ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4222/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 10 august 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu

judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul B.D.C., s-a dispus printre altele, menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatului B.D.C.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că față de natura infracțiunii săvârșite, de gradul de

pericol social concret, urmarea produsă și circumstanțele personale ale

inculpatului, lăsarea acestuia în libertate, creează pericol concret pentru

ordinea publică, subzistând în continuare temeiurile care au fost avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În termen legal inculpatul B.D.C. a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, motivul invocat fiind

nevinovăția în săvârșirea faptei reținută în sarcina lui și lipsa deci a

pericolului social al persoanei sale, situație în care se impune lăsarea lui în

stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C.

proc. pen.

Totodată, potrivit art. 160

b

C. proc. pen., stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic,

dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă

temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința

pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul fiind condamnat la 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă de o gravitate

ridicată.

Ca atare, încheierea recurată este

temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.D.C. împotriva încheierii din 10 august 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr.

2843/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 august 2004.