ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1141/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 905 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, D.C. a fost condamnată la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., din două infracțiuni de delapidare prevăzute de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata a mai fost condamnată la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual.

Potrivit art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., i s-a mai aplicat o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals. Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpata va executa 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., au fost anulate filele C.E.C., a fost obligată să plătească unor părți civile diverse sume de bani cu titlu de despăgubiri, să restituie statului cheltuieli judiciare ocazionate cu judecarea cauzei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În perioada 1 februarie 1995 – 26 martie 1998, inculpata a lucrat ca referent contabil, cu atribuții de casier la Biroul de expertize judiciare din cadrul Tribunalului Constanța.

În luna martie 1998, D.C.F. Constanța a Curții de Conturi verificând modul de calculare, reținere și virare a impozitelor pe onorariile achitate experților tehnici și contabili în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/1991 republicată, a constatat că acest impozit nu a fost reținut și virat în întregime și confruntându-se plățile din extrasele de cont emise de agenția C.E.C. Constanța pentru biroul de expertize financiare a rezultat că în perioada martie 1995 – martie 1998 inculpata D.C. a ridicat 296 file C.E.C. și nu a putut justifica suma de 1.093.699.648 lei din care 456.915.118 lei reprezentau impozit pe onorarii nevirate la fondurile publice.

Conform atribuțiilor de serviciu stabilite prin „fișa postului” ea întocmea evidența contabilă a biroului de expertiză și situațiile contabile solicitate de Ministerul Justiției, fișele personale ale experților în care evidenția onorariile încasate lunar de aceștia în funcție de depunerea rapoartelor de expertiză, statele de plată pentru experți, precum și dispozițiile de plată pe care le vira lunar, impozitele datorate către stat, iar printre altele întocmea și verifica restituirea onorariilor nefolosite de părți. Atribuțiile de casier i-au fost conferite prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 491/ C din 28 aprilie 1995 și comunicate Tribunalului Constanța la 9 mai 1995. Încălcându-și obligațiile de serviciu, încă din luna martie 1995, inculpata D.C.

a ridicat, în nume propriu de la Agenția C.E.C. Constanța, diverse sume de bani, pe care și le-a însușit, folosind diverse metode. Astfel, în perioada martie - iulie 1995, pentru a justifica sumele respective, după ce completa formularele C.E.C. pe numele ei și ridica banii, îl ștergea înscriind fictiv pe cotoarele ce erau atașate la extrasele de cont, numele unui expert întocmind copii în acest sens. O altă metodă folosită pentru a crea aparența de legalitate în actele întocmite consta în falsificarea extraselor de cont emise de agenția C.E.C. Constanța în perioada 27 noiembrie – 31 decembrie 1997, înscriind cifra „1” în fața soldurilor reale rezultând la fiecare caz în parte o diferență de 100.000.000 lei.

Ulterior, constatând că activitatea sa nu este controlată inculpata și-a însușit direct din contul de disponibilități al Biroului de expertize judiciare Constanța, diverse sume de bani, păstrând la domiciliul său cotoarele C.E.C. În sfârșit, ea a mai folosit și o altă metodă și anume a prezentării contabilei șefe la sfârșitul fiecărui trimestru și a balanței de verificare cu activitatea Biroului de expertize pentru preluarea soldurilor, datele necorespunzătoare cu realitatea operațiunilor efectuate. Apelul declarat de inculpată a fost respins prin decizia nr. 827 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestor hotărâri inculpata a declarat recurs. Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și grațierea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., potrivit Legii nr. 543/2002.

În ce privește celelalte pedepse, apărătorul a susținut că ele sunt severe în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și cu cele personale ale inculpatei. Sub acest ultim aspect, el a menționat că inculpata este tânără, are în întreținere un copil, nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând fapta comisă. Pentru aceste motive a solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursul este fondat numai în ceea ce privește aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Astfel, având în vedere că inculpata a săvârșit faptele în perioada 1995 – martie 1998, iar la data de 1 octombrie 2002 a apărut Legea nr. 543/2002 care în art. 1 menționează că se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv și întrucât infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., nu este exceptată de la beneficiul grațierii și a fost comisă anterior apariției acestei legi instanța urmează să facă aplicarea art. 1 din actul normativ amintit și să atragă atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 7 din actul normativ amintit.

Întrucât inculpata a comis mai multe infracțiuni fiind condamnată pentru fiecare din ele, instanța urmează să înlăture dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., să descontopească pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care să le repună în individualitatea lor, după care să dea eficiență dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, în sensul de a constata că pedeapsa de 5 ani închisoare la cât a fost condamnată pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este grațiată în întregime și condiționat. Urmează să se facă și aplicarea art. 7 din același act normativ. În ce privește celelalte pedepse aplicate, instanța constată că au fost bine individualizate, ele reflectând corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului.

Astfel, s-a avut în vedere caracterul continuat al acțiunilor întreprinse în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ceea ce denotă perseverența infracțională, faptul că a comis mai multe infracțiuni, cuantumul prejudiciului produs, precum și modalitățile de comitere a acestor fapte penale. Totodată instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor și persoana inculpatei care nu are antecedente penale și are în întreținere un copil minor. Ca atare, fiind respectate prevederile art. 72 C. pen., există garanția că pedepsele, astfel cum au fost stabilite, își vor atinge scopul lor educativ și de prevenție generală așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen. În consecință recursul urmează să fie admis numai în ceea ce privește aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Întrucât inculpata a comis mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța urmează să facă aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata D.C. împotriva deciziei nr. 827 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 905 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în legătură cu aplicarea Legii nr. 543/2002. Înlătură disp. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, și anume: 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals prevăzut de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de un an și 6 luni închisoare, pentru cea prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata D.C., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2004.