ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5580/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1134, pronunțată la data de 17 august 2004, în dosarul nr. 761/COM/2004, secția comercială a Tribunalului Galați a respins, ca fiind nefondată, acțiunea în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor SC P. SA din data de 10 martie 2004, formulată de reclamanta, S.I.F. M. SA, în contradictoriu cu menționata societate comercială în calitate de pârâtă. Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că hotărârea adoptată în ședința adunării generale ordinare a acționarilor SC P. SA din data de 10 martie 2004, respectă normele legale atât în ce privește condițiile de formă, referitoare la convocare, față de dispozițiile art. 121 din Legea nr. 31/1990, incidente, a celor referitoare la votare și la structura acționariatului, având în vedere calitatea de acționar și de președinte al A.P.

SA a numitului A.P. precum și certificatul constatator din 5 ianuarie 2004 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galați, cât și în ce privește diminuarea capitalului social, față de dispozițiile Legii nr. 18/1991, sau în ce privește majorarea capitalului social, față de prevederile art. 9.1 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 7 noiembrie 2001, în conformitate cu care menționata asociație avea obligația de a efectua o investiție sau un aport de capital în valoare de 328.908,77 dolari S.U.A. pe o perioadă de 5 ani, din care în cursul anilor 2001 – 2003 a depus suma de 3.226.819.400 lei, înregistrată la contabilitate, aprobată ca aport în numerar, apreciind că nu există nici un motiv de nulitate al acesteia.

Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, maritimă și fluvială a Curții de Apel Galați, prin decizia nr. 33/ A, pronunțată la data de 23 martie 2005, în dosarul nr. 1481/C+C/2004. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, raportând sentința atacată criticilor apelantei din perspectiva dispozițiilor legale incidente și probelor administrate, că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că aceasta a avut cunoștință de data (re) convocării adunării generale cât și a ordinii de zi, prin reprezentantul său, așa încât, participând și votând, nu poate invoca iregularități ce nu sunt sancționate cu nulitatea absolută, fiind evidentă lipsa acestora; în speță, că prin cumpărarea pachetului de acțiuni de la A.D.S., A.S.

deținea, la data convocării adunării generale; procentul menționat în procesul verbal al adunării generale, că prin proporția votului în favoarea hotărârilor luate în adunare, procentul deținut, în nume propriu, de mandatarul administrator este nesemnificativ, față de dispozițiile alin. (5) al art. 124 din Legea nr. 31/1990, iar vărsămintele în contul majorării de capital sunt atât aporturi proprii în numerar cât și dividende, înregistrate contabil ca fiind aporturi în numerar, aceasta fiind posibilă în baza art. 271 alin. (2), Legea nr. 31/1990 republicată. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel, considerând că nerespectarea dispozițiilor privitoare la convocare nu poate fi invocată decât de persoane ce au un interes direct, a aplicat, greșit, dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 ca și dispozițiile art. 121, din aceeași lege, având în vedere că acționarul majoritar deține 295.679 acțiuni nu 430.031, iar reținerea valabilității votului exprimat pentru acționarul majoritar de A.P., în calitate de administrator a încălcat prevederile art. 124 alin. (5) din menționatul act normativ, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând, conform cerințelor legale, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., spre a putea fi analizate și nu a precizat relevanța pe care o are în această cale de atac reiterarea motivelor formulate prin cererea introductivă ce vizează fondul cauzei față de decizia atacată pronunțată în apel, conform cerințelor art. 304, raportat la art. 299 C. proc. civ., iar criticile referitoare la greșita interpretare a probelor de către instanța de apel nu mai pot fi valorificate în recurs după abrogarea pct. 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Recursul este nefondat.

Este de observat că instanța de apel a reținut, cu justețe, legalitatea ținerii adunării generale la data de 10 martie 2004, având în vedere că înscrisurile depuse la dosar în probațiune atestă îndeplinirea condițiilor derogatorii, prevăzute de art. 121 din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv reprezentarea întregului capital social la acea adunare, conform structurii acționariatului de la acea dat, și faptul că nici unul dintre acționari nu s-a opus ca aceasta să se țină, astfel cum se convenise în ședința adunării generale extraordinare din data de 5 februarie 2004, deci nici acționarul S.I.F.

M. SA, care a semnat hotărârea în litigiu fără obiecțiunile pe care le-a invocat cu referire la aceste aspecte prin cererea dedusă judecății, situație ce înlătură critica greșitei aplicări atât a evocatului text legal cât și a art. 131 din același act normativ, în redactarea și cu numerotarea în vigoare la data adoptării hotărârii contestate, potrivit căruia pot fi atacate în justiție hotărârile adunărilor generale spre a obține declararea nulității acestora de către acționarii care nu au luat parte la adunarea generală și de cei care au votat contra și au cerut să se menționeze aceasta în procesul verbal, fără a distinge între hotărârile ce încalcă norme de ordine publică sau cele ce încalcă norme supletive.

Cu referire la încălcarea art. 124 alin. (5) din menționata lege, în conformitate cu care „administratorii și funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari sub sancțiunea nulității, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută” se constată, că în mod corect, s-a apreciat că, în speță, evocatele dispoziții nu sunt incidente, având în vedere calitatea de acționar, a celui ce a reprezentat această entitate colectivă în adunarea generală ordinară din data de 10 martie 2004 în cadrul A.P. SA. Așa fiind, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul declarat de apelanta reclamantă, S.I.F.

M. SA, împotriva deciziei instanței de apel. Văzând cererea intimatei întemeiată pe dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de acest text legal, Înalta Curte va obliga recurenta să plătească acesteia suma de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 33 din 23 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei SC P. SA 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2005.