ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 803/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC „C.” SA Galați împotriva deciziei nr.301/A din 3 mai 2000 a Curții de Apel Galați- Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat intimații pârâți S. M., D.V. și B.M.prin avocat V.P., lipsind recurenta reclamantă și intimații pârâți SC” A.” SA – TG- Bujor și Societatea Agricolă „ A.” TG- Bujor. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent, după care Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în fond părților prezente, prin avocat. Apărătorul intimaților pârâți pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, arătând că pârâții nu au avut calitate procesuală și au semnat contractul ca reprezentanți ai intimatei SC”A.” SA și nu ca persoane fizice.

Nu solicită cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC „C.”SA Galați i-a chemat în judecată pe pârâții SC „A.” Târgu Bujor, Societatea Agricolă „A.” , Ș. M., D. V., B. M. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 497.743.683 lei debit și dobânzi aferente debitului neachitat cu motivarea că deși pârâții și-au asumat prin contractul nr.762011 bis/17.09.1996, obligația de a deconta contravaloarea lucrărilor și a materialelor folosite prin livrarea de produse, obligația asumată nu a foszt respectată și ca urmare datorează debitul aferent sumei achitate pentru înființarea , întreținerea și recoltarea culturilor precum și dobânda aferente.

Tribunalul Galați prin sentința nr.1085 pronunțată la 19 noiembrie 1999 a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâții SC „A” Tg.Bujor, Ș. M., D.V:și B. M. la plata sumei de 497.743.683 lei debit și dobânzi . Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțare la judecată împotriva pârâtei SC „A.” SA Tg.Bujor. Instanța de fond a examinat clauzele contractului și a stabilit în raport de prevederile art.2 și 6 lit.e, că pârâții s-au obligat să predea reclamantei 60% din producția de grâu de consum realizată dar nu mai puțin de 1500 kg/ha în termen de 10 zile de la recoltare, din valoarea cărora urma să se rețină cheltuielile aferente materialelor și lucrărilor efectuate, dobânda bancară redusă cu 60% precum și comisionul perceput de bancă și de asemenea să suporte sumele rămase neacoperite prin livrarea de grâu, inclusiv dobânda pieței până la lichidarea integrală a debitului.

Instanța de fond a avut în vedere și declarația din 13 februarie 1997 prin care pârâții au recunoscut că asociația a primit grâu pentru consum și îngrășăminte în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 1996. Apelul declarat de Ș. M., D. V. și B. M. a fost admis prin decizia nr.301 din 3 mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel Galați, iar sentința nr.1085 din 19 noiembrie 1999 a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii față de pârâții apelanți . Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Curtea a examinat criticile aduse sentinței și a apreciat că răspunderea revine persoanei juridice în conformitate cu art.35 din Decretul nr.31/1954 și nu reprezentanților acesteia prin care își exercită drepturile.

Citând art.36 din același decret, instanța de apel a reținut că faptele ilicite sau licite săvârșite de organele sale sunt faptele persoanei juridice, astfel că răspunderea revine numai acesteia. În fine s-a mai reținut că în contractul de mandat încheiat la 16 septembrie 1996, în contractul de credit și în facturile emise de reclamantă figurează ca beneficiar societatea agricolă „A.” Tg.Bujor. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs, reclamanta SC „C.” SA . Recurenta a susținut că în contractul încheiat la data de 16 septembrie 1996 la punctul A din capitolul I a fost trecută la mandant Societatea Agricolă „A.”Tg.Bujor iar în declarația încheiată la 13 februarie 1997 este specificată denumirea de Asociația” A.”Bujor, iar șeful de asociație după ce semnează declarația a pus ștampila SC „ A.” SA Tg.Bujor.

Întrucât societatea „A” nu are personalitate juridică, întrucât a fost înființată în baza Legii nr.36/1990, răspunderea, potrivit opiniei recurentei revine și persoanelor fizice. În consecință, recurenta a stăruit pentru menținerea sentinței pronunțată de tribunal în soluționarea fondului. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, dispune art.969 Cod civil. Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sentul literal al termenilor. În lumina acestor dispoziții, din examinarea contractului nr.762011 bis din 17 septembrie 1996 se constată că acesta s-a încheiat între (A) Societatea Agricolă „A.” Tg.Bujor reprezentată de Ș.M.

și D. V. , (B) Ș. M:producător agricol, D.V. și B. M. și aceeași calitate , (C) „ A „S.A.Tg.Bujor, prestator lucrări agricole și (D) Agenția Națională a Produselor Agricole RA București Sucursala Galați. În calitate de mandanți au semnat contractul persoanelor fizice menționate, cei doi reprezentanți ai societății „A.” în dublă calitate și anume de producători agricoli și de reprezentanți ai societății agricole „A.” În aceste condiții obligația stipulată în art.6(2) din contract privind suportarea sumelor rămase neacoperite prin livrarea de grâu inclusiv dobânda pieții până la lichidarea integrală a debitului revine persoanelor care au semnat convenția în calitate de mandanți și nu doar de reprezentanți ai societății agricole.

Pentru obligațiile astfel asumate societatea agricolă „A.” și persoanele fizice semnatare au calitatea de codebitori așa încât greșit instanța de apel a reținut doar calitatea persoanelor fizice de reprezentanți ai acestor forme asociative cu consecința înlăturării răspunderii asumată prin art.6(e). Recurenta a susținut că Societatea Agricolă „A.” nu are personalitate juridică întrucât s-a constituit în conformitate cu Legea nr.36/1991. Această critică evocată de reclamantă este în contradicție cu propria cerere de chemare în judecată prin care a stabilit cadrul litigiului prin chemarea în judecată a societății agricole” A.”și nu ar putea să-și invoce propria necunoaștere a calității pârâtei față de care a emis pretenții potrivit convenției pe care a semnat-o cu aceasta.

Conform art.41(2) Cod procedură civilă , asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere și din acest punct de vedere s-a reținut corect calitatea procesuală pasivă. Este necontestat că unele din formele asociative constituite în baza Legii nr.36/1996 nu au personalitate juridică așa cum susține recurenta iar dacă la acest argument se adaugă și faptul asumării obligațiilor de către persoanele fizice chemate în judecată cu atât mai mult înlăturarea răspunderii acestora este greșită. Un alt aspect neobservat de instanța de apel este cel care caracterizează o persoană juridică cu personalitate juridică care se deosebește de formele asociative care rămân la nivel de contract.

În concret, unul dintre elementele care caracterizează, potrivit art.26 lit.e din Decretul 31/1954 persoana juridică este patrimoniul propriu care de regulă constituie garanția creditorilor, sociali și element de bază pentru participarea persoanei juridice în circuitul economic și juridic. În cazul societății agricole, așa cum rezultă din actele dosarului aceasta își păstrează caracterul civil, deci rămâne la nivel de contract, iar bunurile puse în comun de asociați sunt bunuri indivize fără a constitui un patrimoniu al societății. În acest context trimiterea la art.35 din Decretul nr.31/1954 pentru înlăturarea răspunderii persoanelor fizice nu constituie un argument suficient. În speță antrenarea răspunderii persoanelor fizice este urmarea calității de debitori pe care aceștia și-au asumat-o prin contract așa încât nu prezintă nici o relevanță faptul că în perioada 1995-1999 nu li s-a eliberat certificat de producător.

La filele 32-64 fond se află situația livrărilor către Asociația „A.”și declarația reprezentantului acesteia privind calitățile primite astfel că obligația asumată prin contract trebuia respectată de toți debitorii obligației așa cum s-a argumentat mai sus. În consecință, potrivit art.304 (a) Cod procedură civilă raportat la art.312 și 314 Cod procedură civilă, recursul se va admite iar decizia pronunțată în apel va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC „C.” SA Galați, împotriva deciziei nr.301/A din 3 mai 2000, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul pârâtei împotriva sentinței nr.1085 din 19 noiembrie 1999, a Tribunalului Galați, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.