ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4100/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 octombrie 1997, reclamantul SC B.O. SA a chemat în judecată pârâta SC I.D. SA, solicitând ca, în baza sentinței ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 27 ianuarie 1993, evacuarea din spațiul ocupat în cadrul magazinului B.O., cât și obligarea acesteia la plata sumei de 142.780.000 lei, reprezentând obligații contractuale neonorate, precum și 40.000.000 lei contravaloare degradări produse în spațiile deținute. În motivarea pretențiilor, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participațiune având ca obiect desfășurarea de activități de prezentare și comercializare de produse în spațiul pus la dispoziția pârâtei în incinta magazinului B.O.

Potrivit clauzelor stipulate, de comun acord, de către părți, pârâta avea obligația să achite lunar suma de 1.750.000 lei chirie, sumă renegociabilă anual. Distinct, avea obligația achitării contravalorii energiei electrice, termice și serviciilor de ridicare a gunoiului, obligații ce nu au fost îndeplinite. La data de 13 martie 1998, pârâta a formulat cerere reconvențională și întâmpinare, prin care solicita admiterea în parte a acțiunii principale referitoare la capătul de cerere privind rezilierea contractului de asociere, cât și obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse spațiilor închiriate, acoperirea daunelor produse prin neîndeplinirea obligației de a i se furniza energia electrică pe perioada 26 septembrie – 30 noiembrie 1997, cât și un drept de retenție până la achitarea sumelor datorate.

La data de 27 aprilie 2000, reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor, solicitând și procentul de inflație aferent sumelor datorate pe întreaga perioadă. În cauză au fost administrate probatorii, respectiv, înscrisuri, interogatorii reciproce și expertize tehnico-contabile. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 6540 din 20 octombrie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 243.125.968 lei contravaloare obligații contractuale, conform concluziilor expertizei contabile omologată de instanță, 64.872.000 lei pentru spațiul de 350 mp, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 41.157.679 lei. De asemenea, s-a respins cererea reconvențională ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de asociere încheiat de plată a locației și utilităților, prin plata unor sume în cursul soluționării cauzei, recunoscându-și culpa în neexecutarea contractului. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta-reclamantă, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Se susține că instanța de fond, în mod greșit greșit a reținut că ar fi achitat pe timpul litigiului o serie de sume în contul datoriei, fapt nedovedit, iar rapoartele de expertiză efectuate în cauză conțin concluzii contradictorii, nefiind în culpă pentru a se dispune rezilierea contractului și evacuarea.

În privința degradării terasei, apelanta apreciază că, așa cum rezultă din probele administrate, acestea s-au produs datorită comportării în timp a clădirii. Instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize tehnico-contabile și, în raport cu concluziile acesteia și celelalte probatorii, prin decizia civilă nr. 178 din 17 decembrie 2002, a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă criticată și a admis în parte acțiunea principală, dispunând rezilierea contractului de asociere în participațiune și obligarea pârâtei la plata sumei de 161.475.830 lei contravaloarea obligațiilor contractuale, respingând capătul de cerere privind evacuarea și plata contravalorii degradărilor.

De asemenea, a admis în parte cererea reconvențională, obligând reclamanta-pârâtă la plata contravalorii investițiilor în sumă de 456.578.000 lei, cu instituirea unui drept de retenție până la achitarea sumei datorate, procedând la compensarea obligațiilor reciproce până la concurența sumei de 295.102.170 lei. În motivarea soluției date, instanța de control judiciar a reținut că suma real datorată de pârâtă este de 161.475.830 lei, având în vedere și faptul că, din probele administrate, nu rezultă culpa pârâtei în degradările intervenite la terasă, fapt confirmat și de raportul de expertiză și de procesul-verbal de predare nr. 2403/1998, care specifică că terasa prezintă fisuri ale izolației hidrofuge, care necesită intervenții urgente, fisuri ce se datorează comportării în timp a clădirii.

Pentru a se admite capătul de cerere privind contravaloarea investițiilor, instanța de apel a avut în vedere expertiza tehnică efectuată de instanța de fond, care a stabilit contravaloarea acestora, apreciind că se impune suportarea acestora de către proprietar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și legal timbrat, reclamanta SC B.O. SA, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că în contractul de asociere în participațiune nu există clauză potrivit căreia proprietarul are obligația plății contravalorii investițiilor efectuate de asociat, fiind încălcată atât voința părților, cât și legea care consacră principiul forței obligatorii a contractului.

De asemenea, apreciază că nu se justifică nici acordarea unui drept de retenție, atâta timp cât spațiul comercial a fost pus la dispoziție asocierii și nu la dispoziția asociatului. Recurenta susține că s-a încălcat și dispozițiile legate de legea timbrajului, apreciind că pârâta-reclamantă nu a achitat taxa de timbru aferentă sumei solicitate, respectiv, 456.578.000 lei, iar pe de altă parte, consideră decizia nemotivată, întrucât nu s-a răspuns la excepția tardivității motivării apelului, ridicată în fața instanței de apel. Recursul este fondat.

Derularea raporturilor comerciale între părți a avut la bază contractul de asociere în participațiune încheiat la data de 27 ianuarie 1993. Prin convenția intervenită, părțile au stabilit, de comun acord, drepturile și obligațiile ce le revin, respectiv, acordarea dreptului de folosință asupra spațiului cu determinarea suprafețelor și localizarea acestora, plata contravalorii chiriei și condițiile de decontare a utilităților, art. 14 stabilind expres că „nerespectarea clauzelor contractuale atrage după sine rezilierea de drept a contractului de asociere”. Clauzele stipulate în art. 4 și 9 stabilesc expres obligații în sarcina beneficiarului spațiului, respectiv, SC D.I. SRL, respectiv, aceea de „a restructura și dota spațiile prevăzute, suportând toate cheltuielile în vederea unei mai bune funcționalități corespunzătoare activității comerciale cu amănuntul și en gros” și, respectiv, că „modernizările se vor efectua exclusiv de SC I.D.

pe cheltuiala sa”. Articolul 13 din contractul de asociere stabilește expres că „în urma lichidării asocierii SC B.O. SA, restrânsă în posesia spațiului a cărui drept de folosință l-a acordat fără nici o pretenție de nici o natură din partea SC I.D. SA”. Față de clauzele stipulate în contract și având în vedere cererile părților, se impune, în condițiile art. 313 C. proc. civ., casarea deciziei criticate și trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe, în vederea stabilirii caracterului îmbunătățirilor efectuate, dacă acestea au avut la bază contractul încheiat de părți sau nu, sau care este faptul juridic generator de obligații privind pretinsele modernizări.

Cu ocazia rejudecării se va avea în vedere și critica privind nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997, iar criticile cu privire la repunerea în termen a motivării apelului, urmează a fi înlăturate, întrucât, prin încheierea ședinței publice din 20 februarie 2001, a fost motivată cererea apelantei. Se va avea în vedere, de asemenea, realitatea debitului datorat de pârâta-recurentă, iar în examinarea capătului de cerere privind evacuarea, se va ține cont de faptul că aceasta a părăsit spațiul, situație confirmată în ședința publică de reprezentantul acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.O. SA București, împotriva deciziei nr. 178 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2003.