ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5025/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Ordonanța P.N.A. s-a pus în

mișcare acțiunea penală și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților P.S.,

M.I., C.D. și N.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 alin.

(1) lit. b) și c), raportat la art. 17 din Legea nr. 78/2000, art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., art. 248, 289, 291 și art. 323, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) și b) din același cod.

S-a reținut, în fapt, că cei 4

inculpați au cooperat în activitatea de acordarea unor credite, în condiții

nelegale, către diverse societăți și care au fost utilizate în alte scopuri de

către acestea.

La 29 octombrie 2003, P.N.A. a

solicitat prelungirea duratei arestării preventive, cu 30 zile, pentru cei 4

inculpați, în vederea administrării probatoriilor.

La termenul din 30 octombrie 2003

apărătorii inculpaților au recuzat întreaga instanță de la Tribunalul Gorj,

situație în care Tribunalul Gorj a scos cauza de pe rol privind prelungirea

arestării preventive privind pe inculpați și a înaintat-o Curții de Apel

Craiova pentru a se pronunța asupra cererii de recuzare.

Totodată a stabilit termen pentru

prelungirea duratei arestării preventive, la Tribunalul Gorj, la data de 31

octombrie 2003 – ora 18,00.

Prin încheierea din 31 octombrie

2003, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis propunerea P.N.A. și a

dispus prelungirea arestării preventive, pentru toți inculpații, după cum

urmează:

- pentru M.I. de la 11 noiembrie

2003, ora 17,45 la 10 decembrie 2003, inclusiv;

- P.S. de la 11 noiembrie 2003, ora

22,00 la 10 decembrie 2003, inclusiv;

- N.I. de la 4 noiembrie 2003, ora

17,30 la 5 decembrie 2003, inclusiv;

- C.D. de la 10 noiembrie 2003 la 9

decembrie 2003, inclusiv.

A fost respinsă cererea de recuzare.

Prin încheierea din Camera de

consiliu din 31 octombrie 2003, ora 19,30, Tribunalul Gorj, a admis, la rândul

său propunerea P.N.A. și a prelungit durata arestării preventive, pe o durată

de 30 zile, pentru toți inculpații.

A fost respinsă cererea inculpaților

privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi

localitatea.

Curtea de Apel Craiova prin

încheierea din 3 octombrie 2003, constatând că recursurile inculpaților

împotriva încheierii Tribunalului Gorj, pronunțată la 31 octombrie 2003, ora

19,30, vizează soluția unei instanțe recuzate, încheierea curții de apel prin

care s-a respins recuzarea nefiind definitivă a dispus;

Scoaterea cauzei de pe rol, atașarea

acesteia la dosarul nr. 2279/P/2003 al acelei curți de apel pentru a se înainta

Curții Supreme de Justiție spre soluționare.

Împotriva încheierii nr. 7 din 31

octombrie 2003 au declarat recurs cei patru inculpați solicitând, în esență,

respingerea cererii formulată de P.N.A. și punerea lor de îndată în libertate,

întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării.

Acest motiv de recurs nu poate fi

primit, întrucât, din actele dosarului rezultă că sunt indicii temeinice, care

conduc la propunerea ca inculpații față de care se efectuează urmărirea penală

au săvârșit faptele, pentru care sunt cercetați.

S-a mai invocat că încheierea prin care

curtea de apel a prelungit măsura arestării preventive a fost judecată în

complet format din 2 judecători (deci nelegal constituit), iar ședința a fost

publică, motiv de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.

pen.

În motivele scrise se mai

menționează că în mod greșit nu s-a admis cererea de recuzare formulată.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Verificând încheierea nr. 7 din 31

octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova rezultă, că, completul de judecată a

fost compus dintr-un singur judecător.

Cu privire la cel de al doilea motiv

de recurs privind împrejurarea că judecata a avut loc în ședință publică, se

apreciază că această împrejurare atrage sancțiunea nulității relative, față de

regula nulităților virtuale consacrată de Codul de procedură penală în sistemul

căruia nulitățile absolute sunt numai cele exprese. Or, în categoria acestora

prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sunt menționate dispozițiile relative la

publicitatea ședinței de judecată, nu și dispozițiile care derogă de la acest

principiu.

Astfel fiind, în speță, judecata

cauzei în ședință publică putea atrage nulitatea hotărârii pronunțate, potrivit

prevederilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., numai dacă s-ar fi dovedit că

prin aceasta s-a adus o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea

hotărârii respective.

Motivul invocat privind greșita

soluționare a cererii de recuzare a judecătorilor Tribunalului Gorj nu poate,

de asemenea, a fi primit întrucât, în speță, nu s-a dovedit existența

incompatibilităților prevăzute de art. 47 sau art. 48 C. proc. pen.

În raport de cele expuse, Curtea va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate cu trimiterea cauzei ce formează

obiectul dosarului nr. 2283/P/2003 (atașat la dosarul de față) la Curtea de

Apel Craiova pentru continuarea judecății recursurilor declarate de inculpați

împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Gorj la 31 octombrie 2003 în

dosarul nr. 2585/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.I., P.S., N.I. și C.D. împotriva încheierii nr. 7 din

31 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Trimite cauza ce formează obiectul

dosarului nr. 2283/P/2003 (atașat la dosarul de față) la Curtea de Apel

Craiova, pentru continuarea judecății recursurilor declarate de inculpați

împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Gorj la 31 octombrie 2003 în

dosarul nr. 2585/2003.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.