ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2574/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la 11

aprilie 2006, în dosarul nr. 303/P/2005, Curtea de Apel Pitești a respins

cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu o altă măsură

preventivă, formulată de inculpații:

1. B.C.N.;

2. S.L.G.;

menținerea stării de arest preventiv pentru inculpații B.C.N., S.L.G., P.I.F.

și

4. N.C.B.;

5. I.O.P.;

6. B.M.C.;

7. M.C.N.;

8. P.F.;

9. D.A.I.;

10. L.C.M.;

11. H.A.;

12. D.M.;

13. D.I.;

14. I.E.G.;

15. P.V.S.;

16. S.V.;

17. P.V.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța

a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc.

pen., în cursul judecății, dacă se constată că temeiurile care au dus la

arestarea preventivă nu mai subzistă, se dispune revocarea și punerea, de

îndată, în libertate, iar conform dispozițiilor alin. (3) al articolului

menționat, când se constată că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă impun în continuare, privarea de libertate sau că există temeiuri

care justifică respectiva măsură preventivă, se va dispune, prin încheierea motivată,

menținerea măsurii arestării preventive.

Ca atare, s-a reținut că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă pentru fiecare inculpat, continuă să

existe și impun în continuare privarea de libertate, în cauză cercetarea

judecătorească relevând necesitatea adâncirii probatoriilor odată ce unii

dintre martorii audiați au revenit asupra depozițiilor date în faza urmăririi

penale.

Totodată, s-a reținut că există în

continuare, temeiul prevăzut de art. 148 C. proc. pen., cu referire specială la

lit. h) a acestui text, iar natura infracțiunilor pentru care inculpații au

fost trimiși în judecată, precum și probele administrate până la momentul

pronunțării încheierii, conduc la constatarea că lăsarea în libertate a

inculpaților ar periclita grav valorile sociale și relațiile sociale care,

împreună, realizează ordinea publică.

Instanța a mai reținut că menținerea

stării de arest preventiv este justificată și pentru buna administrare a

probelor în faza de cercetare judecătorească, la dosarul cauzei existând date

certe că unii inculpați, încearcă, printre altele, să influențeze depozițiile

martorilor pentru a ascunde adevărul, în acest sens exemplificându-se

interceptarea de convorbiri telefonice de la telefoane deținute nelegal la

locul de detenție.

În ce privește motivul invocat de

unii inculpați, în sensul existenței unor afecțiuni ale stării lor de sănătate,

instanța a motivat că acesta nu este un temei pentru revocarea măsurii, în

cauză neexistând vreo expertiză medico-legală din care să rezulte că, datorită

stării sănătății, inculpații nu suportă regimul de detenție specific arestării

preventive.

De asemenea, s-a motivat că

menținerea inculpaților în stare de arest preventiv nu reprezintă tratament

inuman și nu încalcă dispozițiile art. 3 din C.E.D.O., neexistând indicii sau

probe din care să rezulte că regimul de detenție are caracter excesiv sau că

impune, pentru inculpați, suferințe deosebite în afara libertății de mișcare

ș.a., ținând seama de rigorile executării măsurii preventive.

Privind termenul rezonabil al

duratei arestării preventive, s-a reținut că acesta se apreciază concret, în

funcție de mai multe elemente proprii situației, neregăsindu-se vreun temei

care să conducă la existența unor amânări nejustificate.

Împotriva încheierii, toți inculpații,

în termen legal, au declarat recursuri, cale de atac motivată pe considerente

ținând de nemulțumirea, în cauză, a temeiurilor care au dus la luarea măsurii

arestării preventive și depășirea termenului rezonabil în ce privește durata

arestării preventive, în esență, cazul de casare invocat de inculpații

recurenți fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen., respectiv, hotărârea este contrară legii.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 148 lit.

h) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 143 din același cod, măsura

arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol pentru odinea publică.

În cauză, inculpații au fost trimiși

în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul

teritorial Alba Iulia pentru mai multe infracțiuni, dintre care constituire,

aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1),

raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003; șantaj, prevăzută de art.

194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod;

proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.; favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri,

prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; violare de domiciliu, prevăzută de art.

192 alin. (2) C. pen.; distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.;

vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.; sustragere de

înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (3) C. pen.; înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1) și (2) C. pen.; joc de noroc, prevăzută de art. 330 alin. (1) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ei, în rezumat, constituind grup

infracțional violent ce s-a manifestat ca atare în zona municipiului Deva,

județul Hunedoara, începând cu anul 2003. Liderii grupului, pentru a-și asigura

protecția, au racolat, prin oferte de servicii sexuale și plata de taxe de

„protecție” de genul sume de bani, suportarea costului consumațiilor la

diferite localuri, intervenții pentru promovarea în funcții, pe inculpatul D.I.,

fost șef al Poliției municipiului Deva, comisar șef și alți ofițeri de la

Biroul de ordine publică sau Biroul violențe, exemplu coinculpații I.E.G. și P.S.

Menținerea măsurii arestării

preventive a inculpaților este impusă atât de subzistența temeiurilor care au

dus la luarea ei, cât și de necesitatea administrării unui vast probatoriu în

faza cercetării judecătorești, la dosar existând indicii că unii inculpați au

încercat să influențeze martori.

Existența și, în același timp,

subzistența în continuare, a unor temeiuri care au justificat arestarea preventivă

a inculpaților constituie și sunt conforme și scopurilor instituite prin art. 5

din C.E.D.O.:

În concordanță cu considerentele

expuse, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 136, art. 143 și

art. 148 lit. h) C. proc. pen., încheierea atacată este legală și temeinică.

Apărările inculpaților, în sensul că

în faza cercetării judecătorești unii martori au revenit asupra declarațiilor

de la urmărirea penală, că mai sunt mulți martori de audiat, nu sunt prin ele

însele, cazuri de casare a încheierii.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpați, nefiind fondate, vor fi respinse.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.M., D.I., B.C.N., B.M.C., S.V., P.I.F., P.V., P.F., P.V.S.,

S.L.G., L.C.M., M.C.N., N.C.B., H.A., I.E.G., I.O.P. și D.A.I. împotriva

încheierii din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr.

303/P/2005.

Obligă pe recurenții inculpați D.M.,

B.M.C., S.V., P.I.F., P.V., P.F., L.C.M., M.C.N., N.C.B., H.A., I.O.P. și D.A.I.

la plata sumei de câte 120 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe

recurenții inculpați D.I., B.C.N., P.V.S., S.L.G. și I.E.G., la plata cu

același titlu, a sumei de câte 80 lei, fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2006.