ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6567/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 8 noiembrie 2005

dispusă în dosarul nr. 303/P/2005, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a

respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulate de

inculpații I.E. și D.I., precum și cererea privind înlocuirea acestei măsuri de

prevenție cu măsura interzicerii de a părăsi țara, formulată de inculpații B.C.,

S.L. și P.V.

S-a menținut starea de arest a

acestor inculpați cât și a inculpaților P.V.S., I.O.P., B.M.C., D.A.I., H.A., D.M.,

P.I.F. și S.V.

Împotriva acestei dispoziții a

instanței, inculpații au declarat recurs solicitând revocarea măsurii arestării

preventive întrucât au dispărut temeiurile ce au impus luarea acesteia, nefiind

întrunită cerința prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen., aceea de a

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, punerea în libertate nu

ar influența cu nimic cursul procesului penal, parte din inculpați, foști

polițiști, nu mai îndeplinesc aceste funcții .

S-a invocat de recurenți și

împrejurarea că probele administrate în cursul urmăririi penale, nu sunt

concludente în a aprecia că există vinovăție cu privire la faptele pentru care

sunt trimiși în judecată.

Inculpații recurenți au criticat dispozițiile

instanței de fond și prin prisma art. 16 și 13 din C.E.D.O., în sensul că s-a

depășit termenul rezonabil de judecare a cauzei, procedura devenind excesivă și

deși s-au acordat mai multe termene, nu a fost administrată nici o probă.

Criticile recurenților inculpați

sunt nefondate.

Din examinarea dosarului nr. 303/P/2005

se constată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de

crimă organizată pct. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, precum și infracțiuni de

șantaj, lovire și favorizarea infractorului, reținându-se că o perioadă mare de

timp au exercitat violențe asupra unor persoane în scopul obținerii unor

avantaje materiale, au organizat o adevărată rețea infracțională, beneficiind

de ajutorul unor polițiști, printre aceștia aflându-se și inculpatul D.I. fost

șef al Poliției municipiului Deva.

Măsura arestării preventive a

inculpaților a fost dispusă având în vedere gravitatea faptelor comise pedepsite

cu închisoare mai mare de 4 ani, precum și pericolul concret pentru ordinea

publică pe care aceștia îl prezintă, art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Se constată împrejurarea că aceste

motive nu au dispărut, iar pericolul social concret se menține, determinat de

numărul mare de persoane implicate, natura faptelor și perioada mare de timp cât

acestea au fost comise, calitatea unora dintre inculpați, polițiști, starea de

temeri menținută în orașul Deva cât și impactul pe care l-ar avea pentru opinia

publică punerea în libertate a inculpaților.

Menținerea stării de arest a

inculpaților este legitimă ea având ca scop și crearea posibilității

administrării probelor necesare în vederea stabilirii adevărului.

În raport de aceste elemente, se

constată că nu au intervenit împrejurări noi, de natură a aprecia că se impune

revocarea măsurii arestării preventive, fiind întrunite astfel condițiile

prevăzute de art. 160

b

C. proc. pen.

Cu privire la lipsa unor probatorii

care să ateste vinovăția inculpaților, Înalta Curte nu se poate pronunța, motivele

invocate sub acest aspect urmând a fi examinate de instanța de fond, Curtea de

Apel Pitești.

Motivul invocat referitor la

depășirea caracterului rezonabil al duratei procedurii, este de asemenea,

nefondat.

La aprecierea duratei desfășurării

procesului se are în vedere întreaga procedură, complexitatea cauzei, numărul

mare al persoanelor implicate, dificultatea administrării probelor, iar în

speță, aceste cerințe sunt îndeplinite, în mod inevitabil procedura durând în

timp.

Este însă obligația judecătorilor

fondului ca să vegheze la scurtarea acestei proceduri și desfășurarea lor într-un

termen rezonabil prin prisma Convenției Europene, luând măsuri pentru asigurarea

ritmicității audierii inculpaților și a administrării probelor necesare justei

soluționări a cauzei, înlăturând perioade lungi de inactivitate procesuală.

Față de aceste motive, Înalta Curte,

va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, pe care îi va obliga

la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.V.S., D.I., I.E.G., B.C.N., S.L.G., I.O.P., B.M.C., D.A.I.,

H.A., D.M., P.I.F., P.V. și S.V. împotriva încheierii din 8 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea  de Apel Pitești în dosar nr. 303/P/2005.

Obligă recurenții inculpați P.V.S.,

D.I., I.E.G., B.C.N., S.L.G., H.A. la plata sumelor de câte 60 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, iar recurenții inculpați I.O.P., B.M.C., D.A.I.,

D.M., P.I.F., P.V. și S.V. la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând

onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

noiembrie 2005.