ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat
de reclamanta SC „C.” SA Galați împotriva deciziei nr.301/A din 3 mai 2000 a
Curții de Apel Galați- Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat intimații pârâți S.
M., D.V. și B.M.prin avocat V.P., lipsind recurenta reclamantă și intimații
pârâți SC” A.” SA – TG- Bujor și Societatea Agricolă „ A.” TG- Bujor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către magistratul
asistent, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă
cuvântul în fond părților prezente, prin avocat.
Apărătorul intimaților pârâți pune concluzii de
respingere a recursului, ca nefondat, arătând că pârâții nu au avut calitate
procesuală și au semnat contractul ca reprezentanți ai intimatei SC”A.” SA și
nu ca persoane fizice. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta SC „C.”SA Galați i-a chemat în judecată
pe pârâții SC „A.” Târgu Bujor, Societatea Agricolă „A.” , Ș. M., D. V., B.
M. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligați la plata
sumei de 497.743.683 lei debit și dobânzi aferente debitului neachitat cu
motivarea că deși pârâții și-au asumat prin contractul nr.762011
bis/17.09.1996, obligația de a deconta contravaloarea lucrărilor și a
materialelor folosite prin livrarea de produse, obligația asumată nu a foszt
respectată și ca urmare datorează debitul aferent sumei achitate pentru
înființarea , întreținerea și recoltarea culturilor precum și dobânda
aferente.
Tribunalul Galați prin sentința nr.1085 pronunțată
la 19 noiembrie 1999 a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâții SC „A”
Tg.Bujor, Ș. M., D.V:și B. M. la plata sumei de 497.743.683 lei debit și
dobânzi .
Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțare la
judecată împotriva pârâtei SC „A.” SA Tg.Bujor.
Instanța de fond a examinat clauzele contractului
și a stabilit în raport de prevederile art.2 și 6 lit.e, că pârâții s-au
obligat să predea reclamantei 60% din producția de grâu de consum realizată dar
nu mai puțin de 1500 kg/ha în termen de 10 zile de la recoltare, din valoarea
cărora urma să se rețină cheltuielile aferente materialelor și lucrărilor
efectuate, dobânda bancară redusă cu 60% precum și comisionul perceput de bancă
și de asemenea să suporte sumele rămase neacoperite prin livrarea de grâu,
inclusiv dobânda pieței până la lichidarea integrală a debitului.
Instanța de fond a avut în vedere și declarația din
13 februarie 1997 prin care pârâții au recunoscut că asociația a primit grâu
pentru consum și îngrășăminte în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 1996.
Apelul declarat de Ș. M., D. V. și B. M. a fost
admis prin decizia nr.301 din 3 mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel Galați,
iar sentința nr.1085 din 19 noiembrie 1999 a fost schimbată în sensul
respingerii acțiunii față de pârâții apelanți . Celelalte dispoziții ale
sentinței au fost menținute.
Curtea a examinat criticile aduse sentinței și a
apreciat că răspunderea revine persoanei juridice în conformitate cu art.35
din Decretul nr.31/1954 și nu reprezentanților acesteia prin care își exercită
drepturile.
Citând art.36 din același decret, instanța de apel a
reținut că faptele ilicite sau licite săvârșite de organele sale sunt faptele
persoanei juridice, astfel că răspunderea revine numai acesteia.
În fine s-a mai reținut că în contractul de mandat
încheiat la 16 septembrie 1996, în contractul de credit și în facturile emise
de reclamantă figurează ca beneficiar societatea agricolă „A.” Tg.Bujor.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat
recurs, reclamanta SC „C.” SA .
Recurenta a susținut că în contractul încheiat la
data de 16 septembrie 1996 la punctul A din capitolul I a fost trecută la
mandant Societatea Agricolă „A.”Tg.Bujor iar în declarația încheiată la 13
februarie 1997 este specificată denumirea de Asociația” A.”Bujor, iar șeful de
asociație după ce semnează declarația a pus ștampila SC „ A.” SA Tg.Bujor.
Întrucât societatea „A” nu are personalitate
juridică, întrucât a fost înființată în baza Legii nr.36/1990, răspunderea,
potrivit opiniei recurentei revine și persoanelor fizice.
În consecință, recurenta a stăruit pentru menținerea
sentinței pronunțată de tribunal în soluționarea fondului.
Recursul este întemeiat pentru următoarele
considerente:
Convențiile legal făcute au putere de lege între
părțile contractante, dispune art.969 Cod civil. Interpretarea contractelor
se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sentul
literal al termenilor.
În lumina acestor dispoziții, din examinarea
contractului nr.762011 bis din 17 septembrie 1996 se constată că acesta s-a
încheiat între (A) Societatea Agricolă „A.” Tg.Bujor reprezentată de Ș.M. și D.
V. , (B) Ș. M:producător agricol, D.V. și B. M. și aceeași calitate , (C) „ A
„S.A.Tg.Bujor, prestator lucrări agricole și (D) Agenția Națională a
Produselor Agricole RA București Sucursala Galați.
În calitate de mandanți au semnat contractul
persoanelor fizice menționate, cei doi reprezentanți ai societății „A.” în
dublă calitate și anume de producători agricoli și de reprezentanți ai
societății agricole „A.”
În aceste condiții obligația stipulată în art.6(2)
din contract privind suportarea sumelor rămase neacoperite prin livrarea de
grâu inclusiv dobânda pieții până la lichidarea integrală a debitului revine
persoanelor care au semnat convenția în calitate de mandanți și nu doar de
reprezentanți ai societății agricole.
Pentru obligațiile astfel asumate societatea
agricolă „A.” și persoanele fizice semnatare au calitatea de codebitori așa
încât greșit instanța de apel a reținut doar calitatea persoanelor fizice de
reprezentanți ai acestor forme asociative cu consecința înlăturării
răspunderii asumată prin art.6(e).
Recurenta a susținut că Societatea Agricolă „A.” nu
are personalitate juridică întrucât s-a constituit în conformitate cu Legea
nr.36/1991.
Această critică evocată de reclamantă este în
contradicție cu propria cerere de chemare în judecată prin care a stabilit
cadrul litigiului prin chemarea în judecată a societății agricole” A.”și nu ar
putea să-și invoce propria necunoaștere a calității pârâtei față de care a
emis pretenții potrivit convenției pe care a semnat-o cu aceasta.
Conform art.41(2) Cod procedură civilă ,
asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată
ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere și din acest punct de vedere
s-a reținut corect calitatea procesuală pasivă.
Este necontestat că unele din formele asociative
constituite în baza Legii nr.36/1996 nu au personalitate juridică așa cum susține
recurenta iar dacă la acest argument se adaugă și faptul asumării obligațiilor
de către persoanele fizice chemate în judecată cu atât mai mult înlăturarea
răspunderii acestora este greșită.
Un alt aspect neobservat de instanța de apel este
cel care caracterizează o persoană juridică cu personalitate juridică care se
deosebește de formele asociative care rămân la nivel de contract.
În concret, unul dintre elementele care
caracterizează, potrivit art.26 lit.e din Decretul 31/1954 persoana juridică
este patrimoniul propriu care de regulă constituie garanția creditorilor,
sociali și element de bază pentru participarea persoanei juridice în circuitul
economic și juridic.
În cazul societății agricole, așa cum rezultă din
actele dosarului aceasta își păstrează caracterul civil, deci rămâne la nivel
de contract, iar bunurile puse în comun de asociați sunt bunuri indivize fără
a constitui un patrimoniu al societății.
În acest context trimiterea la art.35 din Decretul
nr.31/1954 pentru înlăturarea răspunderii persoanelor fizice nu constituie un
argument suficient.
În speță antrenarea răspunderii persoanelor fizice
este urmarea calității de debitori pe care aceștia și-au asumat-o prin contract
așa încât nu prezintă nici o relevanță faptul că în perioada 1995-1999 nu li
s-a eliberat certificat de producător.
La filele 32-64 fond se află situația livrărilor
către Asociația „A.”și declarația reprezentantului acesteia privind calitățile
primite astfel că obligația asumată prin contract trebuia respectată de toți
debitorii obligației așa cum s-a argumentat mai sus.
În consecință, potrivit art.304 (a) Cod procedură
civilă raportat la art.312 și 314 Cod procedură civilă, recursul se va admite
iar decizia pronunțată în apel va fi modificată în sensul respingerii apelului
declarat împotriva sentinței fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta
SC „C.” SA Galați, împotriva deciziei nr.301/A din 3 mai 2000, pronunțată de
Curtea de Apel Galați, secția comercială, modifică decizia atacată, în sensul
că respinge apelul pârâtei împotriva sentinței nr.1085 din 19 noiembrie 1999, a
Tribunalului Galați, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie
2003.