ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 600/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3168/ C din 2

septembrie 2003, a admis excepția prematurității acțiunii, ridicată din oficiu

de instanță și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta C.A. R.A.

Brașov cu sediul social în Brașov, județul Brașov în contradictoriu cu pârâta

R.A.G.C.P.S. Săcele cu sediul social în Săcele, județul Brașov, având ca obiect

pretenții.

Instanța de fond a reținut

în fundamentarea acestei soluții că reclamanta nu a făcut dovada convocării

pârâtei pentru conciliere conform art. 720

1

C. proc. civ., adresa cu

nr. 3226 din 19 decembrie 2002 cuprinzând numai pretenții care se regăsesc în

conținutul acțiunii.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 22/ Ap din 25

noiembrie 2003, a admis apelul declarat de reclamanta C.A. R.A. Brașov

împotriva sentinței civile nr. 3168 din 2 septembrie 2003 a Tribunalului Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, pe care a anulat-o, stabilind

că notificarea adresată societății pârâte evidențiază respectarea dispozițiilor

imperative prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ. Deoarece prima

instanță a soluționat procesul pe excepția de prematuritate a acțiunii ca

urmare a neefectuării concilierii prealabile, fără a intra în cercetarea

fondului, a fost stabilit termen pentru data de 13 ianuarie 2004.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3420 din 7 iunie 2005, a anulat,

ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta R.A.G.C.P.S. Săcele împotriva

deciziei nr. 22/ Ap din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin decizia nr. 76/ Ap din 6 iunie 2006, a admis în parte acțiunea

reclamantei C.A. R.A. Brașov în contradictoriu cu pârâta R.A.G.C.P.S. Săcele și

în consecință a obligat pârâta să plătească suma de 1.192.477.366 Rol cu titlu

de penalități de întârziere și cheltuieli de judecată parțiale.

În principal s-a apreciat că

din concluziile expertizei tehnice și a clauzelor contractuale, contravaloarea

facturii pe luna aprilie 2000 nu este datorată. Expertul a conchis că

determinarea modalității de calcul a facturii este eronată și că evoluția

cantitativă a consumurilor pe perioada iunie 1999 – iulie 2001 demonstrează că

factura în cauză nu constituie un consum real de branșamentului Movila,

existând și posibilitatea defectării contoarului sau facturarea dublă în cazul

facturii nr. 8357360 din 27 iunie 2000. Devine aplicabil principiul că orice

dubiu profită pârâtei, astfel fiind respins petitul privind obligarea la suma

cuprinsă în factura lunii aprilie 2000 și a penalităților de întârziere

aferente, accesoriu ce urmează soarta principalului.

În ceea ce privește

penalitățile de întârziere calculate la facturile plătite după termenul

scadent, s-a reținut acordul pârâtei pentru plata acestora și cifrează suma

datorată la 1.192.477.336 lei, sumă calculată prin expertiză tehnică.

Împotriva deciziei nr. 76/ Ap

din 6 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a

promovat recurs C.A. RA Brașov, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, a fost analizată

superficial situația de fapt iar raportul de expertiză cuprinde erori,

solicitându-se admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și

rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei și la

plata facturilor emise pe luna aprilie 2000, precum și a penalităților de

întârziere aferente neachitării acesteia. A fost invocat ca temei de drept al

cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă R.A.G. C.P.S.

Săcele a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta C.A. R.A. Brașov pentru următoarele

considerente.

Din conținutul cererii de

chemare în judecată apare cât se poate de evident, că reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumelor de 216.685.334 lei cu titlu de preț pentru

serviciile prestate și facturate de regie în perioada aprilie 2000, a sumei de

216.685.334 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru neplata

facturilor în termen și a sumei de 1.196.968.466 lei penalități de întârziere,

calculate la debit achitat, după împlinirea termenului scadent de plată al

facturilor.

Printr-o completă și

integrală apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor

asumate reciproc, în contextul contractului nr. 1522 din 10 noiembrie 1994

având ca obiect livrarea de apă potabilă și industrială, evacuarea apelor uzate

menajere, industriale și meteorice în cantitățile stabilite în anexa 1.

Relevanță în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept a avut-o raportul de expertiză

tehnică contabilă nr. 1956/2005 întocmit de expertul D.C.E., care amplu

documentat și bine argumentat a concluzionat că determinarea modalității de

calcul a facturii nr. 8357360 din 27 aprilie 2000 este eronată, indexul

apometrului nefiind corect. S-a menționat că orice aport de măsurat ca și

apometrul pornește de la zero când este nou, sau dacă a mai fost utilizat, se

precizează în mod expres cifra de pornire într-o fișă și se aduce la cunoștință

utilizatorului, în cauză apometrul având ca cifră de pornire chiar o cifră

egală cu consumul paușal, folosit când nu exista aparat. De asemenea, evoluția

cantitativă a consumurilor pe perioada iunie 1999 – iulie 2001 contrazice

factura emisă și contestată de pârâtă.

Indiferent de existența

apometrului, suma facturată este cu mult peste realitatea și practica

consumului, mai ales că nu a fost întocmit documentul care să ateste data

montării apometrului și indexul apometrului montat.

Fiind admisă în parte

acțiunea reclamantei, din această perspectivă și cheltuielile de judecată la

care a fost obligată pârâta, vor fi suportate în parte, proporțional cu

cuantumul pretențiilor admise.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.A. R.A.

Brașov împotriva deciziei nr. 76/ Ap din 6 iunie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință cuprinsă în

conținutul art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta C.A. R.A. Brașov, împotriva deciziei nr. 76 din 6 iunie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1423/2003, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 februarie 2007.