ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2004, reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad a chemat-o în judecată pe pârâta SC I. SA Timișoara pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 5 pct. 3 din 8 septembrie 2004 a SC I. SA Timișoara și actelor subsecvente acesteia, precum și radierea mențiunii înregistrate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș în temeiul hotărârii A.G.E.A. din 8 septembrie 2004, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii a susținut că prin majorarea nelegală a capitalului social al pârâtei cu aport în natură reprezentând câteva calculatoare produse de acționarii intimatei SC E. SRL și SC E.A.I.

SRL s-a realizat o diminuare esențială a cotei de acțiuni deținute, respectiv de la 30 % la 15 %. Nelegalitatea hotărârii constă în încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8), art. 126 alin. (1) și (2), art. 210 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată, precum și art. 15 alin. (5) și (6) din actul constitutiv. În fapt convocarea A.G.E.A. din 8 septembrie 2004 nu a fost făcută legal, acționarii aportori nu s-au abținut de la vot deși fiind producătorii calculatoarelor ar fi trebuit să o facă, iar după efectuarea expertizei, A.G.E.A. nu a mai fost convocată din nou. Prin sentința nr. 125/ PI din 14 februarie 2005, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, întrucât convocarea A.G.E.A.

a fost făcută legal, majorarea capitalului realizându-se prin Hotărârea A.G.E.A. din 5 iunie 2004, hotărâre prin care s-a analizat și activitatea Consiliului de Administrație. Împotriva acestei hotărâri reclamanta declarat apel, care, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 5/ A/CC din 10 octombrie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin hotărârea atacată s-au confirmat, aprobat și înregistrat mai multe hotărâri ale Consiliului de Administrație, printre care și cea din 5 iunie 2004 privind majorarea capitalului social, situație față de care nu se poate aprecia că în ordinea de zi au figurat propuneri pentru modificarea actului constitutiv, pentru a fi incidente dispozițiile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicat, art. 127 și art. 215 alin. (1) din aceeași lege.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., modificarea în tot a deciziei civile atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare A.G.E.A. nr. 5 pct. 3 din 8 septembrie 2004 a SC I. SA. A susținut că, prin hotărârea luată instanța de apel a aplicat greșit legea, respectiv prevederile art. 215 din Legea nr. 31/1990, care reglementează procedura de majorare a capitalului social cu aport în natură, art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea adunării generale și art. 127 din aceeași lege, potrivit căruia acționarii aportori trebuiau să se abțină de la vot, având interese contrare celor ale societății pârâte.

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2007 intimata SC I. SA Timișoara a invocat identitatea de cauză, obiect și părți din litigiul de față, cu cel soluționat prin decizia nr. 1136 din 21 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 11239/1/2005, excepție care a fost unită cu fondul. Analizând excepția ridicată se constată că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat întrucât litigiile au obiecte și părți diferite, prin hotărârea invocată de către intimată fiind soluționată acțiunea în anulare a hotărârii A.G.E.A. din 5 iunie 2004 de la SC I., la care nu sunt întrunite condițiile prevăzute art. 1201 C. civ., a făcut referire recurenta-reclamantă prin însăși acțiunea formulată, hotărâre prin care s-a majorat capitalul social al societăți.

În acest context, Curtea respinge excepția, urmând a soluționa recursul pe fond. Recursul este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 304 pct. 8, casarea sau modificarea hotărârii se poate cere dacă instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Pct. 9 al art. 304 dispune asupra modificării hotărârii în situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Față de aceste dispoziții care au fost invocate în susținerea nelegalității hotărârii atacate, se constată că motivele invocate de recurentă nu pot fi primite, pentru următoarele considerente: Hotărârea care face obiectul litigiului de față este Hotărârea A.G.E.A.

a SC I. SA Timișoara din 8 septembrie 2004, hotărâre prin care, așa cum a precizat și recurenta-reclamantă în acțiunea introductivă, a confirmat și aprobat hotărârile Consiliului de Administrație de la SC I. SA Timișoara, printre care și Hotărârea din 5 iunie 2004 cu privire la majorarea capitalului social cu aport în natură. Recurenta-reclamantă a solicitat anularea acestei hotărâri pentru aceleași motive pentru care a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. din 5 iunie 2004 când s-a hotărât majorarea capitalului social.

În acest context, corect au reținut cele două instanțe că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 117, art. 127 și art. 215 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificată, întrucât nu se poate aprecia că în ordinea de zi au figurat propuneri pentru modificarea actului constitutiv, acestea fiind făcute prin hotărârea din 5 iunie 2004, sau că asociații care au adus un aport în natură pentru majorarea capitalului au votat nelegal, pentru că la această adunare generală nu și-au exercitat votul privind majorarea capitalului social, astfel că nu se poate pune problema unor interese contrare, evaluarea aportului în natură în vederea majorării capitalului privind hotărârea din 5 iunie 2004 nefăcând obiectul hotărârii a cărei anulare s-a cerut prin acțiunea care face obiectul litigiului de față.

Se constată deci că atât interpretarea actului dedus judecății cât și aplicarea și interpretarea legii s-au făcut corect de către instanța de apel, așa încât conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. Arad împotriva deciziei nr. 5/ A/CC din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2007.