999 iar în urma modificării, prin actul adițional din

12 decembrie 2000, începând cu 30 iunie 2000.

Majorarea capitalului social

prin aport în numerar, cu 5.599.703.280 lei la societatea SC R.T. SRL s-a

aprobat prin hotărârea A.G.E.A. din 24 septembrie 2001 și a fost notificată

reclamantei îndeplinirea obligațiilor de investiții scadente la 30 iunie 2001,

în valoare de 202.730 dolari S.U.A. conform art. 82 din contract.

Referitor la restul investițiilor

de 202.830 dolari S.U.A., scadente la 30 iunie 2002 și 30 iunie 2003, deși

pârâta a solicitat reducerea acestor obligații datorită pierderii în judecată a

unuia dintre cele mai importante active din societate, reclamanta nu a acceptat

propunerea și a notificat pârâtei executarea gajului potrivit clauzei din art. 83

lit. d) din contract.

Prin executarea gajului s-au

stins obligațiile din contract conform art. 1169 C. civ.

În apelul reclamantei,

Curtea de Apel București a respins ca nefondat acest apel, prin decizia

comercială nr. 485 din 26 octombrie 2007.

S-a reținut că pârâta și-a

îndeplinit în parte obligațiile de efectuare a investițiilor iar pentru restul

investițiilor creditorul a executat gajul, ceea ce conduce la stingerea

obligației principale, conform art. 479 – art. 480 C. civ.

Soluția instanței de fond a

fost apreciată ca legală reținându-se că nu se poate folosi, de către creditor,

forța coercitivă a statului pentru a obține și executarea în natură a

obligației deoarece s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.

Nici reglementările speciale

în materia privatizării nu conțin dispoziții speciale care să permită

creditorului să obțină atât executarea în natură cât și prin echivalent,

respectiv prin executarea gajului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că în mod greșit

s-a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 81 și art. 82 din contract

privind realizarea obligațiilor de mediu asumate prin contract.

O altă critică se referă la

faptul că, deasemenea în mod greșit s-a reținut de către instanțe că gajul a

fost executat în baza dispozițiilor art. 479 – art. 480 C. com. când în

realitate, A.V.A.S. a executat gajul în conformitate cu dispozițiile speciale

ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002.

Recurenta susține că, prin

executarea gajului asupra unui număr de 185.489 acțiuni nu s-a acoperit

integral volumul investițional asumat de cumpărător și singura modalitate de

satisfacere a creanței garantate este executarea obligației până la

satisfacerea în întregime a acestei obligații. Sunt invocate dispozițiile art. 74

din Legea nr. 99/1999 care prevăd că atunci când sumele obținute din

valorificarea bunului ca urmare a executării sunt insuficiente pentru a acoperi

în întregime plata obligației garantate debitorul rămâne obligat pentru

diferența de plată, situație în care, creditorul își va putea satisface

diferența de creanță ca simplu creditor chirografar.

În opinia recurentei,

rațiunea finală a existenței oricărei obligații și a celei investiționale este

executarea acesteia pe când, garantarea obligației este o măsură de asigurare a

acestei executări, care are caracter sancționator și nu duce la stingerea

obligației principale de a investi care este de natura contractului de vânzare -

cumpărare de acțiuni.

Este invocat și art. 4 alin.

(2) din O.G. nr. 25/2002, modificată și completată, care prevede că

monitorizarea post-privatizare are ca scop urmărirea modului în care sunt

respectate de către cumpărător obligațiile asumate prin contractele de vânzare -

cumpărare de acțiuni.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Critica referitoare la

greșita apreciere că au fost respectate dispozițiile art. 81 și art. 82 din

contractul de privatizare este nefondată.

Instanțele au considerat că

s-au respectat dispozițiile menționate din contract pentru suma de 202.730

dolari S.U.A. reprezentând investițiile scadente la 30 iunie 2001.

Pentru diferență instanțele

au apreciat că intervin dispozițiile generale privind stingerea obligațiilor

prin executarea gajului respectiv art. 479 – art. 480 C. com.

Raportarea la dispozițiile

generale privind efectele executării gajului s-a făcut în scopul evidențierii

acestui efect de stingere a obligațiilor, ceea ce nu înseamnă că se neagă

faptul că executarea gajului s-a făcut conform dispozițiilor speciale ale art. 41

alin. (2) din Legea nr. 137/2002.

În ceea ce privește critica

referitoare la insuficienta acoperire a creanței se constată că în discuție nu

este principiul acoperirii integrale a creanței ci valoarea actuală a

acțiunilor. Părțile au convenit instituirea gajului asupra unui procent de 40%

și acesta a fost executat integral. Faptul că 185.489 de acțiuni ar reprezenta

la momentul executării gajului doar 25% din valoarea capitalului social nu

reprezintă un aspect de nelegalitate a hotărârii.

Așadar instanțele nu au

ignorat dispozițiile art. 74 din Legea nr. 99/1999, ci au apreciat că

executarea integrală a gajului nu mai îngăduie și executarea obligației în

natură, situație în care s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.

Considerațiile referitoare

la diferențele dintre realizarea efectivă a investiției conform contractului și

natura sancționatorie a executării garanției acestei obligații investiționale

sunt nuanțe ale diferenței între executarea obligației contractuale ca

obligație de a face, așa cum este obligația investițională și executarea

gajului cu privire la care corect instanțele au subliniat că nu se pot cumula.

De altfel urmează a se

observa că, în speță, obligația investițională a fost executată, în parte în

natură și pentru diferență s-a executat gajul. Faptul că această diferență

acoperă sau nu integral, ca sumă restul de creanță, acest fapt nu face

hotărârea atacată nelegală, motiv pentru care, constatându-se neîntemeiate

motivele de recurs, se va respinge acest recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 485 din 25

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2008.