ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4222/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul B.D.C., s-a dispus printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului B.D.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că față de natura infracțiunii săvârșite, de gradul de pericol social concret, urmarea produsă și circumstanțele personale ale inculpatului, lăsarea acestuia în libertate, creează pericol concret pentru ordinea publică, subzistând în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În termen legal inculpatul B.D.C. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivul invocat fiind nevinovăția în săvârșirea faptei reținută în sarcina lui și lipsa deci a pericolului social al persoanei sale, situație în care se impune lăsarea lui în stare de libertate. Recursul declarat de inculpat este nefondat. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. Totodată, potrivit art. 160 b C. proc. pen., stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Verificând actele dosarului, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul fiind condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă de o gravitate ridicată. Ca atare, încheierea recurată este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.C. împotriva încheierii din 10 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 2843/2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2004.