ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4542/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4542/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Galați la
18 aprilie 2000 reclamanta S.C. C. S.A. Galați, în contradictoriu cu pârâții A.Ș.
și S.C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună
obligarea pârâtelor la plata sumei de 51.723.960 lei reprezentând debit restant
și dobânzi.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 5852
din 16 iunie 2000, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească
reclamantei sumele de 51.723.960 lei reprezentând debit și dobândă bancară, cu
cheltuieli de judecată.
În pronunțarea acestei soluții instanța de
judecată a reținut, în esență, că pârâții nu și-au onorat în întregime
obligațiile contractuale derivate din contractul nr. 765004 BIS din 11
septembrie 1996, neachitând integral reclamantei suma stabilită contractual.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel
pârâtul A.Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de
contencios administrativ, prin decizia nr. 48/A din 25 octombrie 2002, a
constatat apelul perimat, cu motivarea că în speță sunt întrunite condițiile
enunțate de art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat
recurs pârâtul A.Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Criticile formulate de recurentă vizează, în
esență, faptul că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. în raport de situația procesuală care a
determinat măsura suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 244 C. proc.
civ.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma
criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se
vor arăta în cele ce urmează.
Prin încheierea din 21 noiembrie 2001 instanța
de apel a amânat soluționarea cauzei la 11 decembrie 2001constatând și faptul
că, în raport de dispozițiile legale se impunea citarea în cauză a soției
supraviețuitoare a intimatului defunct S.C.
La termenul din 11 decembrie 2001 instanța de
apel, constatând neîndeplinită procedura de citare cu intimata soție
supraviețuitoare a intimatului decedat S.C., prin încheierea de la acea dată
dispune amânarea judecății la 16 ianuarie 2002 termen înlăuntrul căruia urma să
se pună în vedere intimatei S.C. C. S.A. Galați să indice domiciliul intimatei
S.I. Adresa de înștiințare se află la dosarul de apel.
La termenul din 16 ianuarie 2002 intimata
reclamantă S.C. C. S.A. Galați face cunoscut instanței că demersurile făcute în
vederea identificării domiciliului intimatei S.I. au rămas fără rezultat.
În raport de situația învederată, în mod corect,
instanța de apel a făcut aplicarea art. 155 alin. (1) C. proc. civ., măsura
suspendării judecății cauzei fiind justificată constatându-se îndeplinite
cerințele enunțate de textul legal citat.
Prin referatul existent la dosar apel și
întocmit la 10 octombrie 2002 este dispusă citarea părților pentru termenul de
la 25 octombrie 2002.
Procesele verbale de citare relevă că citația
pentru termenul din 25 octombrie 2002 a fost primită de către apelantul A.Ș. sub
semnătură la data de 14 octombrie 2002 și afișată în cazul intimatei
reclamante.
Perimarea, astfel cum este reglementată în art. 248
C. proc. civ. a fost concepută de legiuitor ca o măsură de natură să
sancționeze lăsarea în nelucrare a pricinii din vina părților, funcționând în
egală măsură și ca o prezumție de desistare.
În esență perimarea sancționează de fapt
nerespectarea cerinței de a exista continuitate între actele procesuale care
guvernează procesul civil în genere.
Culpa părților în lăsarea în nelucrare a
pricinii este evidentă. Se constată așadar că timp de 10 luni de zile de la
data la care a fost pronunțată măsura suspendării în temeiul art. 155 alin. (1)
C. proc. civ. (16 ianuarie 2002) părțile nu au făcut dovada vreunui demers în
vederea identificării sediului intimatei S.I.
Aserțiunile recurentei potrivit căreia
suspendarea a fost dispusă la cererea intimatei reclamante, că aceasta a
formulat o cerere de amânare la 24 octombrie 2002 sunt lipsite de relevanță
juridică în raport de lipsa de diligență a părților și de interesele generale
avute în vedere de instituția perimării, acestea având un evident caracter
colateral.
În considerarea celor ce preced, Curtea,
constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, urmează, conform
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A.Ș. împotriva
deciziei nr. 48/A din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția
comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20
noiembrie 2003.