ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2310/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 47444/3/2007, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta A.A.I.P. Câlnău a chemat în judecată pârâta A.D.S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 21 din 11 august 2000 precum și inexistența obligației de plată a redevenței și a penalităților de întârziere aferente. Prin sentința comercială nr. 6375 din 14 mai 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea formulată de reclamanta A.A.I.P. Câlnău, în contradictoriu cu pârâta A.D.S., ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Între pârâtă, în calitate de concedent și reclamantă, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 21 din 11 august 2000, având ca obiect exploatarea de către pârâtă a terenului agricol în suprafață de 662 ha, situat în perimetrul localității Dulbanu, județul Buzău. În schimbul exploatării terenului agricol, reclamanta s-a obligat să achite pârâtei o redevență reprezentând 510 ha grâu STAS 813/68/ha anual pentru terenul arabil și 436 kg grâu STAS 813/68/ha anual pentru pășuni. Conform clauzei 4.1 din contract „prețul se stabilește după cotația de la B.R.M. la momentul plății. Prin STAS 813/68 înțelegându-se următoarele caracteristici minimale: greutate hectolitică = 75, umiditate =14 % și corpuri străine = 3 %”.

Reclamanta susține că prețul, astfel cum a fost stabilit în contract, nu este determinabil întrucât B.R.M. nu a avut vreodată cotația de grâu, astfel încât contractul încheiat între părți este lovit de nulitate absolută, în lipsa prețului, element esențial al contractului de vânzare-cumpărare conform art. 1295 C. civ. Deși prețul nu poate fi stabilit pe baza criteriului menționat în contract, cotația grâului la B.R.M., nu se poate considera că în această situație contractul este nul pentru lipsa prețului, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 978 C. civ., clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul în care pot produce efecte juridice, iar nu în sensul în care convenția ar fi lipsită de efecte.

În aplicarea acestei reguli ce asigură securitatea raporturilor juridice dintre comercianți, trebuie considerat că, contractul este valabil, prețul în lipsa cotației la B.R.M. putând fi stabilit după cotația grâului la o altă bursă de mărfuri sau prin alt mijloc de probă, de vreme ce părțile au avut în vedere prețul curent al grâului. În acest sens dispozițiile art. 61 C. com., prevăd că vânzarea este valabilă chiar dacă prețul nu a fost prevăzut în contract dacă părțile au înțeles să se refere la adevăratul preț sau la prețul curent, în acest caz fiind aplicabile dispozițiile art. 40 C. com., care prevăd că adevăratul preț sau prețul curent al mărfurilor se stabilește după prețul bursei unde a fost încheiat contractul sau în lipsă, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice fel de probă.

Chiar în situația în care prețul ar fi fost stabilit unilateral de pârâtă, în condițiile în care reclamanta a exploatat terenul aflat în proprietatea statului, trebuie avut în vedere că prin derogare de la principiul de drept potrivit căruia actul juridic bilateral poate fi modificat numai prin voința ambelor părți, art. 31 din Legea nr. 219/1998 prevede: „concedentul poate modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune din motive excepționale legate de interesul național sau local după caz”. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 546 din 20 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A.A.I.P.

Câlnău împotriva sentinței comerciale nr. 6375 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reținând că referințele enumerate în cuprinsul art. 40 C. com., nu sunt exclusive, părțile putând recurge la orice dovadă valabilă din punct de vedere legal pentru probarea prețului în discuție, iar obiectul cauzei nu vizează stabilirea cuantumului redevenței ci aprecierea măsurii în care valoarea redevenței este sau nu determinată sau determinabilă. Însăși apelanta recunoaște prin clauzele contractului, că la momentul încheierii acestuia au fost stabilite criterii precise pentru determinarea prețului concesiunii.

Faptul că ulterior, în cadrul executării contractului, unul dintre criterii nu a mai fost aplicabil prin forța unor împrejurări exterioare, lipsa cotației grâului la B.R.M., nu este în măsură să atragă nulitatea absolută a clauzelor respective, ipoteză pentru care cauza de nulitate absolută ar fi trebuit să fie contemporană încheierii contractului și nici să înlăture aplicabilitatea celorlalte posibilități de stabilire a prețului grâului potrivit art. 40 C. com. Prin cererea de recurs formulată, reclamanta a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 978 C. civ., precizând că art. 4.1 din contract conține o clauză clară, neechivocă, neputându-se considera că a devenit îndoielnică ca urmare a lipsei tranzacționării grâului la B.R.M.

pe perioada derulării contractului, căci existența unei cotații a grâului la B.R.M. a fost prevăzută în contract ca și criteriu de determinare a redevenței. De asemenea, se susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor art. 40 și 61 C. com. Raportul juridic comercial devenit litigios este reprezentat de un contract de concesiune a unui teren agricol și nu de un contract de vânzare-cumpărare a unei cantități de grâu, astfel că stabilirea prețului grâului după criteriile art. 40 C. com., este ridicată eronat, fără a avea legătură cu obiectul dedus judecății. Temeiul de nelegalitate indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, intimata A.D.S.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată, înscrisurile existente în dosarul cauzei, dispozițiile legale incidente, constată că susținerile recurentei nu se încadrează în dispozițiile motivului de nelegalitate invocat, întrucât interpretarea clauzelor 4.1 și 4.2 din contractul de concesiune se face în sensul producerii de efecte potrivit art. 978 C. civ. Nu se poate reține că părțile au înțeles să excludă referirea la cotația bursieră de la Londra în cuprinsul art. 4.1, iar finalitatea unei prevederi contractuale este aplicarea acesteia și executarea obligațiilor pe care le stabilește în sarcina părților, iar nu neexecutarea obligațiilor.

Potrivit art. 978 C. civ., clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul în care ar produce efecte juridice, și nu în acela în care ar lipsi convenția de efecte. În cadrul art. 4.1 din contractul de concesiune, cantitatea de grâu era precis determinată, respectiv 510 kg grâu STAS 813/68 ha anual pentru arabil și 436 kg grâu STAS 813/68/ha anual pentru pășuni. Contractul de concesiune este un contract cu titlu oneros, ambele părți urmărind realizarea unui profit și obținerea tuturor avantajelor ce decurg din contract. De asemenea, părțile au obligația de a coopera astfel încât prin executarea contractului să se asigure echilibrul prestațiilor.

Este de netăgăduit faptul că prețul contractului este determinat sau determinabil, întrucât așa cum rezultă din art. 4 din contractul de concesiune nr. 21/2000, cantitatea de grâu este precis determinată, iar reclamanta nu a dovedit buna-credință în executarea obligațiilor contractuale de plată a redevenței corespunzătoare exploatării suprafeței de teren, proprietate de stat. De reținut că, spre deosebire de regulile contractului civil, în materie comercială, codul comercial recunoaște valabilitatea vânzării, chiar atunci când prețul nu s-a prevăzut în contract, dacă părțile au înțeles să se refere la adevăratul preț sau la prețul corect. Conform art. 40 C. com., prin adevăratul preț al productelor și mărfurilor se înțelege prețul stabilit prin listele bursei sau mercurialelor locului unde contractul a fost încheiat sau, în lipsă, după acelea ale locului celui mai apropiat sau după orice alt fel de probă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta A.A.I.P. Câlnău împotriva deciziei comerciale nr. 546 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.A.I.P. CÂLNĂU împotriva deciziei comerciale nr. 546 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2009.