ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5225/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În ședința publică din 12 noiembrie 2003, Curtea Militară de Apel a luat în discuție soluționarea cauzei penale privind pe inculpații P.G.R., C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., C.D., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., M.D., S.G.M., Ș.G., H.C., M.G.M., A.G.A., V.M., B.S., I.M., M.D., T.N., A.F.N., D.I., V.B. și B.G., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție din 12 august 2003, în dosarul nr. 106/P/2002. Inculpații prezenți, în stare de arest ori liberi, prin apărători, au solicitat audierea martorilor din acte și au formulat cererile de probatorii.

Inculpații arestați C.D., B.N., M.A. și Z.D., prin apărătorii lor, au cerut înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Procurorul de ședință a solicitat și el anumite probe, s-a pronunțat asupra probelor solicitate de inculpați și a cerut, în temeiul art. 300 1 cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive și privarea în continuare de libertate a inculpaților. Reprezentantului parchetului a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate subzistă în continuare, încât nu se impune revocarea sau înlocuirea arestării preventive. Curtea Militară de Apel a admis propunerea procurorului de menținere a arestării preventive a inculpaților P.G.R., C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., C.D., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., M.D., Șt.L., G.D., M.A., S.G.M., Ș.G., H.C., M.G.M., A.G.A., V.M.

și în consecință: A menținut arestarea preventivă a acestora. A respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații C.D., B.N., M.A. și Z.D. A amânat pronunțarea asupra cererilor de probe formulate de procuror și de inculpați la 26 noiembrie 2003, dată la care s-a amânat și cauza. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a considerat întemeiată cererea procurorului de menținere a arestării preventive a inculpaților arestați, constatând că temeiurile care au determinat arestarea acestora impune, în continuare, privarea lor de libertate, așa încât, potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. și art. 23 alin. (4 2 ) din Constituția României, se impune a se admite această propunere, menținându-se arestarea preventivă a inculpaților respectivi.

Pe cale de consecință, cererile inculpaților C.D., Z.D., B.N. și M.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea vor fi respinse. Multitudinea și complexitatea probelor solicitate de procuror și de inculpați fac ca instanța să aibă nevoie de timp pentru a delibera, motiv pentru care amână pronunțarea la 26 noiembrie 2003, dată la care amână și cauza. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.G.M., Ș.G., A.G.A. și V.M. În esență, inculpații recurenți au susținut că, deși normele procedurale române art. 143, art. 146, art. 148 C. proc.

pen., reglementează strict condițiile în care poate fi luată măsura arestării preventive, iar dispozițiile art. 160 b din același cod, reglementează condițiile în care poate fi prelungită măsura arestării preventive în cursul judecării cauzei, deși, normal, ar trebui să beneficieze în abstract de protecția garanțiilor constituționale, sunt ținuți arestați preventiv, cu toate că nu există nici unul din cazurile în care îngrădirea libertății personale este justificată. Criticând privirea activității fiecărui inculpat, în contextul activității celorlalți și, în general, a cauzei în ansamblul ei, cu conotațiile juridice rezultate din aceasta, recurenții prin apărători și personal, la ultimul cuvânt, au solicitat să li se asigure un proces echitabil, apreciindu-li-se activitatea în concret, desprinsă de a celorlalți, raportând-o, numai așa, la normele legale imperative aplicabile.

Astfel, se susține că există riscul aprecierii faptelor „la grămadă”, ajungând să fie condamnați la fel și inculpații care au comis o singură faptă infracțională și inculpații care au comis o multitudine de astfel de fapte și inculpații care nu au comis nimic, fiind nevinovați. Recursurile sunt nefondate. Contrar celor susținute de inculpați prin apărătorii lor și personal, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143, art. 146 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., Curtea Militară de Apel apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest a recurenților. Condiția pericolului public, solicitată de lege, există și ea pentru fiecare inculpat în parte, acest pericol rezultând, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor de care aceștia sunt învinuiți, cât și din calitățile, funcțiile publice pe care aceștia le ocupau în perioada infracțională.

În raport cu cele arătate, recursurile inculpaților apar ca nefondate și vor trebui respinse ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, încheierea atacată. Menținerea stării de arestare preventivă a inculpaților, în condițiile legii, condiții ce se regăsesc în cauză pentru fiecare inculpat, nu afectează cu nimic dreptul inculpaților la un proces echitabil, aceștia având posibilitatea de a cere și administra probe considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru avocați pentru asigurarea apărării din oficiu, ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.F., Z.D., S.F.G., N.C., S.V.E., B.F., L.M., C.D., D.V., B.N., M.D., E.I., B.D.C., E.C.M., A.D., T.S.N., O.C., M.C., T.M., C.S., M.D., Șt.L., M.A., S.G.M., Ș.G., A.G.A. și V.M. împotriva încheierii pronunțată în data de 12 noiembrie 2003, în dosarul nr. 5/2003 al Curții Militare de Apel. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpații S.F., N.C. și C.F. la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 noiembrie 2003.