ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 912/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a Vl-a comercială, reclamanta Asociația A.A.P. Câlnău a

chemat în judecată pe pârâta A.D.S. solicitând instanței următoarele:

absolută a contractului de concesiune din 22 decembrie 2000 privind exploatarea

terenului agricol în suprafață de 952 ha în perimetrul localității Tulcea,

județul Tulcea, pentru nevalabilitatea prețului.

obligației de plată a redevenței și penalitățile de întârziere aferente, stabilite

unilateral de pârâtă în baza contractului din 2000.

Prin sentința comercială nr.

2236 din 18 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 41933/3/2007 al

Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, s-a respins ca nefondată

cererea formulată de reclamanta Asociația A.A.P. Câlnău în contradictoriu cu

pârâta A.D.S.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că părțile au încheiat contractul de concesiune din 2000 iar

la capitolul IV s-a stabilit redevența ca fiind echivalentul în lei a 450 kg

grâu STAS 813/68 ha anual.

Instanța a apreciat că

prețul stabilit în contract este determinabil, iar părțile au detaliat noțiunea

STAS prin caracteristici minimale precizând că prețul se stabilește după

cotația de la B.R.M. la momentul plății.

B.R.M. este administrator al

unei piețe de disponibil și asigură membrilor și clienților condiții

centralizate de negociere pentru operațiuni de vânzare - cumpărare de mărfuri,

etc. Întrucât cotațiile B.R.M. oferă un sistem de referință în ceea ce înseamnă

raportarea la prețurile pieței în tranzacții, tribunalul a reținut că părțile

au avut în vedere la momentul stabilirii redevenței, echivalentul în lei a unei

cantități de grâu raportat la valoarea de piață a grâului.

Prin urmare, chiar dacă B.R.M.

nu a tranzacționat grâu în perioada derulării contractului, întrucât părțile au

înțeles să se refere la prețul pieței, contractul nu este lovit de nulitate.

Tribunalul a reținut că

reclamanta face vorbire de nevalabilitatea clauzei privind redevența, deși

această clauză este perfect valabilă, dar a devenit îndoielnică ca urmare a

lipsei tranzacționării grâului la B.R.M. pe perioada derulării contractului.

Prin urmare, trebuie interpretată în sensul în care poate produce efecte, așa

cum prevede art. 978 C. civ.

Art. 32 din Legea nr. 219/1998

– act normativ aplicabil în baza principiului conform căruia contractul este

guvernat de legea în vigoare la data încheierii sale - prevede că relațiile

contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul

echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile

egalități între avantajele care îi sunt acordate concesionarului și sarcinile

care îi sunt impuse. Or, a admite nulitatea clauzei privind prețul concesiunii

deși este posibilă stabilirea valorii de piață a grâului – chiar prin raportare

la cotațiile altor burse de mărfuri – ar echivala cu înfrângerea textului legal

menționat.

De asemenea, instanța pe

aspectul modificării prețului de către concedent a reținut că art. 31 din Legea

nr. 219/1998, în vigoare la data la care pârâta a notificat rezilierea

contractului pentru neplata redevenței, instituie o derogare de la dreptul

comun, permițându-i concedentului să modifice unilateral contractul. Interesul

public impune ca folosința bunului proprietate publică să nu se facă în mod

gratuit, iar concedentul să încaseze prețul stabilit în contract.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 2236/2008, pronunțată în dosarul nr. 41933/3/2007 al

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a formulat apel reclamanta Asociația

A.A.P. Câlnău.

Curtea de Apel București,

prin decizia nr. 378 din 10 septembrie 2008 a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamanta solicitând admiterea lui și modificarea

în tot a deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și

admiterii acțiunii sale.

În susținerea recursului său

reclamanta a invocat, în esență, următoarele motive, indicând, ca temei de

drept, prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.:

Instanța, interpretând în

mod greșit actul juridic dedus judecății a schimbat înțelesul vădit lămurit și

neîndoielnic al acestuia, apreciind că determinarea redevenței se poate realiza

după alte criterii decât cele ce rezultă în mod clar din contract.

Astfel, se reține că prețul

contractului este evaluabil întrucât părțile au prevăzut criterii după care

poate fi determinat or reclamanta nu a contestat acest lucru ci a susținut că

respectivele criterii de determinare a prețului contractual nu pot fi utilizate

de părți întrucât B.R.M. nu are cotație la grâu.

Instanța a pronunțat

hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor art. 978 C. civ. întrucât prevederile

art. 4.1 din contract nu constituie o clauză îndoilenică ce trebuie

interpretată conform textului indicat ci a devenit o clauză nevalabilă ca

urmare a lipsei tranzacționării grâului la B.R.M. Or, clauza nevalabilă face de

prisos orice acțiune de calificare a sa ca îndoilenică și, mai departe, de

interpretare.

Instanța de apel a pronunțat

hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor art. 31 din Legea nr. 219/1998,

întrucât modificarea unilaterală a contractului de concesiune era permisă

pârâtei doar cu notificarea prealabilă a concesionarului și din motive

excepționale legate de interesul național sau local, după caz și nu pentru

neexistența unei cotații la grâu la B.R.M.

Intimata - pârâtă, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Primul motiv invocat nu se

încadrează în textul indicat de recurentă, respectiv pct. 8 al art. 304 C.

proc. civ. întrucât posibilitatea de utilizare a unor criterii de determinare a

prețului contractului de concesiune nu constituie o interpretare greșită a

actului juridic dedus judecății – în speță contractul de concesiune - și nicio

schimbare a înțelesului vădit lămurit și neîndoielnic al acestuia.

Cel de al doilea motiv de

recurs nu este fondat întrucât clauza prevăzută de art. 4.1 din contract nu a

devenit o clauză nevalabilă, cum susține recurenta, ci a fost corect

interpretată de instanțe, în conformitate cu prevederile art. 978 C. civ.

Prin contractul de concesiune

părțile au convenit că în stabilirea prețului grâului să se țină cont de

cotația B.R.M., redevența urmând să fie calculată în funcție de aceste date,

potrivit art. 4.1 din contract. Cum, pe parcursul derulării contractului de

concesiune B.R.M. nu a tranzacționat grâu, reclamanta a calculat redevența în

funcție de datele furnizate de I.N.S. Instanța de apel a reținut în mod corect

și în concordanță cu practica instanței supreme, că prin dispozițiile

capitolului 4 din contract prețul redevenței este determinabil așa că

reclamanta a avut posibilitatea achitării obligațiilor fiind vorba de bunuri de

gen și, drept dovadă, a și achitat unele sume în contul redevenței.

În aceste condiții instanța

a interpretat corect clauza în discuție, în conformitate cu art. 978 C. civ. și

a reținut în mod legal că prețul contractului fiind determinabil conform

voinței părților nu se poate susține nulitatea contractului de concesiune

pentru nevalabilitatea prețului.

Nici ultimul motiv de recurs

nu este întemeiat întrucât instanța de apel a reținut în mod corect aplicarea

în cauză a art. 32 din Legea nr. 219/1998 potrivit căruia „relațiile

contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul

echilibrului financiar”.

Față de cele de mai sus

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Asociația A.A.P. Câlnău, împotriva deciziei Curții de Apel

București nr. 378 din 10 septembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2009.