ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4288/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din

data de 13 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul penal nr.

303/P/2005, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților D.M.,

B.C.N., D.I., I.E.G. și P.I.F., în temeiul dispozițiilor art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen.

Curtea de apel a reținut că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a fiecărui inculpat aflat în

această situație, impun în continuare privarea de libertate a acestora.

S-a arătat că, lăsarea în

libertate a inculpaților arestați prezintă pericol pentru ordinea publică,

pericol care rezultă din natura infracțiunilor reținute în sarcina acestora

prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor.

Curtea a apreciat că

menținerea stării de arest este utilă soluționării cauzei în vederea unei bune

administrări a probelor în această cauză.

Curtea a mai considerat că,

dată fiind complexitatea acestei cauze, nu sunt încălcate dispozițiile legale

și jurisprudența C.E.D.O. în legătură cu temeiul rezonabil pentru care este justificată

privarea de libertate.

Împotriva acestei încheieri

de ședință, au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea acestora,

casarea hotărârii atacate și punerea lor de îndată în libertate, întrucât nu

mai subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă măsura arestării preventive.

Recurentul inculpat B.C. a

solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara.

Recurentul inculpat I.E.G. a

solicitat constatarea nulității absolute a propunerii de arestare preventivă

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind

formulată de un organ necompetent; în subsidiar, s-a solicitat revocarea

măsurii arestării preventive, arătând că nu există probe privind aderarea

acestuia la gruparea infracțională, iar starea sănătății sale s-a deteriorat.

Temeiul juridic al

recursurilor îl constituie art. 385

9

pct. 1, 17

1

C. proc.

pen.

Recursurile sunt nefondate

pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Prin rechizitoriul nr. 1.D/P/2004

din 28 decembrie 2004, Ministerul Public – Direcția de investigare a

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism – Serviciul teritorial

Alba Iulia, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților recurenți, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit.

b) pct. 14 din Legea nr. 39/2003, art. 194 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 264 C. pen., reținându-se că, împreună cu alte persoane, și

ele trimise în judecată în aceeași cauză, au constituit un grup infracțional

care a acționat în mod coordonat, în scopul obținerii de foloase materiale

injuste prin șantaj, proxenetism, vătămare corporală, distrugere, fapte

îndreptate împotriva unor patroni de firme din municipiul Deva.

Activitatea infracțională a

fost favorizată de inculpatul D.I., fost șef al Poliției municipiului Deva,

precum și de inculpații I.E.G., ofițer de poliție judiciară și P.I.F., agent de

poliție.

Măsura arestării preventive

s-a dispus de judecător în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

faptele fiind prevăzute cu pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și existând

probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

Conform art. 155 și

următoarele C. proc. pen., măsura preventivă a fost prelungită de instanță cu

respectarea dispozițiilor legale în materie.

Cauza a fost inițial

înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind strămutată de Înalta Curte de

Casație și Justiție la Curtea de Apel Pitești.

La termenul de judecată din

13 iunie 2005, Curtea de Apel Pitești a menținut starea de arest a inculpaților

recurenți, considerând că nu sunt temeiuri care să impune revocarea acestuia.

Verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea

reține următoarele:

Criticile formulate privind

inexistența vinovăției inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina

lor nu pot face obiectul prezentei cauze, ele urmând a fi analizate de instanța

de fond pe baza materialului probator administrat în cauză.

Un alt motiv de casare se

referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii

arestării preventive, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit dispozițiilor art. 5

din C.E.D.O. și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei

persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit

o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica

să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii

publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune

condiții a procesului penal.

Curtea reține că

infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prezintă o

gravitate sporită, faptele săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice

și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra

cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.

Calitatea inculpaților D.I.,

I.E.G., P.I.F. de lucrători de poliție potențează acest pericol social,

determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății,

determinată de prezența apărătorilor ordinii publice într-un grup infracțional

acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave.

Pentru aceste considerente,

Curtea constată că menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților s-a

dispus în mod întemeiat și legal, neexistând motive de revocare a acesteia sau

de înlocuire cu o altă măsură preventivă.

Cu privire la critica formulată

de recurentul inculpat I.E.G. privind necompetența organului de urmărire penală

care a formulat propunerea de arestare preventivă, Curtea constată că, în

raport de prevederile Legii nr. 508/2004 și de calitatea inculpatului, în cauză

au fost respectate dispozițiile procesual penale privind competența materială,

măsura arestării preventive fiind dispusă în condițiile legii.

În consecință, Curtea

urmează să respingă, ca nefondate, recursurile inculpaților și să dispună

obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din

oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a recurenților D.M. și P.I.F. se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.M., B.C.N., D.I., I.E.G. și P.I.F. împotriva încheierii

de ședință din 13 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.

303/P/2005.

Obligă pe recurenții

inculpați B.C.N., D.I. și I.E.G. la plata sumei de câte 60 lei (600.000 lei)

cheltuieli judiciare către stat și pe recurenții inculpați D.M. și P.I.F. la

plata sumei de câte 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iulie 2005.