ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată la data de 09.12.2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății – Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate, emiterea unei ordonanțe președințiale având ca obiect suspendarea cursului de pregătire în vederea obținerii certificării de tanatopractor până la soluționarea dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București având ca obiect anularea cursului de pregătire în vederea obținerii certificării de tanatopractor, din etapa selecției centrelor de pregătire practică, obligarea pârâtei la modificarea platformei, în sensul în care reclamanta să apară printre centrele de pregătire practică ce pot fi selectate de cursanți și reluarea cursului de pregătire de la etapa selecției centrelor de pregătire practică. 1.

Numitul B. și numita C. au formulat, la data de 19.12.2022, cereri de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, invocând, cu titlu prealabil, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București. Pe fondul cauzei, intervenienții au solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. 1.

Prin sentința civilă nr. 16643 din data de 19.12.2022, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale materiale și s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, unde aceasta a fost înregistrată pe rolul secției a IX-a de contencios administrativ și fiscal a acestei curți de apel. 1.

La data de 16.01.2023, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis, în principiu, cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtului formulate de B. și C.. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 43 din data de 16 ianuarie 2023, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății - Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate și intervenienții B. și C.. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., prin care a învederat că motivele de recurs vor fi formulate după comunicarea hotărârii atacate, printr-un memoriu separat. 4. Apărările formulate în cauză Legal citați, intimatul-pârât Ministerul Sănătății - Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate și intimații-intervenienți B. și C. nu au formulat întâmpinări.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 28 aprilie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 31 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente: Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulate în alin. (3) al aceluiași text normativ. De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.). Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei. Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Totodată, nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentința recurată și fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate. Se mai reține și faptul că, potrivit prevederilor art. 487 alin. (1) teză finală, coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii. Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurenta-reclamantă societatea A. S.R.L. a formulat exclusiv o declarație de recurs, ce nu cuprinde critici concrete aduse sentinței atacate, ci doar mențiunea că motivarea căii de atac va fi realizată printr-un memoriu separat, ulterior comunicării sentinței primei instanțe. De asemenea, instanța de control judiciar reține că sentința civilă nr. 43 din data de 16 ianuarie 2023 a fost comunicată reclamantei la data de 13.02.2023, însă, ulterior unui astfel de moment, recurenta nu a depus un memoriu de recurs care să cuprindă motivarea căii de atac exercitate de reclamantă în cauză. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret și direct, soluția recurată. Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., coroborat cu art. 487 C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Întrucât recurenta nu a formulat critici care să vizeze sentința pronunțată de prima instanță, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului. În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 43 din data de 16 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 487 C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat. PENTRU ACESTE MOTIVE,