ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5225/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În ședința publică din 12 noiembrie

2003, Curtea Militară de Apel a luat în discuție soluționarea cauzei penale

privind pe inculpații P.G.R., C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., C.D., B.F.,

L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.C.,

T.M., C.S., M.D., S.G.M., Ș.G., H.C., M.G.M., A.G.A., V.M., B.S., I.M., M.D.,

T.N., A.F.N., D.I., V.B. și B.G., trimiși în judecată prin rechizitoriul

Parchetului Național Anticorupție din 12 august 2003, în dosarul nr.

106/P/2002.

Inculpații prezenți, în stare de

arest ori liberi, prin apărători, au solicitat audierea martorilor din acte și

au formulat cererile de probatorii.

Inculpații arestați C.D., B.N., M.A.

și Z.D., prin apărătorii lor, au cerut înlocuirea măsurii arestării preventive

cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Procurorul de ședință a solicitat și

el anumite probe, s-a pronunțat asupra probelor solicitate de inculpați și a

cerut, în temeiul art. 300

1

cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive și privarea

în continuare de libertate a inculpaților.

Reprezentantului parchetului a

arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate

subzistă în continuare, încât nu se impune revocarea sau înlocuirea arestării

preventive.

Curtea Militară de Apel a admis

propunerea procurorului de menținere a arestării preventive a inculpaților

P.G.R., C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., C.D., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N.,

M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., M.D., Șt.L., G.D.,

M.A., S.G.M., Ș.G., H.C., M.G.M., A.G.A., V.M. și în consecință:

A menținut arestarea preventivă a

acestora.

A

respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații C.D., B.N., M.A.

și Z.D.

A amânat pronunțarea asupra

cererilor de probe formulate de procuror și de inculpați la 26 noiembrie 2003,

dată la care s-a amânat și cauza.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

a considerat întemeiată cererea procurorului de menținere a arestării

preventive a inculpaților arestați, constatând că temeiurile care au determinat

arestarea acestora impune, în continuare, privarea lor de libertate, așa încât,

potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. și art. 23 alin. (4

2

)

din Constituția României, se impune a se admite această propunere,

menținându-se arestarea preventivă a inculpaților respectivi.

Pe cale de consecință, cererile

inculpaților C.D., Z.D., B.N. și M.A. de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea vor fi respinse.

Multitudinea și complexitatea

probelor solicitate de procuror și de inculpați fac ca instanța să aibă nevoie

de timp pentru a delibera, motiv pentru care amână pronunțarea la 26 noiembrie

2003, dată la care amână și cauza.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, au declarat recurs inculpații C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E.,

B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C.,

M.G.M., Ș.G., A.G.A. și V.M.

În esență, inculpații recurenți au

susținut că, deși normele procedurale române art. 143, art. 146, art. 148 C.

proc. pen., reglementează strict condițiile în care poate fi luată măsura

arestării preventive, iar dispozițiile art. 160

b

din același cod,

reglementează condițiile în care poate fi prelungită măsura arestării

preventive în cursul judecării cauzei, deși, normal, ar trebui să beneficieze

în abstract de protecția garanțiilor constituționale, sunt ținuți arestați

preventiv, cu toate că nu există nici unul din cazurile în care îngrădirea

libertății personale este justificată.

Criticând privirea activității

fiecărui inculpat, în contextul activității celorlalți și, în general, a cauzei

în ansamblul ei, cu conotațiile juridice rezultate din aceasta, recurenții prin

apărători și personal, la ultimul cuvânt, au solicitat să li se asigure un

proces echitabil, apreciindu-li-se activitatea în concret, desprinsă de a

celorlalți, raportând-o, numai așa, la normele legale imperative aplicabile.

Astfel, se susține că există riscul aprecierii faptelor „la grămadă”, ajungând

să fie condamnați la fel și inculpații care au comis o singură faptă

infracțională și inculpații care au comis o multitudine de astfel de fapte și

inculpații care nu au comis nimic, fiind nevinovați.

Recursurile sunt nefondate.

Contrar celor susținute de inculpați

prin apărătorii lor și personal, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de

art. 143, art. 146 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., Curtea Militară de Apel

apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a recurenților.

Condiția pericolului public,

solicitată de lege, există și ea pentru fiecare inculpat în parte, acest

pericol rezultând, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor de care

aceștia sunt învinuiți, cât și din calitățile, funcțiile publice pe care aceștia

le ocupau în perioada infracțională.

În raport cu cele arătate,

recursurile inculpaților apar ca nefondate și vor trebui respinse ca atare, în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând

astfel, încheierea atacată.

Menținerea stării de arestare

preventivă a inculpaților, în condițiile legii, condiții ce se regăsesc în

cauză pentru fiecare inculpat, nu afectează cu nimic dreptul inculpaților la un

proces echitabil, aceștia având posibilitatea de a cere și administra probe

considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru avocați

pentru asigurarea apărării din oficiu, ce se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații C.F., Z.D., S.F.G., N.C.,

S.V.E., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N.,

O.C., M.C., T.M., C.S., M.D., Șt.L., M.A., S.G.M., Ș.G., A.G.A. și V.M.

împotriva încheierii pronunțată în data de 12 noiembrie 2003, în dosarul nr.

5/2003 al Curții Militare de Apel.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpații S.F., N.C. și

C.F. la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000

lei reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

14 noiembrie 2003.