ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3537/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3537/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta asociația agricolă i. Poșta

câlnău, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, sub nr. 47443/3/2007, a

solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. București constatarea

nulității absolute a contractului de concesiune din 11 august 2000

privind exploatarea terenului agricol în suprafață de 205,17 ha în

perimetrul localității Cioranca, județul Buzău, pentru

nevalabilitatea prețului și constatarea inexistenței

obligației de plată a redevenței și penalităților

de întârziere aferente, stabilite unilateral de către pârâtă în baza

acestui contract.

Prin încheierea de

ședință din 11 februarie 2008, Tribunalul București, secția

a V-a civilă, a admis excepția de necompetentă

funcțională a Secției civile, a scos cauza de pe rol și a

trimis-o secției a VI-a comercială.

Cauza a fost reînregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 12042/3/2008.

Prin sentința comercială nr.

13151 din 3 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins ca nefondată cererea reclamantei Asociația

Agricolă I. Poșta Câlnău.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că la data de 11 august 2000

s-a încheiat între reclamantă, în calitate de concesionar, și

pârâtă, în calitate de concedent, contractul de concesiune din 1 august 2000

al cărui obiect îl constituie exploatarea terenului agricol în

suprafață de 205,17 ha situat în perimetrul localității

Cioranca, județul Buzău. Potrivit pct. 4.1 din contract,

redevența reprezintă echivalentul în lei a 523 kg grâu STAS 813/68/ha

anual pentru arabil, prețul stabilindu-se după cotația la Bursa

Română de Mărfuri la momentul plății, iar la pct. 4.2 din

contract s-a prevăzut că prin STAS 813/68 se înțeleg

următoarele caracteristici minimale: greutate hectolitrică = 75,

umiditate = 14%, corpuri străine = 3%.

În soluționarea cauzei,

instanța de fond a considerat că prin aplicarea dispozițiilor art.

978 C. civ., art. 61 și art. 40 C. com., contractul sus menționat

încheiat între părți este pe deplin valabil, în lipsa cotației

grâului la Bursa Română de Mărfuri, prețul putând să fie

stabilit în funcție de cotația grâului la o altă bursă de

mărfuri de vreme ce părțile au avut în vedere prețul curent

al grâului în stabilirea redevenței, astfel încât a fost respins primul

capăt de cerere ca nefondat.

Cu privire la capătul de cerere

referitor la constatarea inexistenței obligației de plată a

redevenței și a penalităților de întârziere, s-a apreciat

de către instanța de fond că este nefondat, întrucât calculul

redevenței a fost stabilit potrivit criteriului avut în vedere de

părți la încheierea contractului.

Împotriva sentinței comerciale nr.

13151/2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VI-a comercială, a declarat apel reclamanta Asociația Agricolă

I. Poșta Câlnău, criticând sentința pentru motive de

netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia comercială nr. 239

din 18 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei Asociația

Agricolă I. Poșta Câlnău.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut că în contractul de

concesiune din 11 august 2000 chiar dacă părțile nu au stabilit

un preț determinat, ele au stabilit un preț determinabil la momentul

efectuării plății, prin indicarea criteriului de determinare al

acestuia, respectiv prin raportare la cotația grâului la Bursa Română

de Mărfuri.

Instanța de apel a mai avut în

vedere și faptul că, în cauză, nefiind vorba despre un contract

de vânzare-cumpărare, ci despre un contract de concesiune, nu sunt

aplicabile prevederile art. 61 C. com. care se referă la adevăratul

preț sau prețul curent în cazul contractului de

vânzare-cumpărare. Însă, a apreciat că prima instanță

a stabilit corect că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.

40 C.com., care se referă la stabilirea prețului curent al

productelor. În speță fiind vorba despre stabilirea prețului

curent al grâului, la momentul plății redevenței, în

funcție de criteriul stabilit contractual.

S-a mai apreciat de instanța de

apel că în situația în care părțile stabilesc prețul

prin trimitere la prețul curent, potrivit art. 40 C. com., acesta se

determină, în primul rând după listele bursei sau după

mercurialele locului unde contractul a fost încheiat, sau, în lipsă,

după a celui mai apropiat loc sau după orice fel de probe, în

cauză însă părțile indicând cotația la Bursa

Română de Mărfuri la momentul plății.

În speță, Bursa

Română de Mărfuri nu a tranzacționat grâu și, ca urmare, nu

deține o cotație a grâului în vederea stabilirii redevenței.

Această situație neatrăgând nevalabilitatea clauzei referitoare

la stabilirea cuantumului redevenței, clauză care nu are un

conținut echivoc, și, pe cale de consecință, nu

determină nulitatea contractului de concesiune, cum a susținut

reclamanta, pentru lipsa prețului redevenței.

Din interpretarea articolului, care

prevede că la stabilirea prețului curent se pot lua în considerare,

în lipsa altor elemente de determinare a prețului, orice fel de

probă, reiese că legiuitorul nu a intenționat să considere

nulă clauza prin care părțile au stabilit prețul prin

trimitere la prețul curent, chiar dacă criteriile de determinare a

prețului, la momentul determinării acestuia, nu mai pot fi aplicate.

Modalitatea de stabilire a

prețului grâului de către intimata A.D.S., prin raportare la

prețul grâului de la Bursa de la Londra, este conformă cu

dispozițiile art. 40 C. com. Aceasta atâta timp cât reclamanta nu a

dovedit că ar fi existat o bursă mai apropiată care ar fi

tranzacționat grâu și ale cărei cotații trebuiau avute în

vedere.

Prin urmare, instanța de apel a

apreciat că stabilirea prețului de către intimata A.D.S.prin

aplicarea prevederilor art. 40 C. com, respectiv prin raportare la cotația

existentă la cea mai apropiată bursă de mărfuri care

tranzacționează mărfuri de acest gen, nu reprezintă o

modificare unilaterală a contractului de concesiune de către

intimată, așa cum a susținut reclamanta.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta Asociatia Agricolă I. Poșta Câlnău a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând

instanței admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în

sensul admiterii apelului cu consecința schimbării sentinței

și admiterii acțiunii.

În motivarea recursului, se

susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 978 C. civ. întrucât nu se poate

considera că art. 4.1 din contract reprezintă o clauză

îndoielnică pentru a se recurge la regula de interpretare

conținută de acesta.

Astfel, în opinia sa, clauza

redată la art. 4.1 din contract este clară și neechivocă,

neputându-se considera că a devenit îndoielnică ca urmare a lipsei

tranzacționării grâului la Bursa Română de Mărfuri pe

perioada derulării contractului, căci existența unei

cotații a grâului la Bursa Română a fost prevăzută în

contract ca și criteriu de determinare a redevenței, în lipsa

căruia clauza privind prețul rămâne nevalabilă, iar nu

îndoielnică.

Se mai susține că

interpretarea contractului este o activitate ulterioară încheierii sale

și are ca premisă existența unui contract valabil încheiat,

inclusiv în clauzele care reglementează obiectul său, în timp ce

nevalabilitatea este contemporană momentului încheierii contractului,

lăsând fără obiect orice interpretare.

Recurenta, arată că prin

acțiune a reclamat nevalabilitatea contractului dedusă din

nevalabilitatea clauzei referitoare la preț, datorită

netranzacționării grâului și inexistenței unei cotații

a grâului la Bursa Română de Mărfuri, instanța având obligația

să soluționeze cauza în limitele acestei investiri, în conformitate

cu prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Cea de a doua critică a

recurentei vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 40

și art. 61 C. com.

În opinia sa, teza

reținută de instanța de apel nu are aplicabilitate în

cauză, întrucât nu vânzarea grâului face obiectul raportului conflictual

dintre părți pentru a se atrage incidența art. 40 C. com. Se

arată că, raportul juridic comercial devenit litigios și dedus

judecății este reprezentat de un contract de concesiune a unui teren

agricol, și nicidecum de un contract de vânzare-cumpărare a unei

cantități de grâu, astfel că problema stabilirii prețului

grâului după criteriile art. 40 C. com. este ridicată în mod eronat,

fără să aibă legătură cu obiectul dedus

judecății.

Recurenta susține că

singurul aspect ce se impune a fi analizat este acela al determinării

redevenței, iar aceasta se va face nu în funcție de prețul

grâului, ci strict în funcție de criteriul contractual stabilit de

părți, respectiv cotația grâului la B.R.M. Or, Bursa Română

de Mărfuri nu a avut cotație de grâu la momentul încheierii

contractului de concesiune, cauza de nulitate a contractului fiind, contrar

celor reținute de instanța de apel, contemporană încheierii

acestuia.

Prin urmare, solicită să

se constate că art. 40 C. com. nu se aplică oricând, ci numai în

ipoteza în care părțile nefiind în măsură să

stabilească prețul în contractele comerciale pe care le încheie, se

consideră că părțile contractante au avut în vedere

adevăratul preț al mărfurilor sau prețul curent al

acestora.

În final, susține că s-a

procedat în mod unilateral la înlocuirea criteriilor nevalabile cu altele alese

în mod arbitrar, astfel că în opinia sa un asemenea procedeu are valoarea

unei determinări ulterioare a prețului concesiunii prin manifestarea

unilaterală de voință a A.D.S. și constituie o

încălcare a dispozițiilor art. 969 C. civ. și a clauzei 11.3 din

contract.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei

recurate ca fiind temeinică și legală.

Recursul este nefondat.

Critica recurentei vizând aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 978 C. civ. se constată

că este nefondată, întrucât trimiterea la textul legal enunțat,

ca modalitate de interpretare a contractului utilizată de instanță

nu atrage nelegalitatea soluției criticate având în vedere că

instanța a apelat la mai multe reguli de interpretare cu scopul de a

determina intenția părților rezultată din voința lor

reală, constând în determinarea redevenței după prețul

grâului.

Astfel, se observă că, clauza

prevăzută de art. 4.1 din contract nu a devenit o clauza

nevalabilă, cum susține recurenta, aceasta fiind stabilită cu

scopul de a concretiza modalitatea de determinare a redevenței,

stipulându-se că prețul care se ia în calcul, pe lângă alte

criterii, se stabilește după cotația grâului la Bursa

Română de Mărfuri, la momentul plății, rezultând astfel

că părțile au stabilit în cadrul contractului de concesiune un

preț determinabil și nu determinat.

Prin urmare, faptul că în

timpul derulării contractului criteriul stabilit pentru plata

prețului grâului s-a dovedit inaplicabil nu poate atrage nevalabilitatea

clauzei referitoare la stabilirea cuantumului redevenței, clauză ce

nu are un conținut echivoc și pe cale de consecință, nu

conduce la nulitatea contractului de concesiune pentru lipsa prețului

redevenței.

Cu privire la susținerea

recurentei în sensul că, ceea ce a reclamat este nevalabilitatea

contractului dedusă din nevalabilitatea clauzei referitoare la prețul

grâului din lipsa cotației la bursă și că, instanța nu

a respectat limitele investirii pentru că a recurs la alte criterii de

determinare a prețului decât cele convenite se apreciază că este

nefondată.

Astfel, se constată că,

în speță, au fost interpretate în mod corect clauzele contractului în

raport de conduita părților în cursul executării

convenției, având în vedere că în materie comercială se impune

salvarea unui contract și nu desființarea lui atunci când o

clauză este îndoielnică sau nu a fost suficient concretizată de părți

la încheierea contractului, iar în al doilea rând dreptul instanței,

atribuit de părți prin sesizarea acesteia cu o acțiune care

își are izvorul în contract, este de a verifica acele clauze care pun la

îndoială executarea obligațiilor, urmărind intenția

comună a părților prin utilizarea regulilor de interpretare

prevăzute de codul civil.

Prin urmare, se apreciază

că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., întrucât analiza valabilității clauzei

inserată în art. 4.1 din contract s-a bazat pe regulile de interpretare

aplicabile în speță.

În ceea ce privește critica

vizând aplicarea greșită a prevederilor art. 61 și art. 40 C.

com., în sensul că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în

speță întrucât raportul juridic dintre părți are la

bază un contract de concesiune și nu contract de

vânzare-cumpărare, se găsește a fi nefondată.

Din analiza deciziei recurate, se

observă că instanța de apel nu a reținut incidența

dispozițiilor art. 61 C. com. care se referă la adevăratul

preț sau prețul curent în cazul contractului de

vânzare-cumpărare, întrucât în cauză este vorba de un contract de

concesiune și nu de vânzare-cumpărare.

Cu privire la prevederile art. 40 C.

com. care stabilesc că prin adevăratul preț al productelor

și mărfurilor se înțelege prețul stabilit prin listele

bursei sau mercurialele locului unde contractul a fost încheiat sau, în

lipsă, după acelea ale locului cel mai apropiat sau după orice

fel de probă, se apreciază că în mod corect au fost aplicate în

prezenta cauză.

Astfel, în speță, în

raport de clauza din art. 4.1 al contractului de concesiune în care prețul

grâului este unul din criteriile de determinare a redevenței, se

constată că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 40 C.

com. reținându-se în acest sens că modalitatea de stabilire a

prețului grâului de către intimata A.D.S.prin raportare la

prețul grâului de la Bursa de la Londra, fiind cea mai apropriată

bursă de mărfuri care tranzacționează mărfuri de acest

gen, este conformă cu dispozițiile textului legal enunțat.

Pentru aceleași considerente

susținerea recurentei potrivit căreia s-a nesocotit acordul comun

necesar pentru stabilirea prețului concesiunii fiind încălcate

dispozițiile art. 969 C. civ. și clauzele contractuale nu va fi reținută

întrucât din actele dosarului rezultă că nu s-au depus diligențe

pentru alegerea altui criteriu de determinare de către recurentă, iar

sub aspect probator nu s-a demonstrat că prețul luat în calculul

redevenței de către intimată este dezavantajos, creând

dezechilibru între drepturile și obligațiile asumate la încheierea

contractului.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă

recursul reclamantei Asociația Agricolă I. Poșta Câlnău ca

nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta Asociația Agricolă I. Poșta Câlnău împotriva

deciziei nr. 239 din 18 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2010.