ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, reclamanta Asociația A.A.P. Câlnău a chemat în judecată pe pârâta A.D.S. solicitând instanței următoarele: 1. Să constate nulitatea absolută a contractului de concesiune din 22 decembrie 2000 privind exploatarea terenului agricol în suprafață de 952 ha în perimetrul localității Tulcea, județul Tulcea, pentru nevalabilitatea prețului. 2. Constatarea inexistenței obligației de plată a redevenței și penalitățile de întârziere aferente, stabilite unilateral de pârâtă în baza contractului din 2000. Prin sentința comercială nr. 2236 din 18 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 41933/3/2007 al Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Asociația A.A.P.

Câlnău în contradictoriu cu pârâta A.D.S. În motivarea sentinței, instanța a reținut că părțile au încheiat contractul de concesiune din 2000 iar la capitolul IV s-a stabilit redevența ca fiind echivalentul în lei a 450 kg grâu STAS 813/68 ha anual. Instanța a apreciat că prețul stabilit în contract este determinabil, iar părțile au detaliat noțiunea STAS prin caracteristici minimale precizând că prețul se stabilește după cotația de la B.R.M. la momentul plății. B.R.M. este administrator al unei piețe de disponibil și asigură membrilor și clienților condiții centralizate de negociere pentru operațiuni de vânzare - cumpărare de mărfuri, etc. Întrucât cotațiile B.R.M. oferă un sistem de referință în ceea ce înseamnă raportarea la prețurile pieței în tranzacții, tribunalul a reținut că părțile au avut în vedere la momentul stabilirii redevenței, echivalentul în lei a unei cantități de grâu raportat la valoarea de piață a grâului.

Prin urmare, chiar dacă B.R.M. nu a tranzacționat grâu în perioada derulării contractului, întrucât părțile au înțeles să se refere la prețul pieței, contractul nu este lovit de nulitate. Tribunalul a reținut că reclamanta face vorbire de nevalabilitatea clauzei privind redevența, deși această clauză este perfect valabilă, dar a devenit îndoielnică ca urmare a lipsei tranzacționării grâului la B.R.M. pe perioada derulării contractului. Prin urmare, trebuie interpretată în sensul în care poate produce efecte, așa cum prevede art. 978 C. civ. Art. 32 din Legea nr. 219/1998 – act normativ aplicabil în baza principiului conform căruia contractul este guvernat de legea în vigoare la data încheierii sale - prevede că relațiile contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalități între avantajele care îi sunt acordate concesionarului și sarcinile care îi sunt impuse.

Or, a admite nulitatea clauzei privind prețul concesiunii deși este posibilă stabilirea valorii de piață a grâului – chiar prin raportare la cotațiile altor burse de mărfuri – ar echivala cu înfrângerea textului legal menționat. De asemenea, instanța pe aspectul modificării prețului de către concedent a reținut că art. 31 din Legea nr. 219/1998, în vigoare la data la care pârâta a notificat rezilierea contractului pentru neplata redevenței, instituie o derogare de la dreptul comun, permițându-i concedentului să modifice unilateral contractul. Interesul public impune ca folosința bunului proprietate publică să nu se facă în mod gratuit, iar concedentul să încaseze prețul stabilit în contract.

Împotriva sentinței comerciale nr. 2236/2008, pronunțată în dosarul nr. 41933/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a formulat apel reclamanta Asociația A.A.P. Câlnău. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 378 din 10 septembrie 2008 a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta solicitând admiterea lui și modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și admiterii acțiunii sale. În susținerea recursului său reclamanta a invocat, în esență, următoarele motive, indicând, ca temei de drept, prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.: Instanța, interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății a schimbat înțelesul vădit lămurit și neîndoielnic al acestuia, apreciind că determinarea redevenței se poate realiza după alte criterii decât cele ce rezultă în mod clar din contract.

Astfel, se reține că prețul contractului este evaluabil întrucât părțile au prevăzut criterii după care poate fi determinat or reclamanta nu a contestat acest lucru ci a susținut că respectivele criterii de determinare a prețului contractual nu pot fi utilizate de părți întrucât B.R.M. nu are cotație la grâu. Instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor art. 978 C. civ. întrucât prevederile art. 4.1 din contract nu constituie o clauză îndoilenică ce trebuie interpretată conform textului indicat ci a devenit o clauză nevalabilă ca urmare a lipsei tranzacționării grâului la B.R.M. Or, clauza nevalabilă face de prisos orice acțiune de calificare a sa ca îndoilenică și, mai departe, de interpretare.

Instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor art. 31 din Legea nr. 219/1998, întrucât modificarea unilaterală a contractului de concesiune era permisă pârâtei doar cu notificarea prealabilă a concesionarului și din motive excepționale legate de interesul național sau local, după caz și nu pentru neexistența unei cotații la grâu la B.R.M. Intimata - pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Primul motiv invocat nu se încadrează în textul indicat de recurentă, respectiv pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. întrucât posibilitatea de utilizare a unor criterii de determinare a prețului contractului de concesiune nu constituie o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății – în speță contractul de concesiune - și nicio schimbare a înțelesului vădit lămurit și neîndoielnic al acestuia.

Cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat întrucât clauza prevăzută de art. 4.1 din contract nu a devenit o clauză nevalabilă, cum susține recurenta, ci a fost corect interpretată de instanțe, în conformitate cu prevederile art. 978 C. civ. Prin contractul de concesiune părțile au convenit că în stabilirea prețului grâului să se țină cont de cotația B.R.M., redevența urmând să fie calculată în funcție de aceste date, potrivit art. 4.1 din contract. Cum, pe parcursul derulării contractului de concesiune B.R.M. nu a tranzacționat grâu, reclamanta a calculat redevența în funcție de datele furnizate de I.N.S. Instanța de apel a reținut în mod corect și în concordanță cu practica instanței supreme, că prin dispozițiile capitolului 4 din contract prețul redevenței este determinabil așa că reclamanta a avut posibilitatea achitării obligațiilor fiind vorba de bunuri de gen și, drept dovadă, a și achitat unele sume în contul redevenței.

În aceste condiții instanța a interpretat corect clauza în discuție, în conformitate cu art. 978 C. civ. și a reținut în mod legal că prețul contractului fiind determinabil conform voinței părților nu se poate susține nulitatea contractului de concesiune pentru nevalabilitatea prețului. Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat întrucât instanța de apel a reținut în mod corect aplicarea în cauză a art. 32 din Legea nr. 219/1998 potrivit căruia „relațiile contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar”. Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A.A.P. Câlnău, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 378 din 10 septembrie 2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.