ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2310/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 47444/3/2007, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă,

reclamanta A.A.I.P. Câlnău a chemat în judecată pârâta A.D.S., solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a

contractului de concesiune nr. 21 din 11 august 2000 precum și inexistența

obligației de plată a redevenței și a penalităților de întârziere aferente.

Prin sentința comercială nr.

6375 din 14 mai 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

cererea formulată de reclamanta A.A.I.P. Câlnău, în contradictoriu cu pârâta A.D.S.,

ca nefondată.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Între pârâtă, în calitate de

concedent și reclamantă, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de

concesiune nr. 21 din 11 august 2000, având ca obiect exploatarea de către

pârâtă a terenului agricol în suprafață de 662 ha, situat în perimetrul localității Dulbanu, județul Buzău.

În schimbul exploatării

terenului agricol, reclamanta s-a obligat să achite pârâtei o redevență

reprezentând 510 ha grâu STAS 813/68/ha anual pentru terenul arabil și 436 kg grâu STAS 813/68/ha anual pentru pășuni. Conform clauzei 4.1 din contract „prețul se

stabilește după cotația de la B.R.M. la momentul plății. Prin STAS 813/68

înțelegându-se următoarele caracteristici minimale: greutate hectolitică = 75,

umiditate =14 % și corpuri străine = 3 %”.

Reclamanta susține că

prețul, astfel cum a fost stabilit în contract, nu este determinabil întrucât B.R.M.

nu a avut vreodată cotația de grâu, astfel încât contractul încheiat între

părți este lovit de nulitate absolută, în lipsa prețului, element esențial al

contractului de vânzare-cumpărare conform art. 1295 C. civ.

Deși prețul nu poate fi stabilit

pe baza criteriului menționat în contract, cotația grâului la B.R.M., nu se

poate considera că în această situație contractul este nul pentru lipsa

prețului, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 978 C. civ., clauzele

contractuale trebuie interpretate în sensul în care pot produce efecte

juridice, iar nu în sensul în care convenția ar fi lipsită de efecte.

În aplicarea acestei reguli

ce asigură securitatea raporturilor juridice dintre comercianți, trebuie

considerat că, contractul este valabil, prețul în lipsa cotației la B.R.M. putând

fi stabilit după cotația grâului la o altă bursă de mărfuri sau prin alt mijloc

de probă, de vreme ce părțile au avut în vedere prețul curent al grâului.

În acest sens dispozițiile art.

61 C. com., prevăd că vânzarea este valabilă chiar dacă prețul nu a fost

prevăzut în contract dacă părțile au înțeles să se refere la adevăratul preț

sau la prețul curent, în acest caz fiind aplicabile dispozițiile art. 40 C.

com., care prevăd că adevăratul preț sau prețul curent al mărfurilor se stabilește

după prețul bursei unde a fost încheiat contractul sau în lipsă, după acelea

ale locului celui mai apropiat sau după orice fel de probă.

Chiar în situația în care

prețul ar fi fost stabilit unilateral de pârâtă, în condițiile în care

reclamanta a exploatat terenul aflat în proprietatea statului, trebuie avut în

vedere că prin derogare de la principiul de drept potrivit căruia actul juridic

bilateral poate fi modificat numai prin voința ambelor părți, art. 31 din Legea

nr. 219/1998 prevede: „concedentul poate modifica unilateral partea

reglementară a contractului de concesiune din motive excepționale legate de

interesul național sau local după caz”.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 546 din 20 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A.A.I.P. Câlnău împotriva sentinței

comerciale nr. 6375 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, reținând că referințele enumerate în cuprinsul art. 40 C.

com., nu sunt exclusive, părțile putând recurge la orice dovadă valabilă din

punct de vedere legal pentru probarea prețului în discuție, iar obiectul cauzei

nu vizează stabilirea cuantumului redevenței ci aprecierea măsurii în care

valoarea redevenței este sau nu determinată sau determinabilă.

Însăși apelanta recunoaște

prin clauzele contractului, că la momentul încheierii acestuia au fost

stabilite criterii precise pentru determinarea prețului concesiunii. Faptul că

ulterior, în cadrul executării contractului, unul dintre criterii nu a mai fost

aplicabil prin forța unor împrejurări exterioare, lipsa cotației grâului la B.R.M.,

nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a clauzelor respective, ipoteză

pentru care cauza de nulitate absolută ar fi trebuit să fie contemporană

încheierii contractului și nici să înlăture aplicabilitatea celorlalte

posibilități de stabilire a prețului grâului potrivit art. 40 C. com.

Prin cererea de recurs

formulată, reclamanta a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 978 C. civ., precizând că art. 4.1 din contract

conține o clauză clară, neechivocă, neputându-se considera că a devenit

îndoielnică ca urmare a lipsei tranzacționării grâului la B.R.M. pe perioada

derulării contractului, căci existența unei cotații a grâului la B.R.M. a fost

prevăzută în contract ca și criteriu de determinare a redevenței.

De asemenea, se susține că

instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor art.

40 și 61 C. com.

Raportul juridic comercial

devenit litigios este reprezentat de un contract de concesiune a unui teren

agricol și nu de un contract de vânzare-cumpărare a unei cantități de grâu,

astfel că stabilirea prețului grâului după criteriile art. 40 C. com., este

ridicată eronat, fără a avea legătură cu obiectul dedus judecății.

Temeiul de nelegalitate

indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata A.D.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea

hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând

decizia recurată, înscrisurile existente în dosarul cauzei, dispozițiile legale

incidente, constată că susținerile recurentei nu se încadrează în dispozițiile

motivului de nelegalitate invocat, întrucât interpretarea clauzelor 4.1 și 4.2

din contractul de concesiune se face în sensul producerii de efecte potrivit art.

978 C. civ.

Nu se poate reține că

părțile au înțeles să excludă referirea la cotația bursieră de la Londra în cuprinsul art. 4.1, iar finalitatea unei prevederi contractuale este aplicarea

acesteia și executarea obligațiilor pe care le stabilește în sarcina părților,

iar nu neexecutarea obligațiilor.

Potrivit art. 978 C. civ.,

clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul în care ar produce efecte

juridice, și nu în acela în care ar lipsi convenția de efecte. În cadrul art. 4.1

din contractul de concesiune, cantitatea de grâu era precis determinată,

respectiv 510 kg grâu STAS 813/68 ha anual pentru arabil și 436 kg grâu STAS 813/68/ha anual pentru pășuni.

Contractul de concesiune

este un contract cu titlu oneros, ambele părți urmărind realizarea unui profit

și obținerea tuturor avantajelor ce decurg din contract. De asemenea, părțile

au obligația de a coopera astfel încât prin executarea contractului să se

asigure echilibrul prestațiilor. Este de netăgăduit faptul că prețul

contractului este determinat sau determinabil, întrucât așa cum rezultă din art.

4 din contractul de concesiune nr. 21/2000, cantitatea de grâu este precis

determinată, iar reclamanta nu a dovedit buna-credință în executarea

obligațiilor contractuale de plată a redevenței corespunzătoare exploatării

suprafeței de teren, proprietate de stat.

De reținut că, spre deosebire

de regulile contractului civil, în materie comercială, codul comercial

recunoaște valabilitatea vânzării, chiar atunci când prețul nu s-a prevăzut în

contract, dacă părțile au înțeles să se refere la adevăratul preț sau la prețul

corect.

Conform art. 40 C. com.,

prin adevăratul preț al productelor și mărfurilor se înțelege prețul stabilit

prin listele bursei sau mercurialelor locului unde contractul a fost încheiat

sau, în lipsă, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice alt

fel de probă.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a respinge recursul declarat de reclamanta A.A.I.P. Câlnău împotriva

deciziei comerciale nr. 546 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.A.I.P. CÂLNĂU împotriva deciziei comerciale nr. 546 din 20

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 octombrie 2009.