ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2047/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București , secția a VI-a comercială, sub nr. 28501/3/2006

reclamanta SC R.T. SRL București, în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S. București

și SC R. SA București a solicitat anularea transferului efectuat de SC. R. SA cu

privire la 185.489 acțiuni deținute de reclamantă la SC S. SA și obligarea SC.

R. SA la radierea înscrierii A.V.A.S. ca acționar la SC S. SA cu privire la

aceste acțiuni.

Prin sentința nr. 5747

din 26 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC. R. SA, ca neîntemeiată,

și deși pârâta SC. R. SA București nu este parte în contractul încheiat,

aceasta a fost menținută în cauză pentru opozabilitate și totodată a respins

acțiunea reclamantei SC R.T. SRL București împotriva pârâtelor A.V.A.S.

București și SC. R. SA București, ca neîntemeiată, constatând că, invocarea de

către reclamantă a excepției de neexecutare din partea A.V.A.S., în temeiul

contractului sinalagmatic, nu poate fi reținută în raport de obligațiile ce

reveneau vânzătorului.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel reclamanta SC R.T. SRL București, criticând soluția

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin Decizia nr. 436 din 10 octombrie 2007

a respins ca neîntemeiat apelul reclamantei SC R.T. SRL București, reținând că,

instanța de fond a efectuat o interpretare corectă și coroborată a clauzelor

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 15 aprilie 1999.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, reclamanta SC R.T. SRL București a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul

admiterii acțiunii.

Recurenta critică în

esență, soluțiile pronunțate de cele două instanțe din perspectiva greșitei

interpretări a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 15 aprilie

1999, apreciind că, instanța de apel a schimbat natura contractului, considerând

în mod greșit, că nu există o legătură între obligația reclamantei de a realiza

investițiile în SC S. SA și obligația A.V.A.S. precizată în art. 7.4.1 din

contract, care instituie o adevărată obligație de garanție din partea

vânzătorului privind situația financiară a SC S. SA, în sensul că nu i s-a adus

la cunoștință faptul că societatea a cărui acționar a devenit, avea mai multe

litigii care s-au soluționat prin hotărâri definitive și executorii și prin

care societatea a fost obligată la plata unor sume de bani.

Mai susține recurenta

că, prin invocarea excepției de neexecutare a contractului s-a obținut, fără

intervenția instanței judecătorești, o suspendare a executării propriilor

obligații, până la momentul în care cealaltă parte își va îndeplinii obligațiile

ce-i revin, astfel că A.V.A.S. nu putea executa gajul.

Trecând la analiza

criticilor aduse deciziei atacate, în raport de dispozițiile legale invocate,

Înalta Curte, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Critica privind

greșita interpretare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 15

aprilie 1999, nu se susține, atâta vreme cât, instanța de apel, a dat o corectă

interpretare clauzelor contractuale și a constatat că transferul efectuat este

o consecință firească a executării gajului de către A.V.A.S., în temeiul

dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, modificată și

completată, derogatorii de la dreptul comun, ca urmare a neexecutării de către

reclamantă a propriei obligații contractuale de efectuare a investițiilor.

Astfel,

neîndeplinirea obligației investiționale de către reclamantă nu se justifică,

în măsura în care A.V.A.S. a prezentat situația generală a societății, conform art.

7.4 din contract, iar potrivit art. 3.95 din H.G. nr. 450/1999, reclamanta avea

posibilitatea să solicite întocmirea unui raport propriu de evaluare al SC S.

SA și nu a avut obiecțiuni cu privire la conținutul dosarului de prezentare, în

care, la cap. 1 pct. 17.1 și în anexa A1 au fost menționate litigiile privind

societatea, astfel că, recurenta nu poate susține că nu ar fi avut cunoștință

de existența tuturor debitelor SC S. SA.

Excepția de

neexecutare a contractului, invocată de reclamantă, reprezintă un mijloc de

apărare în cazul în care se pretinde executarea obligației, fără ca partea ce

pretinde această executare să-și execute propriile obligații, astfel că,

susținerile recurentei referitoare la imposibilitate de executare a obligației

de a efectua investiții, nu poate fi primită, în raport de argumentele

exprimate de recurentă, precum și din redactarea pct. 8.10 din contract, în

care se specifică „obligația cumpărătorului de a efectua investiții în

societate, din surse proprii sau atrase pe numele lui” fără a fi condiționate

de existența în patrimoniul societății privatizate a unui anumit activ.

În ceea ce privește

nelegalitatea executării gajului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 41 alin.

(2) teza a II-a din Legea nr. 137/2002, iar A.V.A.S. în mod corect a procedat

la notificarea reclamantei privind neîndeplinirea obligațiilor contractuale și

ca urmare a inițiat procedurile legale în vederea executării gajului și

întrucât cumpărătorul nu s-a conformat notificării, în temeiul art. 41 din

Legea nr. 137/2002, A.V.A.S. a fost reînscrisă ca acționar la SC S. SA, cu un nr.

de 185.489 acțiuni, urmare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în contract

la clauza 8 octombrie 1 și 8 octombrie 2.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC R.T. SRL București împotriva Deciziei nr. 436 din 10

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.