ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3420/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 108 din 23

februarie 2004 Judecătoria Gheorghieni a admis acțiunea reclamanților C.P. și M.

împotriva pârâților P.J. și B.G.M. a constatat masa de partajat, a stabilit

cotele fiecărei părți asupra imobilului înscris în C.F. nr. 12431 Gheorghieni

și a dispus ieșirea din indiviziune, în natură cu excepția unor părți asupra

căruia au rămas în indiviziune forțată. S-a constatat că ap. 2b este

proprietatea personală a pârâtului P.J.

Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia

nr. 716/A din 16 septembrie 2004 a admis apelul reclamanților, a schimbat în

parte sentința atacată, a dispus ieșirea din indiviziune, s-a menținut

indiviziunea forțată asupra terenului aferent, s-au stabilit sulte și a fost

respinsă ca nefondată cererea pârâților de aderare la apelul reclamanților.

Recursul declarat de pârâți

împotriva acestor decizii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și

Justiție la 30 noiembrie 2004, instanță care prin încheierea nr. 115D

pronunțată la 10 ianuarie 2005 în dosarul nr. 15219/2004, a declinat competența

de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, văzând

obiectul litigiului și dispozițiile art. 3 pct. 2

1

C. proc. civ. astfel

cum au fost modificate de O.U.G. nr. 65 din 1 septembrie 2004.

Măsura declinării a fost luată în

conformitate cu dispozițiile art. II pct. 3 din Legea nr. 493/2004 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 65/204.

Curtea de Apel Târgu-Mureș primind

cauza la 19 ianuarie 2005, privind decizia nr. 165/R din 17 februarie 2005 a

declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție și constatând conflict negativ de competență a trimis cauza

spre soluționare acestei din urmă instanțe.

S-a motivat în esență această

decizie pe împrejurarea că dispozițiile Legii nr. 493/2004 nu pot fi

interpretate în sensul că nu toate recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție trebuie trimise la curțile de apel fiind necesar să se

distingă între decizii pronunțate de aceste curți și decizii pronunțate în apel

de alte instanțe, respectiv de tribunale.

Ca urmare s-a convenit că nu se

poate soluționa de curtea de apel recursul îndreptat împotriva unei hotărâri

pronunțate în apel de aceeași curte.

Soluționarea conflictului negativ de

competență este stabilită de lege în dispozițiile Codului de procedură civilă

art. 20-23.

În acest capitol nu este prevăzută

situația conflictului negativ de competență ivit între instanță și Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Este de asemenea de remarcat că

atribuțiile diferitelor structuri organizatorice ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție (secții, Secții unite, Completul de 9) sunt stabilite în mod expres

prin prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Or, printre

atribuțiile Secțiilor unite nu sunt consacrate și acelea privitor la

soluționarea conflictelor de competență (art. 23 din Legea nr. 304/2004; art. 26

din vechea Lege nr. 56/1993 abrogat).

Aceeași situație există și cât

privește competența completului de 9 judecători.

Soluționarea conflictului de

competență este dată de art. 21 lit. h) din Legea nr. 304/2004 [vechiul art. 23

lit. 2) din Legea nr. 56/1993 abrogat] în competența secțiilor Înaltei Curți,

în cazurile prevăzute de lege adică în situațiile arătate de Codul de procedură

civilă în art. 22 alin. (3).

Așa fiind, în concordanță și cu

jurisprudența mai veche și mai recentă a Înaltei Curți, instanța căreia i se

trimite cauza spre soluționare, prin declinare de competență dispusă de Înalta

Curte de Casație și Justiție este obligată să se conformeze acestei decizii.

In această împrejurare hotărârea

Înaltei Curți de Casație și Justiție are o dublă funcție, hotărâre de declinare

de competență și regulator de competență.

Pentru considerentele arătate, văzând

dispozițiile luate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din

10 ianuarie 2005, nr. 115D în temeiul art. II din Legea nr. 493/2004 urmează a

stabili competența de soluționare a recursului împotriva deciziei nr. 216 din 16

septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a recursului

declarat de pârâții P.J. și B.G.M. în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2005.