ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7834/2005

Asupra recursului în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Cluj a soluționat, în urma declinării de

către judecătorie a competenței, acțiunea de partaj din familia C., prin

sentința civilă nr. 239 din 7 iunie 2002.

Investită în urma strămutării,

Curtea de Apel Târgu-Mureș, a pronunțat decizia civilă nr. 181 din 3 decembrie

2003, prin care admițând apelul, a schimbat în tot hotărârea de partaj.

Recursul declarat de pârâți a fost

înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin încheierea nr. 7062

din 14 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 7692/2004, și-a declinat

competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș. S-a reținut

în motivarea acestei măsuri incidența art. 3 pct. 2

1

C. proc. civ.,

modificat prin O.U.G. nr. 6572004, aprobată cu modificări prin Legea nr.

493/2004.

Primind dosarul, trimis în temeiul

art. II pct. 3 din Legea nr. 439/2004, Curtea de apel Târgu-Mureș, prin decizia

nr. 188 din 24 februarie 2005, s-a desesizat în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție și, constatând ivit conflict negativ de competență, a

trimis cauza la această instanță pentru regulator de competență, în temeiul

art. 21 C. proc. civ., raportat la art. 21alin. (1) lit. b) din Legea nr.

304/2004.

În speță nu există conflict negativ

de competență, urmând ca dosarul să fie trimis la Curtea de apel Târgu-Mureș

pentru continuarea judecării recursului, având în vedere următoarele

considerente.

Astfel cum a fost rezultat din

expunerea lucrărilor dosarului, cauza, pornită în anul 1999, are ca obiect un

partaj.

Preocupat de durata lungă a

proceselor și de necesitatea respectării termenului rezonabil, prescris atât în

Constituția României revizuită, cât și în art. 6 alin. (1) din Convenția pentru

apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legiuitorul intern a

adoptat începând cu anul 2004 mai multe acte normative ce reglementează

competența instanțelor judecătorești, consacrând măsuri tranzitorii, de

imediată aplicare, care să permită atingerea scopurilor enunțate.

Aceste acte normative au fost cu

temei invocate în încheierea nr. 7062 din 14 decembrie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă.

Acea hotărâre, pronunțată de

instanța supremă, prin care și-a declinat, motivat, competența, are în același

timp rol de regulator de competență, instanța de trimitere având obligația de a

se conforma soluției prin care instanța supremă și-a declinat competența în

favoarea sa ( în același sens, jurisprudența constantă, citată în G.B., O.S.M.,

Codul de procedură civilă, All Beck, 2005, sub art. 20 C. proc. civ. p.70).

Textul indicat în decizia de

declinare pronunțată de Curtea de apel Târgu-Mureș nu este aplicabil într-o

asemenea situație. Conform art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004,

secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționează conflictele de

competență, în cazurile prevăzute de lege.

Or, legea ( Codul de procedură

civilă sau altă lege ) nu stabilește că există conflict de competență între

instanța supremă și altă instanță.

Pentru aceste considerente, dosarul

se va trimite aceleiași instanțe, pentru continuarea judecării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Trimite dosarul la Curtea de Apel

Târgu-Mureș, pentru soluționarea recursului declarat de C.I. împotriva deciziei

nr. 181/A din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie

2005.