ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 aprilie 2024, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (1) - (3) și art. 25 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 906 alin. (1) - (3) C. proc. civ., reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății, susținând că acesta nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de sentința civilă nr. 335/2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, definitivă la data de 05.08.2022, respectiv nu a răspuns la petiție și nu i-a restituit suma de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 446 din 04 iunie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 446 din 04 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat . . . . . . . . . .(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), ..., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, ...".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a reiterat succint motivele de fapt și de drept din cererea introductivă, iar singura mențiune referitoare la hotărârea recurată este aceea prin care se arată că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, pârâtul neexecutând obligația stabilită în dispozitivul hotărârii judecătorești definitive.

Se observă că, în afara acestei mențiuni singulare, nu există nicio referire concretă la considerentele sentinței recurate, reclamantul neindicând, punctual și argumentat, acele considerente ale sentinței apreciate a avea caracter contradictoriu ori străin pricinii (raportat la cazul de casare pe care s-a întemeiat recursul).

Împrejurarea invocată de recurentul-reclamant în susținerea recursului, și anume aceea că pârâtul nu a executat obligația stabilită în dispozitivul hotărârii judecătorești definitive, reprezintă un motiv al acțiunii, iar nu o critică concretă de nelegalitate vizând sentința primei instanțe.

Câtă vreme instanța de fond a răspuns acestei pretenții prin considerente ample, întemeiate pe situația de fapt și temeiurile de drept incidente, raportat la probatoriul administrat în cauză, simpla susținere de către recurentul-reclamant a caracterului contradictoriu/străin al considerentelor, fără un raționament logico-juridic care să însoțească această concluzie, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării căii de atac

Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, ceea ce presupune obligația titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele și soluția din sentința recurată.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la sentința recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății, și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 446 din 04 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.