ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6427/2005

Asupra cauzei civile de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei îl constituie divorțul părților, pronunțat de Judecătoria Târgu-Mureș prin sentința civilă nr. 4656/2003 și confirmat de Curtea de Apel Târgu-Mureș, care a respins apelul pârâtei, prin decizia civilă nr. 134/2004. Contra acesteia pârâta a declarat recurs, sub O.U.G. nr. 58/2003, care a fost transmis Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, pentru soluționare. Instanța supremă, prin încheierea nr. 124 din 13 ianuarie 2005, în temeiul art. II din O.U.G. nr. 65/2004, aprobată prin Legea nr. 493/2004 „trimite dosarul la Curtea de Apel Târgu-Mureș pentru soluționarea recursului”.

Aceasta din urmă, însă, prin decizia nr. 212/R/3.III.2005, pe temeiul art. 4 pct. 1 C. proc. civ., și art. 19 din Legea nr. 304/2004, declină competența la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, și constată declanșat conflictul negativ de competență. 2. Curtea de Apel Târgu-Mureș are competența judecării recursului contra deciziei civile nr. 134/2004 prin care a respins apelul. 2.1. În conformitate cu art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente a judeca aceeași pricină. Dispozițiile art. 22 C. proc. civ. stabilesc, limitativ, cazurile de regulator de competență și instanțele competente să-l soluționeze.

Din text rezultă că între instanța supremă și o altă instanță inferioară nu este admisibil conflictul de competență, aceasta din urmă având obligația de a se conforma soluției de declinare a competenței sau de trimitere a dosarului de către Curtea Supremă de Justiție (Încheierea nr. 5/1994 a Secțiilor Unite ale Curții Supreme de Justiție). Totodată, textul art. 22 C. proc. civ. consemnează, în mod expres, principiul că instanța competentă să rezolve conflictul este cea superioară celei aflate în conflict (tribunal, curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție). Așadar, în speță, curtea de apel ca instanță „de trimitere” sesizată prin încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, era obligată să judece recursul și nu putea să declanșeze conflictul negativ de competență cu instanța supremă.

2.2. Dar, reexaminând incidența art. II din O.U.G. nr. 65/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 493/2004, Curtea constată că hotărârile având ca obiect desfacerea căsătoriei sunt susceptibile de calea de atac a apelului, dat în competența tribunalului și a recursului, dat în competența expresă a curții de apel. Norma, așadar, a consacrat principiul căilor de atac date în competența instanțelor imediat ierarhic superioare, ceea ce exclude competența de recurs a instanței supreme. De aceea, Curtea va stabili, în mod expres, competența curții de apel, căreia îi va retrimite dosarul pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș competența soluționării cauzei privind pe N.M.H. și N.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2005.