ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3891/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Miercurea-Ciuc sub nr. 493 din 17 februarie 2003, reclamantul S.Z. a chemat în

judecată pe pârâții F.G., F.Z., L.E.E., B.M.P., P.A. și A.P., solicitând

ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Miercurea-Ciuc, cu

cheltuieli de judecată.

La data de 21 ianuarie 2004, în temeiul

art. 673

6

alin. (1) C. proc. civ. s-a pronunțat încheierea nr. 7/2004

de admitere în principiu.

Împotriva acestei încheieri au declarat

apel pârâții P.A. și A.P.; apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 333/A

din 13 mai 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Recursul declarat de pârâții apelanți a

fost înregistrat la Curtea de Apel Târgu-Mureș la data de 11 iunie 2004 și

înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 iunie 2004.

Prin încheierea nr. 148/D din 22

noiembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de

soluționare a recursului declarat împotriva deciziei nr. 333/A din 13 mai 2004

a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, în favoarea acestei instanțe, în

temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 65

din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 în

temeiul art. II alin. (3) din legea menționată.

Primind recursul spre soluționare, Curtea

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 27/R din 13 ianuarie 2005

a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție și, în consecință a constatat ivit un conflict negativ de

competență, motiv pentru care dosarul a fost înaintat în vederea pronunțării

unui regulator de competență.

Curtea constată inexistența conflictului

negativ de competență pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ.,

există un conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin

hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Din reglementarea cuprinsă în art. 22 C.

proc. civ. rezultă că regulatorul de competență se dă de către instanța

superioară comună instanțelor aflate în conflict.

Textul nu se ocupă de situația în care

conflictul de competență s-ar ivi între Înalta Curte de Casație și Justiție și

o instanță inferioară, presupunând că instanța supremă este cea de a doua

instanță care își declină competența, situație în care hotărârea sa ar avea un

dublu caracter, respectiv de hotărâre declinatorie de competență și, în același

timp, regulator de competență.

În speță, prima instanță care și-a

declinat competența de soluționare a recursului este Înalta Curte de Casație și

Justiție, ceea ce înseamnă că problema competenței materiale a fost dezlegată

în mod obligatoriu pentru instanța de trimitere, ea neputând genera un conflict

negativ de competență.

În consecință, se va restitui cauza

Curții de Apel Târgu-Mureș pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Constată inexistența conflictului negativ

de competență și restituie cauza Curții de Apel Târgu-Mureș pentru continuarea

judecății recursului.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

mai 2005.