ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 624/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 197 din 7

noiembrie 2007 a Tribunalului comercial Cluj a fost respinsă excepția

inadmisibilității acțiunii SC B.I.L. în constatarea nulității absolute a

Hotărârii AGEA nr. 1 din 30 aprilie 2007, invocată de pârâta SC A. SA Cluj, iar

pe fond a fost admisă în parte cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată

la 7 noiembrie 2007, și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA în

ceea ce privește mențiunea referitoare la anularea actului constitutiv

existent, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea privind constatarea nulității

absolute a actului constitutiv aprobat de AGEA.

În esență, instanța de fond a reținut că

în cuprinsul hotărârii atacate s-a folosit expresia de „anulare” a actului

constitutiv existent și aprobarea unui nou act constitutiv, terminologie

juridică echivocă, de natură a crea confuzii, așa încât, având în vedere și

dispozițiile art. 204 din Legea nr. 31/1990 a apreciat că se impune constatarea

nulității hotărârii adoptate, doar sub acest aspect.

Instanța de fond nu a primit motivele de

nulitate invocate de reclamantă cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 125

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 reținând că reclamanta este cea care nu a

prezentat procura de reprezentare cu cel puțin 48 de ore înainte de adunarea generală,

caz în care i s-a permis accesul dar nu i s-a permis să voteze; că hotărârea a

fost luată cu cvorumul legal prevăzut de art. 115 din Legea nr. 31/1990, fiind

luată la a doua convocare; că mandatul acordat de adunarea generală consiliului

de administrație de a solicita credite și de a garanta aceste credite cu

activele societății s-a încadrat în dispozițiile art. 241 din Legea 297/2004,

iar răscumpărarea de acțiuni, aprobată la pct. 4 din hotărâre cât și majorarea

de capital, aprobată la pct. 3, s-au adoptat cu respectarea dispozițiilor

legale necreându-se discriminare între acționari și neîncălcând dreptul de

preferință al acționarilor societății.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apeluri atât reclamanta cât și pârâta.

Prin decizia civilă nr. 88 din 17 aprilie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei, fiind admis apelul

pârâtei iar sentința de fond schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a

reținut că, în fapt, adunarea generală extraordinară a acționarilor din SC A. SA,

a decis la 30 aprilie 2007 modificarea actului constitutiv existent și

aprobarea unui text nou al acestui act constitutiv, operațiune juridică permisă

de dispozițiile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nefiind obligatorie

forma autentică deoarece, potrivit art. 204 alin. (2) din același act normativ,

o asemenea formă este cerută doar atunci când majorarea capitalului social

include ca aport în natură terenuri, cerință neîndeplinită în speță, majorarea

capitalului social făcându-se în numerar.

Deși în cuprinsul hotărârii s-a făcut

mențiunea „anulării” a actului constitutiv, din întreaga hotărâre rezultă că

voința societară a fost de modificare, pct. 1 din hotărâre, astfel cum a fost

publicată în M. Of. aflat la fila 19 fond probând acest fapt.

„Acuratețea exprimării juridice” reținută

de instanța de fond, nu justifica soluția adoptată, cu atât mai mult cu cât s-a

respins cererea în constatarea nulității absolute a actului constitutiv

adoptat.

Cât privește celelalte motive de nulitate

a aceleiași hotărâri, invocate de reclamantă și analizate la fond, instanța de

apel a apreciat că ele au fost temeinic și legal respinse, neprimind nici una

dintre criticile apelantei reclamante pe aceste aspecte.

Mai mult, instanța de apel a reținut că

respectivele motive sunt motive de nulitate relativă și nu absolută a hotărârii

acționarilor, deoarece normele pretins a fi fost încălcate protejează un

interes al acționarilor și nu un interes public, obștesc, așa încât devin

incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990 potrivit cărora hotărârile luate de

adunarea generală, în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii

pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă, ele

neputând fi anulate decât atunci când se dovedește de cel interesat vătămarea

propriilor interese, vătămare ce nu se presupune a priori.

Nemulțumită de această decizie reclamanta

a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. critică

reținerea instanței de apel în sensul că voința societară a fost aceea de a

modifica actul constitutiv și nu de a îl anula, teza erorii terminologice

neavând temei, cu atât mai mult cu cât secretarul adunării generale era jurist.

În realitate scopul adunării a fost acela

de a anula vechiul act constitutiv și aprobarea unui alt act nou, ceea ce

echivalează cu crearea unei noi persoane juridice pentru care era necesar

acordul tuturor acționarilor.

De asemenea, instanța de apel a schimbat

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al hotărârii adunării generale din 30

aprilie 2007, aplicând nepermis instituția modificării actului juridic și

validând astfel un act lovit de nulitate.

Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că instanța de

apel a respins nelegal apelul său, reținând greșit că sancțiunea nulității

actului juridic este condiționată de vătămare deși a fost de acord, ca și prima

instanță, că i s-a încălcat dreptul de a participa la adunarea generală.

Ori, condiția vătămării trebuie întrunită

doar pentru aplicarea nulităților procedurale (art. 105-108 C. proc. civ.) nu

și pentru cele de drept substanțial.

Greșită este și argumentarea instanței de

apel privind imposibilitatea ca prin votul său – reprezentând 6,83% din

capitalul social – să fi putut influența rezultatul în cazul când ar fi

participat deoarece, chiar dacă ea nu deținea votul decisiv, ar fi putut

convinge pe ceilalți acționari de nelegalitatea hotărârii și ar fi putut atrage

votul negativ al celorlalți.

Prin cea de-a treia critică, argumentată

pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta

critică încălcarea dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 care nu permit

împuternicirea generală a administratorilor pentru încheierea actelor juridice

ci condiționează aprobarea prealabilă a însuși actului juridic concret din

partea adunării generale.

De asemenea instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 103

1

din Legea nr. 31/1990 referitoare la

răscumpărarea acțiunilor proprii întrucât în hotărârea acționarilor validată nu

este precizat numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite și nici nu

este precizată contravaloarea minimă și maximă a acțiunilor ce urmează a fi

dobândite.

În final recurenta critică încălcarea

dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 referitoare la dreptul de

preferință deoarece, pct. 3 din hotărârea AGEA atacată, instituie două drepturi

de preferință succesive la subscrierea acțiunilor din majorarea capitalului

social și nu o singură dată, cum prevăd dispozițiile legale. Oferirea

acțiunilor către vechii acționari după metoda „primul venit primul servit” creează

o discriminare între acționari, fiind favorizați cei ce acționează rapid, ori

dreptul de preferință se exercită întotdeauna de către toți vechii acționari ai

societății.

Prin întâmpinare intimata pârâtă a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat urmând a fi respins

pentru considerentele ce se vor arăta:

Criticile recurentei referitoare la

interpretarea înțelesului pct.1 din Hotărârea AGEA din 30 aprilie 2007 sunt

nefondate deoarece, așa cum rezultă din procesul verbal al adunării (fila 60

fond) pe ordinea de zi – la pct. 1 – a figurat „aprobarea actului constitutiv

nou al societății comerciale și anularea actului constitutiv vechi”, obiectiv

ce concorda și cu cel menționat în convocatorul adunării, publicat în M.Of. nr.

1001 din 26 martie 2007 (fila 13 fond) când s-a menționat și că aprobarea

noului act constitutiv este impusă de modificările intervenite în Legea nr. 31/1990,

fiind publicat în convocator întregul conținut al noului act constitutiv.

Împrejurarea că în hotărârea publicată în

M. Of. nr. 1833 din 18 iunie 2007 (filele 18-19 fond) apare că la pct.1 s-a

aprobat anularea actului constitutiv existent și redactarea unuia nou, conform

modificărilor survenite în Legea nr. 31/1990 a fost corect interpretată de

instanța de apel ca datorându-se unei terminologii deficitare în redactare,

procesul-verbal al adunării probând că voința societară a fost aceea de a

modifica vechiul act și de a-l adapta noilor modificări legislative și

nicidecum de a anula vechiul act și de a adopta unul nou pentru o nouă persoană

juridică, cum susține recurenta.

Cea de-a doua critică a recurentei este

de asemenea nefondată deoarece instanța de apel a reținut, făcând interpretarea

și aplicarea dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 că, deși

reclamanta a invocat nulitatea absolută a hotărârii AGEA, neprezentarea

procurilor de reprezentare cu 48 de ore înaintea adunării sau în termenul

prevăzut de actul constitutiv, nu este sancționată cu nulitate absolută ci cu

nulitate relativă, acționarul respectiv fiind luat în calculul cvorumului dar

fiind sancționat – potrivit art. 125 alin. (3) - cu pierderea exercițiului

dreptului de vot în acea adunare.

Interpretarea instanței de apel este în

concordanță cu textul legal invocat așa încât, în acest context - apreciind că

motivul invocat este unul de nulitate relativă - a reținut că apelanta

reclamantă nu a făcut dovada vreunui prejudiciu suportat, susținerile

recurentei privind incidența vătămării în cazul nulității absolute, neavând

suport în argumentarea deciziei recurate.

Nici susținerea că dacă i s-ar fi permis

să participe la dezbateri ea ar fi reușit să influențeze votul celorlalți,

chiar dacă nu avea un vot decisiv, nu poate fi primită deoarece această

participare viza exercițiul dreptului de vot, exercițiu pierdut ca urmare a

sancțiunii aplicabile în temeiul și pentru motivul prevăzut de art. 125 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990.

Neîntemeiată este apreciată și cea de-a

treia critică referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004

deoarece, cum corect a reținut și instanța de apel, consiliul de administrație

al pârâtei a fost abilitat să contracteze credite în funcție de nevoile

societății și nicidecum de a încheia acte de înstrăinare, dobândire sau schimb

a unor active, acte vizate de dispozițiile art. 241 din Legea 297/2004.

De asemenea Curtea apreciază ca nefondată

și critica privind încălcarea dispozițiilor art. 103

1

din Legea nr. 31/1990

referitoare la răscumpărarea acțiunilor deoarece, numărul maxim de acțiuni ce

urmează a fi dobândite este exprimat în cotă procentuală – „până la 10% din

capitalul social” – aspect de natură a proba respectarea cerințelor art. 101

1

lit. a) din Legea nr. 31/1990, stabilindu-se la pct. 4 din hotărâre și durata

pe care urma să se facă răscumpărarea și sursa de finanțare, aspecte corect

reținute de instanța de apel.

Critica recurentei privind încălcarea de

către instanța de apel a dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu poate

fi reținută deoarece metoda „primul venit primul servit” pentru acțiunile

rămase nesubscrise nu creează discriminare între acționari, cum susține

recurenta, ci impune ordinea în care se vor distribui acțiunile rămase

nesubscrise de acționari, după expirarea termenului de preferință și care –

potrivit art. 216 alin. (2) teza finală – pot fi oferite publicului.

În consecință, Curtea apreciază că

decizia din apel este legală și temeinică motiv pentru care recursul urmează a

fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea intimatei pârâte privind

acordarea cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, urmează a fi

respinsă ca nefondată deoarece în cauză nu s-au produs dovezi privind

efectuarea acestora, delegația avocatului semnatar al întâmpinării (fila 26

recurs) nefiind însoțită și de dovada onorariului perceput.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.I.L.N., împotriva deciziei civile nr. 88/2008 din 17 aprilie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei pârâte SC A. SA

de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 februarie 2009.