ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4663/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 iulie

2005, pronunțată în dosarul nr. 303/P/2005, Curtea de Apel Pitești, secția

penală, a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive

formulate de inculpații S.L.G., P.V.S., P.V. și D.I. și a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților S.L.G., N.C.B., I.O.P., B.M.C., M.C.N.,

P.F., D.A.I., L.C.M., H.A., D.M., D.I., I.E.G., P.V.S., P.I.S., S.V. și P.V.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată

legal și de asemenea a fost legal menținută, subzistând în continuare

temeiurile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs inculpații: S.L.G., B.C., D.M., D.I., P.I.F., B.M.C., H.A.,

I.O.P., D.A.I., N.C.B., M.C.N., P.V.S., S.V. și L.C.M., solicitând revocarea

măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate.

Au susținut că nu mai sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru

menținerea măsurii arestării preventive, întrucât nu există probe certe că

lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a considerat că nu există

probe sau indicii temeinice în sensul art. 143 C. proc. pen., care să justifice

menținerea lor în stare de arest preventiv.

S-a mai susținut că au fost

încălcate prevederile C.A.D.O.L.F., atât cu privire la dreptul de libertate și

siguranță prevăzut de art. 5, cât și cu privire la dreptul la un proces

echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenție.

Recursurile nu sunt fondate.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în

mod corect prin încheierea atacată, instanța a apreciat că în cauză subzistă

temeiurile arestării preventive, și există motive verosimile de a bănui că

inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată prin

Rechizitoriu din 28 decembrie 2004, iar lăsarea lor în libertate prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică și a dispus menținerea arestării

preventive.

De asemenea, verificarea

menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților a fost făcută în

concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F.

referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpații au fost arestați în vederea aducerii lor în fața

autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au

săvârșit infracțiuni.

Sub acest prim aspect se

reține că dispozițiile art. 5 din Convenție referitoare la dreptul de libertate

și siguranță au fost respectate, arestarea preventivă a inculpaților și

respectiv menținerea arestării preventive încadrându-se în cazul de excepție

prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenție, întrucât la dosar există

asemenea motive, care în legea procedural penală română își au corespondența în

art. 146, raportat la art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că a

fost respectat și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din

Convenție, deoarece cauza penală este dezbătută în public, într-un termen

rezonabil (care nu este precizat de Convenție ci se apreciază de la caz la caz)

de o instanță independentă și imparțială în limita competenței stabilită de

lege.

Față de aceste considerente,

recursurile inculpaților împotriva încheierii din 19 iulie 2005 a Curții de

Apel Pitești vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații S.L.G., B.C., L.C.M., D.M.,

D.I., P.I.F., B.M.C., H.A., M.C.N., P.V.S., S.V., I.O.P., D.A.I. și N.C.B.

împotriva încheierii din 19 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în

dosarul nr. 303/P/2005.

Obligă recurentul inculpat

D.I. la plata sumei de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat,

iar pe ceilalți recurenți inculpați la plata sumei de câte 80 lei (800.000 lei)

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei),

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2005.