ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5580/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5580/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1134,

pronunțată la data de 17 august 2004, în dosarul nr. 761/COM/2004, secția

comercială a Tribunalului Galați a respins, ca fiind nefondată, acțiunea în

anularea hotărârii adunării generale a acționarilor SC P. SA din data de 10

martie 2004, formulată de reclamanta, S.I.F. M. SA, în contradictoriu cu

menționata societate comercială în calitate de pârâtă.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că hotărârea adoptată în ședința adunării generale ordinare a

acționarilor SC P. SA din data de 10 martie 2004, respectă normele legale atât

în ce privește condițiile de formă, referitoare la convocare, față de

dispozițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, incidente, a celor referitoare la

votare și la structura acționariatului, având în vedere calitatea de acționar

și de președinte al A.P. SA a numitului A.P. precum și certificatul constatator

din 5 ianuarie 2004 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați, cât și în ce

privește diminuarea capitalului social, față de dispozițiile Legii nr. 18/1991,

sau în ce privește majorarea capitalului social, față de prevederile art. 9.1

din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 7 noiembrie 2001, în

conformitate cu care menționata asociație avea obligația de a efectua o

investiție sau un aport de capital în valoare de 328.908,77 dolari S.U.A. pe o

perioadă de 5 ani, din care în cursul anilor 2001 – 2003 a depus suma de

3.226.819.400 lei, înregistrată la contabilitate, aprobată ca aport în numerar,

apreciind că nu există nici un motiv de nulitate al acesteia.

Apelul formulat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția

comercială, maritimă și fluvială a Curții de Apel Galați, prin decizia nr. 33/ A,

pronunțată la data de 23 martie 2005, în dosarul nr. 1481/C+C/2004.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a reținut, raportând sentința atacată criticilor apelantei din

perspectiva dispozițiilor legale incidente și probelor administrate, că acestea

sunt neîntemeiate, având în vedere că aceasta a avut cunoștință de data (re)

convocării adunării generale cât și a ordinii de zi, prin reprezentantul său,

așa încât, participând și votând, nu poate invoca iregularități ce nu sunt

sancționate cu nulitatea absolută, fiind evidentă lipsa acestora; în speță, că

prin cumpărarea pachetului de acțiuni de la A.D.S., A.S. deținea, la data

convocării adunării generale; procentul menționat în procesul verbal al adunării

generale, că prin proporția votului în favoarea hotărârilor luate în adunare,

procentul deținut, în nume propriu, de mandatarul administrator este

nesemnificativ, față de dispozițiile alin. (5) al art. 124 din Legea nr. 31/1990,

iar vărsămintele în contul majorării de capital sunt atât aporturi proprii în

numerar cât și dividende, înregistrate contabil ca fiind aporturi în numerar,

aceasta fiind posibilă în baza art. 271 alin. (2), Legea nr. 31/1990

republicată.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând motivele prevăzute de art.

304 pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanța de apel, considerând că nerespectarea dispozițiilor

privitoare la convocare nu poate fi invocată decât de persoane ce au un interes

direct, a aplicat, greșit, dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 ca și

dispozițiile art. 121, din aceeași lege, având în vedere că acționarul

majoritar deține 295.679 acțiuni nu 430.031, iar reținerea valabilității

votului exprimat pentru acționarul majoritar de A.P., în calitate de

administrator a încălcat prevederile art. 124 alin. (5) din menționatul act

normativ, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta nedezvoltând, conform cerințelor legale, motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., spre a putea fi analizate

și nu a precizat relevanța pe care o are în această cale de atac reiterarea

motivelor formulate prin cererea introductivă ce vizează fondul cauzei față de

decizia atacată pronunțată în apel, conform cerințelor art. 304, raportat la art.

299 C. proc. civ., iar criticile referitoare la greșita interpretare a probelor

de către instanța de apel nu mai pot fi valorificate în recurs după abrogarea pct.

11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Recursul este nefondat.

Este de observat că instanța de apel

a reținut, cu justețe, legalitatea ținerii adunării generale la data de 10

martie 2004, având în vedere că înscrisurile depuse la dosar în probațiune

atestă îndeplinirea condițiilor derogatorii, prevăzute de art. 121 din Legea nr.

31/1990, republicată, respectiv reprezentarea întregului capital social la acea

adunare, conform structurii acționariatului de la acea dat, și faptul că nici

unul dintre acționari nu s-a opus ca aceasta să se țină, astfel cum se

convenise în ședința adunării generale extraordinare din data de 5 februarie

2004, deci nici acționarul S.I.F. M. SA, care a semnat hotărârea în litigiu

fără obiecțiunile pe care le-a invocat cu referire la aceste aspecte prin cererea

dedusă judecății, situație ce înlătură critica greșitei aplicări atât a

evocatului text legal cât și a art. 131 din același act normativ, în redactarea

și cu numerotarea în vigoare la data adoptării hotărârii contestate, potrivit

căruia pot fi atacate în justiție hotărârile adunărilor generale spre a obține

declararea nulității acestora de către acționarii care nu au luat parte la

adunarea generală și de cei care au votat contra și au cerut să se menționeze

aceasta în procesul verbal, fără a distinge între hotărârile ce încalcă norme

de ordine publică sau cele ce încalcă norme supletive.

Cu referire la încălcarea art. 124

alin. (5) din menționata lege, în conformitate cu care „administratorii și

funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari sub sancțiunea

nulității, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută” se

constată, că în mod corect, s-a apreciat că, în speță, evocatele dispoziții nu

sunt incidente, având în vedere calitatea de acționar, a celui ce a reprezentat

această entitate colectivă în adunarea generală ordinară din data de 10 martie

2004 în cadrul A.P. SA.

Așa fiind, constatând neîndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în cauză, Înalta Curte,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat

recursul declarat de apelanta reclamantă, S.I.F. M. SA, împotriva deciziei

instanței de apel.

Văzând cererea intimatei întemeiată

pe dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și constatând îndeplinite

cerințele prevăzute de acest text legal, Înalta Curte va obliga recurenta să

plătească acesteia suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor doveditoare depuse la

dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 33 din 23 martie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatei SC P. SA 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 noiembrie 2005.