ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2421/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 martie 2000, reclamanta SC G.I. SRL a chemat în judecată pe pârâții SC

L.F.I. și C.P., solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să

se dispună anularea contractului de cesiune intitulat act adițional, încheiat

cu C.P., cât și anularea actului constitutiv privind pe acesta; repunerea

părților în situația anterioară și efectuarea mențiunilor corespunzătoare la

Registrul Comerțului.

În susținerea pretențiilor,

reclamanta a arătat că, prin actul adițional, autentificat sub nr. 2235, din 30

septembrie 1997, a intervenit modificarea actelor constitutive de SC L.F.I. SRL,

fiind cooptat în calitate de asociați, dobândind 50 părți sociale, reprezentând

½ din capitalul social. Prin același act adițional au fost desemnați

administratori C.P. și A.V.

Profitând de calitatea de

administrator, pârâtul C.P. a întocmit și autentificat actele a căror anulare

se solicită, fără a avea procură specială, actele fiind anulabile pentru viciu

de consimțământ.

Pârâtul C.P., în calitate de

administrator, a formulat cerere reconvențională, solicitând excluderea din

societate a reclamantei.

În apărare, a arătat că, în cursul

anului 1998, urmare actelor adiționale, a căror anulare se solicită, reclamanta

a încasat, cu ordine de plată, cota sa de 50% din capitalul social și, în plus,

încă 135.000.000 lire italiene.

Pârâtul a mai arătat că, cu ocazia

discuțiilor purtate, s-a încasat și ultima rată în contul părților sociale

cuvenite reclamantei, însă reprezentantul acesteia nu s-a mai prezentat să

semneze actele de cesiune și tocmai de aceea, la rubrica cedent, notarul a

menționat denumirea societății reclamantei, rubrica rămânând nesemnată.

S-a ridicat excepția tardivității,

fiind invocate dispozițiile art. 60 - 62 din Legea nr. 31/1990, cât și excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, persoană juridică.

Prin sentința civilă nr. 1026 din 20

iulie 2000, Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L.F.I. SRL, a

respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantei, cât și cererea

reconvențională.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că modificările intervenite în societatea pârâtă se

referă la structura acționariatului și nu la persoana juridică; că actul

adițional, a cărei anulare se solicită, a fost publicat în Monitorul Oficial,

la data de 22 noiembrie 1999, iar, potrivit art. 60 - 62 din Legea nr. 31/1990,

avea posibilitatea ca, în termen de 30 de zile, să formuleze opoziție, actele

fiind încheiate sub incidența dispozițiilor acestei legi și nu altor acte

normative.

În aceste condiții, s-a dispus și

respingerea cererii reconvenționale.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanța de

fond a reținut situația de fapt ce a condus la soluția dată.

Se susține că, în speță, trebuiesc

aplicate dispozițiile cuprinse în Decretul nr. 167/1958 și nu cele din Legea nr.

31/1990, ce nu au nici o legătură cu obiectul cauzei dedus judecății, respectiv,

constatarea nulității absolute a actelor adiționale, întrucât nu îndeplinește

toate condițiile de validitate, respectiv, obiect, cauză, capacitate și

consimțământ.

Prin decizia civilă nr. 458 din 30

octombrie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, în speță, se cere anularea unor acte

constitutive și de modificare a unor agenți economici înființați și autorizați

cu procedurile Legii nr. 31/1990, iar în ce privește regulile de modificare și

înscriere la O.R.C., sunt supuse, în principal, dispozițiilor cuprinse în

actele constitutive și de autorizare, astfel cum se completează prin legea

specială, respectiv art. 61 - 64 din Legea nr. 31/1990, republicată.

În aceste condiții, reclamanta avea

posibilitatea ca, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii sau

actului modificator, să facă opoziție cu depunerea ei la O.R.C., soluția de

respingere, ca tardiv formulate, a pretențiilor fiind legală și temeinică.

Instanța de apel, în condițiile art.

296 C. proc. civ., s-a pronunțat și pe fondul cauzei, menținând că reclamanta,

prin cei trei administratori, A.V., M.A., cetățeni italieni, și P.D., cetățean

român, au primit contravaloarea a 50% din părțile sociale, plată efectuată cu

O.P. nr. 11, 12 și 14 și, respectiv, 15 decembrie 1998, situație în care orice

viciu de consimțământ nu se mai poate reține.

De asemenea, s-a reținut că organele

de cercetare penală nu au dispus începerea urmăririi penale a fostului asociat

pârâtul C.P.

Cu petiția înregistrată la data de

18 decembrie 2001, reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat,

criticile făcând referire la aspectele de nelegalitate și netemeinicie

prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că instanța s-a pronunțat

cu privire la ceea ce nu s-a cerut, respectiv obiectul acțiunii introductive

l-a constituit anularea unor acte, ca urmare hotărârii asociaților societății

pârâte, pentru vicii de consimțământ, iar instanța s-a pronunțat cu privire la

stingerea unor datorii, se consideră că hotărârea cuprinde motive

contradictorii și străine de natura pricinii, făcându-se referire expresă la

încheierea pronunțată în ședința publică de la 6 iunie 2001, prin care s-a

respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatându-se că, în mod

greșit, prima instanță a respins acțiunea, ca prescrisă, întrucât obiectul

litigiului vizează constatarea nulității absolute a unor acte juridice, prin

lipsa consimțământului părții care se obligă, iar termenul de prescripție este

cel general, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

De asemenea, se apreciază că

instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura acestuia,

considerând că, prin acțiunea introductivă, s-a solicitat declararea nulității,

atât a actului, hotărârea Adunării Generale a Asociaților, cât și actul complex

în care se consemnau, în mod fals, trei operațiuni juridice, și anume vânzarea

de părți sociale, revocarea din calitatea de administrator, precum și

reprezentare.

Din examinarea globală a motivelor

indicate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.

SC L.F.I. SRL s-a înființat cu

procedura Legii nr. 31/1990, avându-i ca asociați pe cetățenii C.P. și B.V. cu

un capital social de 3.097.600 lei.

Prin actul adițional nr. 1/1997, autentificat

sub nr. 2235 din 30 septembrie 1999, asociatul B.V. s-a retras din societate,

locul lui fiind luat de societatea comercială recurentă, reprezentată prin V.A.,

M.A. și P.D.

Ulterior, se încheie actul adițional,

autentificat sub nr. 1079 din 29 octombrie 1998, din care rezultă retragerea

din SC L.F.I. SRL a recurentei, prin cedarea părților sociale numitului C.P. care-și

majorează capitalul social și revocă foștii administratori, apoi, prin actul

adițional autentificat sub nr. 1100 din 8 octombrie 1998, se procedează la

modificarea statutului societății, corespunzător unei societăți comerciale, în

formă atipică cu un singur asociat.

Toate aceste acte adiționale, a

căror anulare se solicită, au fost rezultatul hotărârilor adunării generale a

asociaților (dosar fond).

Dacă hotărârile ce au stat la baza

actelor adiționale au fost luate cu încălcarea legii, sau actului constitutiv,

asociatul, respectiv recurenta reclamantă, avea la îndemână acțiunea în anulare

a acestora, în condițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990.

Motivarea instanțelor inferioare, cu

privire la calea de atac a opoziției, nu poate fi reținută, o asemenea acțiune

putând fi promovată de către creditorii sociali și de către alte persoane

prejudiciate, asociații având calea acțiunii în anulare pe care însă nu a

încercat s-o folosească.

Corect, instanța de apel a apreciat,

prin încheierea ședinței publice, că, în speță, se ia în considerație termenul

general de prescripție, numai că această excepție nu a fost ridicată, situație

în care urmează a fi înlăturată.

Instanța de apel, în considerarea

dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., a antamat și fondul cauzei, apreciind că,

prin primirea contravalorii părților sociale (dosar fond) consimțământul

cesiunii părților sociale a fost dovedit, astfel că nu există motiv de anularea

înscrisurilor.

De altfel, conform art. 46 C. com.,

s-au produs dovezi în acest sens, respectiv declarații de martori autentificate

(dosar fond).

În aceste condiții, nu se poate

reține vreo cauză de nulitate a actelor juridice indicate, nefiind fondate

criticile formulate.

Văzând dispozițiile art. 312 și art.

274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC G.I. SRL Târgu Mureș împotriva

deciziei nr. 458/A din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă

recurenta să plătească intimaților SC L.F.I. SRL Târnăveni și P.C. la

20.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 aprilie 2003.