ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3420/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 108 din 23 februarie 2004 Judecătoria Gheorghieni a admis acțiunea reclamanților C.P. și M. împotriva pârâților P.J. și B.G.M. a constatat masa de partajat, a stabilit cotele fiecărei părți asupra imobilului înscris în C.F. nr. 12431 Gheorghieni și a dispus ieșirea din indiviziune, în natură cu excepția unor părți asupra căruia au rămas în indiviziune forțată. S-a constatat că ap. 2b este proprietatea personală a pârâtului P.J. Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia nr. 716/A din 16 septembrie 2004 a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința atacată, a dispus ieșirea din indiviziune, s-a menținut indiviziunea forțată asupra terenului aferent, s-au stabilit sulte și a fost respinsă ca nefondată cererea pârâților de aderare la apelul reclamanților.

Recursul declarat de pârâți împotriva acestor decizii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 30 noiembrie 2004, instanță care prin încheierea nr. 115D pronunțată la 10 ianuarie 2005 în dosarul nr. 15219/2004, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, văzând obiectul litigiului și dispozițiile art. 3 pct. 2 1 C. proc. civ. astfel cum au fost modificate de O.U.G. nr. 65 din 1 septembrie 2004. Măsura declinării a fost luată în conformitate cu dispozițiile art. II pct. 3 din Legea nr. 493/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 65/204. Curtea de Apel Târgu-Mureș primind cauza la 19 ianuarie 2005, privind decizia nr. 165/R din 17 februarie 2005 a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și constatând conflict negativ de competență a trimis cauza spre soluționare acestei din urmă instanțe.

S-a motivat în esență această decizie pe împrejurarea că dispozițiile Legii nr. 493/2004 nu pot fi interpretate în sensul că nu toate recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie trimise la curțile de apel fiind necesar să se distingă între decizii pronunțate de aceste curți și decizii pronunțate în apel de alte instanțe, respectiv de tribunale. Ca urmare s-a convenit că nu se poate soluționa de curtea de apel recursul îndreptat împotriva unei hotărâri pronunțate în apel de aceeași curte. Soluționarea conflictului negativ de competență este stabilită de lege în dispozițiile Codului de procedură civilă art. 20-23. În acest capitol nu este prevăzută situația conflictului negativ de competență ivit între instanță și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Este de asemenea de remarcat că atribuțiile diferitelor structuri organizatorice ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (secții, Secții unite, Completul de 9) sunt stabilite în mod expres prin prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Or, printre atribuțiile Secțiilor unite nu sunt consacrate și acelea privitor la soluționarea conflictelor de competență (art. 23 din Legea nr. 304/2004; art. 26 din vechea Lege nr. 56/1993 abrogat). Aceeași situație există și cât privește competența completului de 9 judecători.

Soluționarea conflictului de competență este dată de art. 21 lit. h) din Legea nr. 304/2004 [vechiul art. 23 lit. 2) din Legea nr. 56/1993 abrogat] în competența secțiilor Înaltei Curți, în cazurile prevăzute de lege adică în situațiile arătate de Codul de procedură civilă în art. 22 alin. (3). Așa fiind, în concordanță și cu jurisprudența mai veche și mai recentă a Înaltei Curți, instanța căreia i se trimite cauza spre soluționare, prin declinare de competență dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să se conformeze acestei decizii. In această împrejurare hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție are o dublă funcție, hotărâre de declinare de competență și regulator de competență.

Pentru considerentele arătate, văzând dispozițiile luate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 10 ianuarie 2005, nr. 115D în temeiul art. II din Legea nr. 493/2004 urmează a stabili competența de soluționare a recursului împotriva deciziei nr. 216 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de pârâții P.J. și B.G.M. în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.