ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2903/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 08.07.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății cu sediul în București, în temeiul art. 7 alin. (1)- alin. (1), (1) din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nelegalitatea dispozițiilor art. 15 din Normele de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. x, publicat în Monitorul Oficial, Partea l, nr. 127 din 21 februarie 2014 si să dispună anularea acestuia, pentru următoarele motive: In drept, dispozițiile art. 15 din ordin încălcă art. 555, 602 si art. 612 alin. (1) din C. civ. si art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție. Reglementarea asupra regimului juridic general al proprietății se face prin lege organică. Dispozițiile din C. civ. (ca lege organică) privind proprietatea sunt extrem de numeroase si evident, imperative.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 262 din 23 septembrie 2021 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul arată că motivarea sentinței este insuficientă prin faptul că nu analizat punctele 4 și 5 din cererea de chemare în judecată. În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul arată că instanța de fond nu a analizat regimul juridic al interdicției de a construi adăposturi de animale la mai puțin de 10 metri de locuințe învecinate. Apreciază recurentul că este o sarcină asupra proprietății, este o servitute legală negativă.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Prin recursul declarat reclamantul a expus considerentele prin care a înțeles să critice hotărârea instanței de fond, care se circumscriu motivelor de legalitate invocate, apte de a permite instanței de control judiciar a realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită. Prin urmare, excepția nulității recursului reclamantului se dovedește a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Normele de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 119/2014, a căror nelegalitate se contestă în speță,,1)În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult echivalentul a 6 unități de vită mare în cazul în care sunt mai multe tipuri de animale și echivalentul a 4 UVM în cazul în care se cresc exclusiv găini sau porci, calculate conform tabelului de conversie din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/669 al Comisiei din 28 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 808/2014 în ceea ce privește modificarea și conținutul programelor de dezvoltare rurală, publicitatea pentru aceste programe și ratele de conversie în unități vită mare se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și sursă de apă destinată consumului uman și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate". Prin procesul-verbal de constatare nr. x/11.12.2020, Direcția de Sănătate Publică Olt a constatat că reclamantul nu a respectat distanța minimă de protecție sanitară stabilită prin art. 15 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 119/2014. Reclamantul reiterând în recurs susținerile de la fond arată că reglementarea unor distanțe minime de protecție sanitară fără o fundamentare științifică și fără a se ține cont de specificul locului, încalcă dispozițiile art. 555, 602 și art. 612 alin. (1) C. civ. și art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituția României. Înalta Curte constată că Ordinul nr. 119/2014 a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 6 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății care prevede că principalele domenii de intervenție ale asistenței de sănătate publică sunt următoarele: e) sănătatea în relatie cu mediul prin: stabilirea normelor de igienă și sănătate publică comunitară și ale art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății care prevede că "în exercitarea atribuțiilor sale, ministerul sănătății emite ordine, instrucțiuni și alte acte cu caracter normativ, prevăzute de lege". În virtutea acestor prerogative legale, ce țin de reglementarea în materie de norme de igienă și sănătate publică pârâtul Ministerul Sănătății a emis ordinul contestat în cauză, scopul acestuia reieșind chiar din titlul actului normativ, respectiv reglementarea unor norme de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației. Reglementarea potrivit căreia asigurarea unei zone de protecție sanitară față de clădirile de locuit din vecinătate de minimum 10 m reprezintă o acțiune ce are drept scop aducerea la îndeplinire a obligației ce se regăsește transpusă în actul normativ anterior enunțat. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "protecția sănătății publice constituie o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice". În același sens, dispozițiile art. art. 34 (alin. (2) din Constituție obligă statul să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Contrar criticilor recurentului, chiar Constituția României precizează la art. 44 alin. (7) că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Fixarea unor limite de distanță pentru construirea adăposturilor de animale în curțile persoanelor particulare prin normele menționate are scopul de a proteja sănătatea populației, de a reduce poluarea mediului și a minimiza riscurile care ar pune în pericol sănătatea. Astfel, construirea unui adăpost de creștere a animalelor/păsări mai mult de 6 UVM, respectiv 10 UVM la o distanta mai mică de 10 m fată de o locuință învecinată și/sau o sursă de apă destinată consumului uman, conform tabelului de conversie din Anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/669 al Comisiei din 28 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 808/2014 (Ratele de conversie a animalelor în unități vită mare (UVM) implică ca la distanța de 10 m față de o locuință vecină și față de o sursă de apă destinată pentru consumul de apă uman poate exista un adăpost cu 10-16 viței sau o hală/coteț cu 428-714 găini ouătoare sau un adăpost pentru 20-33 porci sau 40-67 oi/capre. În plus, Înalta Curte nu poate primi criticile recurentului în sensul că restrângerea unor drepturi nu poate fi realizată decât printr-o lege, în cazul de față nefiind în discuție restrângerea sau afectarea vreunui drept fundamental astfel cum acesta este recunoscut de legea fundamentală, ci de stabilirea/respectarea unor norme care vizează sănătatea publică. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 262 din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.