ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4288/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul penal nr. 303/P/2005, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților D.M., B.C.N., D.I., I.E.G. și P.I.F., în temeiul dispozițiilor art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. Curtea de apel a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a fiecărui inculpat aflat în această situație, impun în continuare privarea de libertate a acestora. S-a arătat că, lăsarea în libertate a inculpaților arestați prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor.

Curtea a apreciat că menținerea stării de arest este utilă soluționării cauzei în vederea unei bune administrări a probelor în această cauză. Curtea a mai considerat că, dată fiind complexitatea acestei cauze, nu sunt încălcate dispozițiile legale și jurisprudența C.E.D.O. în legătură cu temeiul rezonabil pentru care este justificată privarea de libertate. Împotriva acestei încheieri de ședință, au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și punerea lor de îndată în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive. Recurentul inculpat B.C. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Recurentul inculpat I.E.G. a solicitat constatarea nulității absolute a propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind formulată de un organ necompetent; în subsidiar, s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, arătând că nu există probe privind aderarea acestuia la gruparea infracțională, iar starea sănătății sale s-a deteriorat. Temeiul juridic al recursurilor îl constituie art. 385 9 pct. 1, 17 1 C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Prin rechizitoriul nr. 1.D/P/2004 din 28 decembrie 2004, Ministerul Public – Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism – Serviciul teritorial Alba Iulia, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților recurenți, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 14 din Legea nr. 39/2003, art. 194 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 264 C. pen., reținându-se că, împreună cu alte persoane, și ele trimise în judecată în aceeași cauză, au constituit un grup infracțional care a acționat în mod coordonat, în scopul obținerii de foloase materiale injuste prin șantaj, proxenetism, vătămare corporală, distrugere, fapte îndreptate împotriva unor patroni de firme din municipiul Deva.

Activitatea infracțională a fost favorizată de inculpatul D.I., fost șef al Poliției municipiului Deva, precum și de inculpații I.E.G., ofițer de poliție judiciară și P.I.F., agent de poliție. Măsura arestării preventive s-a dispus de judecător în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., faptele fiind prevăzute cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Conform art. 155 și următoarele C. proc. pen., măsura preventivă a fost prelungită de instanță cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Cauza a fost inițial înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind strămutată de Înalta Curte de Casație și Justiție la Curtea de Apel Pitești.

La termenul de judecată din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Pitești a menținut starea de arest a inculpaților recurenți, considerând că nu sunt temeiuri care să impune revocarea acestuia. Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele: Criticile formulate privind inexistența vinovăției inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina lor nu pot face obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în cauză. Un alt motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Curtea reține că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prezintă o gravitate sporită, faptele săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.

Calitatea inculpaților D.I., I.E.G., P.I.F. de lucrători de poliție potențează acest pericol social, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, determinată de prezența apărătorilor ordinii publice într-un grup infracțional acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave. Pentru aceste considerente, Curtea constată că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților s-a dispus în mod întemeiat și legal, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă. Cu privire la critica formulată de recurentul inculpat I.E.G. privind necompetența organului de urmărire penală care a formulat propunerea de arestare preventivă, Curtea constată că, în raport de prevederile Legii nr. 508/2004 și de calitatea inculpatului, în cauză au fost respectate dispozițiile procesual penale privind competența materială, măsura arestării preventive fiind dispusă în condițiile legii.

În consecință, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile inculpaților și să dispună obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a recurenților D.M. și P.I.F. se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M., B.C.N., D.I., I.E.G. și P.I.F. împotriva încheierii de ședință din 13 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 303/P/2005. Obligă pe recurenții inculpați B.C.N., D.I. și I.E.G. la plata sumei de câte 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat și pe recurenții inculpați D.M. și P.I.F. la plata sumei de câte 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2005.