ÎCCJ, decizie (scj.ro #84649)

Arestare preventivă. Prelungire. Soluționarea propunerii în ședință publică Potrivit art. 159 alin. 2 C. proc. pen., propunerea de prelungire a arestării preventive se soluționează în camera de consiliu. Încălcarea acestei dispoziții, prin soluționarea propunerii în ședință publică reprezintă un caz de nulitate relativă, care, potrivit art. 197 alin. (1) atrage nulitatea actului numai dacă s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Nulitatea absolută, derivând din încălcarea dispozițiilor privitoare la publicitatea ședinței, prevăzută în art. 197 alin. (2), ce nu poate fi înlăturată în nici un mod, se referă la situația în care legea prevede judecata în ședință publică și se judecă fără publicitate, iar nu la cazurile când, dimpotrivă, legea prevede soluționarea cauzei fără publicitate și se judecă în ședință publică.

Secția penală, decizia nr. 5025 din 6 noiembrie 2003 Prin încheierea nr. 7 din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea P.N.A. și a dispus prelungirea arestării preventive pentru toți inculpații, cu 30 de zile. Împotriva încheierii au declarat recurs cei patru inculpați, solicitând respingerea cererii formulate de P.N.A. și punerea lor în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării, iar cererea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost judecată în ședință publică, motiv de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. Cu privire la cel din urmă motiv de recurs se constată că împrejurarea menționată poate atrage sancțiunea nulității relative, față de regula nulităților consacrată de Codul de procedură penală, în sistemul căruia nulitățile absolute sunt numai cele exprese.

Or, în categoria acestora, în art. 197 alin. (2) sunt menționate încălcările privind dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecată, nu și cele care privesc derogările de la regula publicității ședinței. Astfel fiind, în speță, judecarea cauzei în ședință publică putea atrage nulitatea hotărârii, potrivit prevederilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., numai dacă s-ar fi dovedit că prin aceasta s-a adus o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, ceea ce nu este cazul în speță. Cum și pe fond, măsura prelungirii arestării preventive se constată a fi legală, recursurile inculpaților au fost respinse.