ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3378/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 mai

2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

1414/2005 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.A.

cu obligarea de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.

Totodată, a fost respinsă

cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a considerat că s-au schimbat temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării, apreciind că judecarea apelurilor declarate

în cauză împotriva sentinței de condamnare, se poate face cu inculpatul în

stare de libertate.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a

susținut că dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive este nelegală,

impunându-se menținerea ei și inculpatul B.A., care la termenul de azi a arătat

că înțelege să își retragă recursul declarat.

Analizând încheierea atacată

în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul parchetului;

În conformitate cu

dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se

înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au

determinat luarea măsurii.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) și (3) din același cod, în cursul judecății instanța verifică

periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării

preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să

justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării

preventive.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că împotriva inculpatului a fost luată în baza art. 148

lit. h) C. proc. pen., măsura arestării preventive pentru săvârșirea în concurs

a infracțiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) și (2),

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 74 și art. 76 C. pen., art. 288 și

art. 290 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că în

perioada decembrie 2003 – iulie 2004, în trei rânduri, prin acte false,

împreună cu alte persoane, a obținut rambursări ilegale de TVA în sumă de

1.314.377.056 lei de către D.G.F.P. Călărași.

Tribunalul Călărași, prin

sentința penală nr. 41 din 11 martie 2005, reținând, în baza materialului

probator al cauzei, vinovăția inculpatului B.A. în săvârșirea infracțiunilor

arătate, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10

luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Această soluție a fost

atacată cu apel de către parchet, care a solicitat majorarea pedepsei și de

către inculpat care a susținut că pedeapsa ar fi prea severă.

Având în vedere probatoriul

administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea constată că temeiurile de

care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat,

subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate

a inculpatului, față de natura și gravitatea faptei, de reacția comunității în

raport cu împrejurările în care aceasta s-a comis și de urmările produse,

respectiv un însemnat prejudiciu cauzat prin mijloace frauduloase finanțelor

publice.

Întrucât încheierea atacată,

nu este conformă cu dispozițiile legale evocate, susținerea din recursul

parchetului, în sensul că detenția inculpatului se impunea a fi menținută este

întemeiată.

În consecință, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite

recursul declarat de parchet, a casa încheierea atacată și rejudecând, a

menține măsura arestării preventive a inculpatului B.A.

Potrivit art. 385

4

alin. (2), raportat la art. 369 și a art. 192 alin. (2) din același cod, se va

lua act de retragerea recursului declarat de inculpat cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

încheierii din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosar nr. 1414/2005.

Casează hotărârea atacată

și, rejudecând cauza, menține măsura arestării preventive a inculpatului B.A.

I-a act de retragerea

recursului declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2005.