ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2047/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București , secția a VI-a comercială, sub nr. 28501/3/2006 reclamanta SC R.T. SRL București, în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S. București și SC R. SA București a solicitat anularea transferului efectuat de SC. R. SA cu privire la 185.489 acțiuni deținute de reclamantă la SC S. SA și obligarea SC. R. SA la radierea înscrierii A.V.A.S. ca acționar la SC S. SA cu privire la aceste acțiuni. Prin sentința nr. 5747 din 26 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC. R. SA, ca neîntemeiată, și deși pârâta SC.

R. SA București nu este parte în contractul încheiat, aceasta a fost menținută în cauză pentru opozabilitate și totodată a respins acțiunea reclamantei SC R.T. SRL București împotriva pârâtelor A.V.A.S. București și SC. R. SA București, ca neîntemeiată, constatând că, invocarea de către reclamantă a excepției de neexecutare din partea A.V.A.S., în temeiul contractului sinalagmatic, nu poate fi reținută în raport de obligațiile ce reveneau vânzătorului. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta SC R.T. SRL București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia nr. 436 din 10 octombrie 2007 a respins ca neîntemeiat apelul reclamantei SC R.T.

SRL București, reținând că, instanța de fond a efectuat o interpretare corectă și coroborată a clauzelor contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 15 aprilie 1999. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC R.T. SRL București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii. Recurenta critică în esență, soluțiile pronunțate de cele două instanțe din perspectiva greșitei interpretări a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 15 aprilie 1999, apreciind că, instanța de apel a schimbat natura contractului, considerând în mod greșit, că nu există o legătură între obligația reclamantei de a realiza investițiile în SC S. SA și obligația A.V.A.S.

precizată în art. 7.4.1 din contract, care instituie o adevărată obligație de garanție din partea vânzătorului privind situația financiară a SC S. SA, în sensul că nu i s-a adus la cunoștință faptul că societatea a cărui acționar a devenit, avea mai multe litigii care s-au soluționat prin hotărâri definitive și executorii și prin care societatea a fost obligată la plata unor sume de bani. Mai susține recurenta că, prin invocarea excepției de neexecutare a contractului s-a obținut, fără intervenția instanței judecătorești, o suspendare a executării propriilor obligații, până la momentul în care cealaltă parte își va îndeplinii obligațiile ce-i revin, astfel că A.V.A.S. nu putea executa gajul.

Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate, în raport de dispozițiile legale invocate, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Critica privind greșita interpretare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 15 aprilie 1999, nu se susține, atâta vreme cât, instanța de apel, a dat o corectă interpretare clauzelor contractuale și a constatat că transferul efectuat este o consecință firească a executării gajului de către A.V.A.S., în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, modificată și completată, derogatorii de la dreptul comun, ca urmare a neexecutării de către reclamantă a propriei obligații contractuale de efectuare a investițiilor.

Astfel, neîndeplinirea obligației investiționale de către reclamantă nu se justifică, în măsura în care A.V.A.S. a prezentat situația generală a societății, conform art. 7.4 din contract, iar potrivit art. 3.95 din H.G. nr. 450/1999, reclamanta avea posibilitatea să solicite întocmirea unui raport propriu de evaluare al SC S. SA și nu a avut obiecțiuni cu privire la conținutul dosarului de prezentare, în care, la cap. 1 pct. 17.1 și în anexa A1 au fost menționate litigiile privind societatea, astfel că, recurenta nu poate susține că nu ar fi avut cunoștință de existența tuturor debitelor SC S. SA.

Excepția de neexecutare a contractului, invocată de reclamantă, reprezintă un mijloc de apărare în cazul în care se pretinde executarea obligației, fără ca partea ce pretinde această executare să-și execute propriile obligații, astfel că, susținerile recurentei referitoare la imposibilitate de executare a obligației de a efectua investiții, nu poate fi primită, în raport de argumentele exprimate de recurentă, precum și din redactarea pct. 8.10 din contract, în care se specifică „obligația cumpărătorului de a efectua investiții în societate, din surse proprii sau atrase pe numele lui” fără a fi condiționate de existența în patrimoniul societății privatizate a unui anumit activ. În ceea ce privește nelegalitatea executării gajului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 137/2002, iar A.V.A.S.

în mod corect a procedat la notificarea reclamantei privind neîndeplinirea obligațiilor contractuale și ca urmare a inițiat procedurile legale în vederea executării gajului și întrucât cumpărătorul nu s-a conformat notificării, în temeiul art. 41 din Legea nr. 137/2002, A.V.A.S. a fost reînscrisă ca acționar la SC S. SA, cu un nr. de 185.489 acțiuni, urmare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în contract la clauza 8 octombrie 1 și 8 octombrie 2. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.T. SRL București împotriva Deciziei nr. 436 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.