ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3378/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1414/2005 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.A. cu obligarea de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței. Totodată, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a considerat că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, apreciind că judecarea apelurilor declarate în cauză împotriva sentinței de condamnare, se poate face cu inculpatul în stare de libertate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a susținut că dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive este nelegală, impunându-se menținerea ei și inculpatul B.A., care la termenul de azi a arătat că înțelege să își retragă recursul declarat. Analizând încheierea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul parchetului; În conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Potrivit art. 160 b alin. (1) și (3) din același cod, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive. Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului a fost luată în baza art. 148 lit. h) C. proc.

pen., măsura arestării preventive pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 74 și art. 76 C. pen., art. 288 și art. 290 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că în perioada decembrie 2003 – iulie 2004, în trei rânduri, prin acte false, împreună cu alte persoane, a obținut rambursări ilegale de TVA în sumă de 1.314.377.056 lei de către D.G.F.P. Călărași. Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 41 din 11 martie 2005, reținând, în baza materialului probator al cauzei, vinovăția inculpatului B.A.

în săvârșirea infracțiunilor arătate, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. Această soluție a fost atacată cu apel de către parchet, care a solicitat majorarea pedepsei și de către inculpat care a susținut că pedeapsa ar fi prea severă. Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea constată că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptei, de reacția comunității în raport cu împrejurările în care aceasta s-a comis și de urmările produse, respectiv un însemnat prejudiciu cauzat prin mijloace frauduloase finanțelor publice.

Întrucât încheierea atacată, nu este conformă cu dispozițiile legale evocate, susținerea din recursul parchetului, în sensul că detenția inculpatului se impunea a fi menținută este întemeiată. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa încheierea atacată și rejudecând, a menține măsura arestării preventive a inculpatului B.A. Potrivit art. 385 4 alin. (2), raportat la art. 369 și a art. 192 alin. (2) din același cod, se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 1414/2005. Casează hotărârea atacată și, rejudecând cauza, menține măsura arestării preventive a inculpatului B.A. I-a act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiași încheieri. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2005.