ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5768/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2022, la data de 10.03.2022, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în totalitate a Deciziilor de respingere nr. AK 2697/23.12.2021 și nr. AR2023/10.02.2022 ca netemeinice și nelegale; obligarea pârâtei la emiterea unui ordin de avizare a prețurilor pentru medicamente în acord cu propunerea Reclamantei nr. PISEG 17223/25.08.2021, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin sentința civilă nr. 510 din 23 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 510 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara– secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate în baza motivelor de recurs prevăzute de art- 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, iar în cazul în care se va aprecia reținerea cauzei spre rejudecare, admiterea cererii de chemate în judecată, astfel cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat o întâmpinare la recursul promovat de reclamantă, solicitând anularea sau respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția președintelului completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 17 martie 2023, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 26 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 25 septembrie 2023, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus o cerere de renunțare la judecata recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ.

Raportat la momentul formulării cererii de renunțare și la dispozițiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2023 cauza a fost amânată în vederea comunicării cererii de renunțare la judecată intimatului Ministerul Sănătății, pentru a-și exprima poziția cu privire la aceasta.

La data de 25.10.2023, intimatul–pârât a transmis pe e-mail la instanță Precizări referitoare la cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de recurenta – reclamantă, solicitând deopotrivă a se avea în vedere prevederile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. Menționează totodată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului

Înalta Curte, având de analizat "cererea de renunțare la judecarea recursului", astfel cum a fost formulată de recurenta –reclamantă, reține că procesul civil pornește la inițiativa reclamantei care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C. proc. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.

Instanța constată că, în cauză, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat cerere de renunțare întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

Înalta Curte reține deopotrivă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziție al părților, dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.

Instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere acordul expres al intimatului cu privire la cererea de renunțare formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L., reținând deopotrivă, că renunțarea este un act de dispoziție unilateral și irevocabil, dând eficientă principiului disponibilității, instanța va lua act de renunțarea recurentei la judecata recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., republicat, urmează ca Înalta Curte să ia act de renunțarea recurentei-reclamante A. S.R.L. la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 510 din data de 23 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. ia act de renunțarea recurentei - reclamante A. S.R.L. la judecata recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 510 din data de 23 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.