ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 426/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 mai 2000 reclamanta S.C.A. T.M. (în prezent, SC T.M. SA București) a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, s-o oblige pe pârâta SC B.E.I. SRL București la plata sumei de 69.475.097 lei, reprezentând contravaloare servicii pe lunile august, septembrie, octombrie și noiembrie 1999, consum energie electrică pe lunile mai - iunie 1999, cote de întreținere aferente magazinului situat București, precum și la plata sumei de 19.937.000 lei penalități de întârziere în plată.

Prin sentința nr. 5783 din 4 octombrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea ca neîntemeiată, instanța reținând, în fundamentarea soluției, că atâta timp cât facturile depuse de reclamantă nu au fost semnate și ștampilate de pârâtă, iar notificarea transmisă prin executorul judecătoresc, privește o altă sumă decât cea solicitată prin acțiune, probele administrate nu sunt de natură a susține temeinicia acțiunii. Apelul declarat, împotriva acestei sentințe, de reclamanta S.C.A. T.M. București a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 136 din 6 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din suma totală, solicitată prin acțiune, nu se poate deduce câtimea pretențiilor, privind contravaloarea serviciilor de colaborare a celor referitoare la consumul de energie electrică și nici a celor vizând cheltuielile de întreținere, astfel că, în acest context, și ținând seama că facturile anexate la acțiune nu au fost semnate și ștampilate de intimată, iar pe de altă parte, că, în notificarea făcută, a fost menționată o altă sumă decât cea solicitată prin cerere, acțiunea introdusă de reclamantă apare ca ambiguă și nedovedită și, pe cale de consecință, în mod corect, a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată. Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.M.

SA București, susținând, în esență, că numai printr-o greșită apreciere a probelor de la dosar și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de apel a menținut, prin respingerea apelului său sentința tribunalului, deoarece, dacă această instanță, respectiv, curtea de apel, avea îndoieli asupra temeiniciei și întinderii pretențiilor formulate prin cerere, era datoare să admită probele cerute în scris prin motivele de apel, precum și cele solicitate oral, și anume, o expertiză contabilă și nu să procedeze la soluționarea pricinii, fără a ține seama că pârâta nu și-a onorat, în cea mai mare parte, obligațiile de plată asumate prin contractul de asociere nr. 800 din 19 februarie 1995 și actul adițional nr. 2591 din 29 iunie 1998, motiv pentru care aceasta a fost pusă și în întârziere, cu notificarea transpusă prin executorul judecătoresc.

În consecință, reclamanta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru administrarea probelor solicitate și care nu au fost încuviințate. Recursul reclamantei nu este fondat. Potrivit art. 112 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre altele, și arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. În speță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei globale de 69.475.097 lei, (cu penalități de întârziere în plată) care, din actele dosarului, rezultă că a fost pretinsă în legătură cu mai multe capete de cerere (contravaloare servicii colaborare, cotă de asociere și consum energie electrică) fără ca suma cerută să fie defalcată pe fiecare dintre acestea și să se înfățișeze, dovezile corespunzătoare, așa cum prevede textul legal precizat.

În acest context și ținând seama, pe de o parte, că facturile anexate acțiunii nu au fost însușite de pârâtă, iar pe de altă parte, că notificarea făcută prin executorul judecătoresc privea o altă sumă (60.294.597 lei) decât cea care a făcut obiectul cererii (69.475.097 lei) în mod justificat, instanța de apel a considerat că acțiunea reclamantei apare ca ambiguă și nedovedită și, pe cale de consecință, a menținut sentința primei instanțe de respingere a acțiunii ca neîntemeiată (nedovedită).

Faptul că, în recurs, reclamanta susține că soluțiile pronunțate, în cauză, ar fi criticabile sub aspectul că, deși a solicitat atât în scris, cât și oral pentru dovedirea temeiniciei și întinderii pretențiilor sale, administrarea unor probe suplimentare, respectiv, o expertiză contabilă, nu poate fi reținut, deoarece, nici la fond și nici în apel, actele dosarului, nu confirmă existența unei astfel de cereri, ba dimpotrivă, atestă că, în apel, reprezentanta acesteia a declarat că nu mai are alte probe de administrat și cereri de formulat și, ca atare, în mod corect instanța a procedat la soluționarea apelului în baza probatoriului existent la dosar.

Or, în aceste circumstanțe și având în vedere principiul disponibilității, se constată că, în lipsa unei cereri formulată de reclamantă, nu se putea dispune, din oficiu, suplimentarea probelor cu o expertiză contabilă, astfel că, în mod nereal, se afirmă, în recurs, că instanțele, cu referire specială la curtea de apel, nu ar fi încuviințat efectuarea unui probatoriu suplimentar, din moment ce acesta nici nu a fost cerut. În concluzie, în lipsa unor dovezi pertinente și concludente cauzei, care să demonstreze temeinicia pretențiilor formulate prin cerere, bine instanța de apel a menținut soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată (nedovedită). Așa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins, ca nefondat, și decizia atacată menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.M. SA București, împotriva deciziei nr. 136 din 6 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.