ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 708/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 22.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății: anularea în parte a Ordinului nr. 555 din data de 3 aprilie 2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a Il-a și a Listei cu spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 7 aprilie 2020, cu modificările ulterioare, emis de către Ministrul Sănătății, respectiv capitolul IV care prevede obligarea persoanelor care au fost diagnosticate pozitiv cu covid-19 să declare acest diagnostic, să urmeze tratamentul sau să fie internate fără consimțământul lor, ca nelegal; anularea actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia; obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 de Euro cu titlu de despăgubiri morale; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea integrală; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 06.11.2020, reclamantul a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură al Curții de Apel Brașov, cerere de modificare a cererii inițiale, prin care a arătat că solicită chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Ministrului Sănătății, în calitate de emitent al actului normativ a cărui anulare de solicită.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 3/2021, Curtea de Apel Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ fiscal.

Prin sentința nr. 293 din 9 martie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 293 din 9 martie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 293/2021, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2020, la data de 09.03.2021 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul susține, în esență, că deși obiectul cererii de chemare în judecată îl viza anularea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 555 din 3 aprilie 2020, ordin care conține prevederi nelegale prin raportare la textele de lege invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța nu a analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la aspectele invocate în cuprinsul acesteia.

Prin urmare, sub acest aspect hotărârea recurată nu este motivată. O hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată, iar prin aceasta trebuie să răspundă în mod rezonabil tuturor argumentelor părților.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis cât și a celor pentru care s-au respins cererile părților.

O atare cerință își găsește izvorul și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României).

În speță, susține recurentul că, instanța de fond nu a analizat în mod efectiv, argumentele sale referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituția României respectiv art. 78 din Legea 24/2000.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate prin cererile de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Examinând considerentele hotărârii recurate, din perspectiva motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurent, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată și nici nu a reținut starea de fapt în raport cu care a aplicat prevederile legale arătate în considerente.

Deși obiectul cererii de chemare în judecată viza anularea în parte a Ordinului nr. 555 din data de 3 aprilie 2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor, a Listei spitalelor care asigură asistența medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a Il-a și a Listei cu spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2, cu modificările ulterioare, emis de către Ministrul Sănătății, instanța nu a analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la aspectele invocate în cuprinsul acesteia.

Motivarea extrem de succintă în care sunt exprimate considerentele hotărârii recurate, nu satisface exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că face hotărârea criticabilă din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparență asupra silogismului judiciar care să explice și să justifice dispozitivul și nici nu arată, raportat la situația concretă supusă judecății, care a fost parcursul logic al concluziei exprimate, lăsând neanalizate argumentele esențiale susținute de recurent cu privire la internarea sa forțată.

După cum se poate observa, toată motivarea instanței de fond se rezumă la o singură frază, respectiv faptul că: "din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi fost obligat să declare diagnosticul și să urmeze un tratament sau că ar fi fost internat fără consimțământul său".

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis cât și a celor pentru care s-au respins cererile părților.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

În acest mod, a fost încălcat dreptul părților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamant, urmând să analizeze toate aspectele deduse judecății în prezenta cauză, să facă cercetări cu privire la pretinsa internare forțată a reclamantului, să verifice dacă reclamantul și-a dat consimțământul pentru internare.

Totodată, cu ocazia rejudecării, prima instanță va avea în vedere și Decizia nr. 458 din 25 iunie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale anterior menționate, care abilitau ministrul să emită astfel de ordine, statuându-se că măsurile pot fi luate doar prin lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 293 din 9 martie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 februarie 2023.