ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3613/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 iunie

2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 139 alin. (2) C.

proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării

preventive formulată de apelantul B.A.

În baza art. 139 alin. (1)

C. proc. pen., s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu

măsura obligării de a nu părăsi țara fără încunoștințarea instanței.

Totodată, s-a dispus punerea

în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța astfel,

s-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive față de inculpatul B.A. nu au încetat să existe, ci doar s-au

schimbat, nefiind aplicabile prevederile art. 139 alin. (2), raportat la art.

160

b

alin. (2) C. proc. pen., ci dispozițiile art. 139 alin. (1) C.

proc. pen., privind înlocuirea măsurii preventive.

Astfel, chiar dacă din

actele și lucrările dosarului rezultă indicii temeinice că inculpatul a comis

faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind, deci, îndeplinită cerința

prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. [(la care face trimitere și art.

145

1

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 145 alin. (1) teza

finală C. proc. pen.)], Curtea constată că nu mai este îndeplinită una din

condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv

existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta

un pericol concret pentru ordinea publică.

Datele care îl

caracterizează pe inculpat, în vârstă de 36 ani, necunoscut cu antecedente

penale, absolvent de studii medii, căsătorit, cu un copil minor, în

întreținere, cu o bună reputație în relațiile sociale, cu o conduită procesuală

corespunzător manifestată, recunoscând și regretând comiterea faptelor,

acoperind parțial prejudiciul și exprimându-și disponibilitatea de a repara

integral paguba cauzată, mai reține instanța, nu constituie elemente care să

conducă la convingerea că acesta ar repeta săvârșirea unor fapte de același gen

și nici nu creează temerea că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar crea

un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generat de rezonanța

socială negativă a faptului că persoane asupra cărora planează acuzația

comiterii unor fapte de acest gen sunt cercetate în stare de libertate.

Se mai reține că, toate

aceste elemente anterior expuse justifică și concluzia că măsura arestării

preventive dispusă față de inculpat nu mai corespunde scopului în vederea

căruia a fost luată, față de dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., și

în raport cu gradul de periculozitate socială a inculpatului, Curtea apreciind

că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în

stare de libertate, înlocuind măsura arestării preventive cu aceea a obligării

de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând

greșita înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara fără încuviințarea instanțelor.

Se reține, în esență, că

motivele invocate de instanță nu constituie criterii legale pentru înlocuirea

măsurii, ele nefiind de natură să justifice faptul că s-au schimbat temeiurile

ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Recursul este nefondat.

Considerentele avute în

vedere de instanța de apel conduc la concluzia că temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B.A. s-au schimbat,

astfel încât se justifică înlocuirea măsurii sub desfășurare a procesului penal

putându-se realiza și cu inculpatul în stare de libertate.

Un alt argument, este și

acela că toți ceilalți inculpați care au pedepse mai mari decât inculpatul

B.A., sunt judecați în stare de libertate, așa încât pentru a se asigura un

tratament juridic egal al inculpaților din recurs, alături de celelalte argumente

arătate se impune că și judecarea inculpatului B.A. să se facă în stare de

libertate.

În consecință, se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București împotriva încheierii din 3 iunie 2005 a Curții de Apel

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

încheierii din 3 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în dosarul nr. 1414/2005, privind pe inculpatul B.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iunie 2005.