ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4542/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Galați la 18 aprilie 2000 reclamanta S.C. C. S.A. Galați, în contradictoriu cu pârâții A.Ș. și S.C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 51.723.960 lei reprezentând debit restant și dobânzi. Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 5852 din 16 iunie 2000, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei sumele de 51.723.960 lei reprezentând debit și dobândă bancară, cu cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei soluții instanța de judecată a reținut, în esență, că pârâții nu și-au onorat în întregime obligațiile contractuale derivate din contractul nr. 765004 BIS din 11 septembrie 1996, neachitând integral reclamantei suma stabilită contractual.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul A.Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 48/A din 25 octombrie 2002, a constatat apelul perimat, cu motivarea că în speță sunt întrunite condițiile enunțate de art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul A.Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Criticile formulate de recurentă vizează, în esență, faptul că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. în raport de situația procesuală care a determinat măsura suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 244 C. proc.

civ. Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează. Prin încheierea din 21 noiembrie 2001 instanța de apel a amânat soluționarea cauzei la 11 decembrie 2001constatând și faptul că, în raport de dispozițiile legale se impunea citarea în cauză a soției supraviețuitoare a intimatului defunct S.C. La termenul din 11 decembrie 2001 instanța de apel, constatând neîndeplinită procedura de citare cu intimata soție supraviețuitoare a intimatului decedat S.C., prin încheierea de la acea dată dispune amânarea judecății la 16 ianuarie 2002 termen înlăuntrul căruia urma să se pună în vedere intimatei S.C.

C. S.A. Galați să indice domiciliul intimatei S.I. Adresa de înștiințare se află la dosarul de apel. La termenul din 16 ianuarie 2002 intimata reclamantă S.C. C. S.A. Galați face cunoscut instanței că demersurile făcute în vederea identificării domiciliului intimatei S.I. au rămas fără rezultat. În raport de situația învederată, în mod corect, instanța de apel a făcut aplicarea art. 155 alin. (1) C. proc. civ., măsura suspendării judecății cauzei fiind justificată constatându-se îndeplinite cerințele enunțate de textul legal citat. Prin referatul existent la dosar apel și întocmit la 10 octombrie 2002 este dispusă citarea părților pentru termenul de la 25 octombrie 2002. Procesele verbale de citare relevă că citația pentru termenul din 25 octombrie 2002 a fost primită de către apelantul A.Ș.

sub semnătură la data de 14 octombrie 2002 și afișată în cazul intimatei reclamante. Perimarea, astfel cum este reglementată în art. 248 C. proc. civ. a fost concepută de legiuitor ca o măsură de natură să sancționeze lăsarea în nelucrare a pricinii din vina părților, funcționând în egală măsură și ca o prezumție de desistare. În esență perimarea sancționează de fapt nerespectarea cerinței de a exista continuitate între actele procesuale care guvernează procesul civil în genere. Culpa părților în lăsarea în nelucrare a pricinii este evidentă. Se constată așadar că timp de 10 luni de zile de la data la care a fost pronunțată măsura suspendării în temeiul art. 155 alin. (1) C. proc. civ. (16 ianuarie 2002) părțile nu au făcut dovada vreunui demers în vederea identificării sediului intimatei S.I.

Aserțiunile recurentei potrivit căreia suspendarea a fost dispusă la cererea intimatei reclamante, că aceasta a formulat o cerere de amânare la 24 octombrie 2002 sunt lipsite de relevanță juridică în raport de lipsa de diligență a părților și de interesele generale avute în vedere de instituția perimării, acestea având un evident caracter colateral. În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, urmează, conform dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A.Ș. împotriva deciziei nr. 48/A din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2003.