ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 624/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 197 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului comercial Cluj a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii SC B.I.L. în constatarea nulității absolute a Hotărârii AGEA nr. 1 din 30 aprilie 2007, invocată de pârâta SC A. SA Cluj, iar pe fond a fost admisă în parte cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată la 7 noiembrie 2007, și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA în ceea ce privește mențiunea referitoare la anularea actului constitutiv existent, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea privind constatarea nulității absolute a actului constitutiv aprobat de AGEA.

În esență, instanța de fond a reținut că în cuprinsul hotărârii atacate s-a folosit expresia de „anulare” a actului constitutiv existent și aprobarea unui nou act constitutiv, terminologie juridică echivocă, de natură a crea confuzii, așa încât, având în vedere și dispozițiile art. 204 din Legea nr. 31/1990 a apreciat că se impune constatarea nulității hotărârii adoptate, doar sub acest aspect.

Instanța de fond nu a primit motivele de nulitate invocate de reclamantă cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 reținând că reclamanta este cea care nu a prezentat procura de reprezentare cu cel puțin 48 de ore înainte de adunarea generală, caz în care i s-a permis accesul dar nu i s-a permis să voteze; că hotărârea a fost luată cu cvorumul legal prevăzut de art. 115 din Legea nr. 31/1990, fiind luată la a doua convocare; că mandatul acordat de adunarea generală consiliului de administrație de a solicita credite și de a garanta aceste credite cu activele societății s-a încadrat în dispozițiile art. 241 din Legea 297/2004, iar răscumpărarea de acțiuni, aprobată la pct. 4 din hotărâre cât și majorarea de capital, aprobată la pct. 3, s-au adoptat cu respectarea dispozițiilor legale necreându-se discriminare între acționari și neîncălcând dreptul de preferință al acționarilor societății.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri atât reclamanta cât și pârâta. Prin decizia civilă nr. 88 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei, fiind admis apelul pârâtei iar sentința de fond schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că, în fapt, adunarea generală extraordinară a acționarilor din SC A. SA, a decis la 30 aprilie 2007 modificarea actului constitutiv existent și aprobarea unui text nou al acestui act constitutiv, operațiune juridică permisă de dispozițiile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nefiind obligatorie forma autentică deoarece, potrivit art. 204 alin. (2) din același act normativ, o asemenea formă este cerută doar atunci când majorarea capitalului social include ca aport în natură terenuri, cerință neîndeplinită în speță, majorarea capitalului social făcându-se în numerar. Deși în cuprinsul hotărârii s-a făcut mențiunea „anulării” a actului constitutiv, din întreaga hotărâre rezultă că voința societară a fost de modificare, pct. 1 din hotărâre, astfel cum a fost publicată în M. Of.

aflat la fila 19 fond probând acest fapt. „Acuratețea exprimării juridice” reținută de instanța de fond, nu justifica soluția adoptată, cu atât mai mult cu cât s-a respins cererea în constatarea nulității absolute a actului constitutiv adoptat. Cât privește celelalte motive de nulitate a aceleiași hotărâri, invocate de reclamantă și analizate la fond, instanța de apel a apreciat că ele au fost temeinic și legal respinse, neprimind nici una dintre criticile apelantei reclamante pe aceste aspecte.

Mai mult, instanța de apel a reținut că respectivele motive sunt motive de nulitate relativă și nu absolută a hotărârii acționarilor, deoarece normele pretins a fi fost încălcate protejează un interes al acționarilor și nu un interes public, obștesc, așa încât devin incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990 potrivit cărora hotărârile luate de adunarea generală, în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă, ele neputând fi anulate decât atunci când se dovedește de cel interesat vătămarea propriilor interese, vătămare ce nu se presupune a priori. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. critică reținerea instanței de apel în sensul că voința societară a fost aceea de a modifica actul constitutiv și nu de a îl anula, teza erorii terminologice neavând temei, cu atât mai mult cu cât secretarul adunării generale era jurist. În realitate scopul adunării a fost acela de a anula vechiul act constitutiv și aprobarea unui alt act nou, ceea ce echivalează cu crearea unei noi persoane juridice pentru care era necesar acordul tuturor acționarilor. De asemenea, instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al hotărârii adunării generale din 30 aprilie 2007, aplicând nepermis instituția modificării actului juridic și validând astfel un act lovit de nulitate.

Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că instanța de apel a respins nelegal apelul său, reținând greșit că sancțiunea nulității actului juridic este condiționată de vătămare deși a fost de acord, ca și prima instanță, că i s-a încălcat dreptul de a participa la adunarea generală. Ori, condiția vătămării trebuie întrunită doar pentru aplicarea nulităților procedurale (art. 105-108 C. proc. civ.) nu și pentru cele de drept substanțial. Greșită este și argumentarea instanței de apel privind imposibilitatea ca prin votul său – reprezentând 6,83% din capitalul social – să fi putut influența rezultatul în cazul când ar fi participat deoarece, chiar dacă ea nu deținea votul decisiv, ar fi putut convinge pe ceilalți acționari de nelegalitatea hotărârii și ar fi putut atrage votul negativ al celorlalți.

Prin cea de-a treia critică, argumentată pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta critică încălcarea dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 care nu permit împuternicirea generală a administratorilor pentru încheierea actelor juridice ci condiționează aprobarea prealabilă a însuși actului juridic concret din partea adunării generale. De asemenea instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 103 1 din Legea nr. 31/1990 referitoare la răscumpărarea acțiunilor proprii întrucât în hotărârea acționarilor validată nu este precizat numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite și nici nu este precizată contravaloarea minimă și maximă a acțiunilor ce urmează a fi dobândite.

În final recurenta critică încălcarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 referitoare la dreptul de preferință deoarece, pct. 3 din hotărârea AGEA atacată, instituie două drepturi de preferință succesive la subscrierea acțiunilor din majorarea capitalului social și nu o singură dată, cum prevăd dispozițiile legale. Oferirea acțiunilor către vechii acționari după metoda „primul venit primul servit” creează o discriminare între acționari, fiind favorizați cei ce acționează rapid, ori dreptul de preferință se exercită întotdeauna de către toți vechii acționari ai societății. Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta: Criticile recurentei referitoare la interpretarea înțelesului pct.1 din Hotărârea AGEA din 30 aprilie 2007 sunt nefondate deoarece, așa cum rezultă din procesul verbal al adunării (fila 60 fond) pe ordinea de zi – la pct. 1 – a figurat „aprobarea actului constitutiv nou al societății comerciale și anularea actului constitutiv vechi”, obiectiv ce concorda și cu cel menționat în convocatorul adunării, publicat în M.Of. nr. 1001 din 26 martie 2007 (fila 13 fond) când s-a menționat și că aprobarea noului act constitutiv este impusă de modificările intervenite în Legea nr. 31/1990, fiind publicat în convocator întregul conținut al noului act constitutiv.

Împrejurarea că în hotărârea publicată în M. Of. nr. 1833 din 18 iunie 2007 (filele 18-19 fond) apare că la pct.1 s-a aprobat anularea actului constitutiv existent și redactarea unuia nou, conform modificărilor survenite în Legea nr. 31/1990 a fost corect interpretată de instanța de apel ca datorându-se unei terminologii deficitare în redactare, procesul-verbal al adunării probând că voința societară a fost aceea de a modifica vechiul act și de a-l adapta noilor modificări legislative și nicidecum de a anula vechiul act și de a adopta unul nou pentru o nouă persoană juridică, cum susține recurenta.

Cea de-a doua critică a recurentei este de asemenea nefondată deoarece instanța de apel a reținut, făcând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 că, deși reclamanta a invocat nulitatea absolută a hotărârii AGEA, neprezentarea procurilor de reprezentare cu 48 de ore înaintea adunării sau în termenul prevăzut de actul constitutiv, nu este sancționată cu nulitate absolută ci cu nulitate relativă, acționarul respectiv fiind luat în calculul cvorumului dar fiind sancționat – potrivit art. 125 alin. (3) - cu pierderea exercițiului dreptului de vot în acea adunare.

Interpretarea instanței de apel este în concordanță cu textul legal invocat așa încât, în acest context - apreciind că motivul invocat este unul de nulitate relativă - a reținut că apelanta reclamantă nu a făcut dovada vreunui prejudiciu suportat, susținerile recurentei privind incidența vătămării în cazul nulității absolute, neavând suport în argumentarea deciziei recurate. Nici susținerea că dacă i s-ar fi permis să participe la dezbateri ea ar fi reușit să influențeze votul celorlalți, chiar dacă nu avea un vot decisiv, nu poate fi primită deoarece această participare viza exercițiul dreptului de vot, exercițiu pierdut ca urmare a sancțiunii aplicabile în temeiul și pentru motivul prevăzut de art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Neîntemeiată este apreciată și cea de-a treia critică referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 deoarece, cum corect a reținut și instanța de apel, consiliul de administrație al pârâtei a fost abilitat să contracteze credite în funcție de nevoile societății și nicidecum de a încheia acte de înstrăinare, dobândire sau schimb a unor active, acte vizate de dispozițiile art. 241 din Legea 297/2004. De asemenea Curtea apreciază ca nefondată și critica privind încălcarea dispozițiilor art. 103 1 din Legea nr. 31/1990 referitoare la răscumpărarea acțiunilor deoarece, numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite este exprimat în cotă procentuală – „până la 10% din capitalul social” – aspect de natură a proba respectarea cerințelor art. 101 1 lit. a) din Legea nr. 31/1990, stabilindu-se la pct. 4 din hotărâre și durata pe care urma să se facă răscumpărarea și sursa de finanțare, aspecte corect reținute de instanța de apel.

Critica recurentei privind încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi reținută deoarece metoda „primul venit primul servit” pentru acțiunile rămase nesubscrise nu creează discriminare între acționari, cum susține recurenta, ci impune ordinea în care se vor distribui acțiunile rămase nesubscrise de acționari, după expirarea termenului de preferință și care – potrivit art. 216 alin. (2) teza finală – pot fi oferite publicului. În consecință, Curtea apreciază că decizia din apel este legală și temeinică motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Cererea intimatei pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, urmează a fi respinsă ca nefondată deoarece în cauză nu s-au produs dovezi privind efectuarea acestora, delegația avocatului semnatar al întâmpinării (fila 26 recurs) nefiind însoțită și de dovada onorariului perceput.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L.N., împotriva deciziei civile nr. 88/2008 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea intimatei pârâte SC A. SA de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.