ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 1538

din 2 decembrie 2003, pronunțata de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 1912/2003,

s-a desființat sentința penală nr. 463 din 19 martie 2002, pronunțată de

Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 586/2002, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 319/2002 a Tribunalului Olt, inculpata V.A., fiind condamnată la 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare in formă

continuată prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 1 si art. 8

din Legea 543/2002, pedeapsa s-a constatat grațiată i s-a pus in vedere

inculpatei prevederea de la art. 7 din legea menționată.

Aceeași inculpată a fost

condamnată la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual in formă

continuată prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. si la un an închisoare pentru infracțiunea de fals prevăzută de art. 291

teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani de închisoare, prin privarea de libertate, cu aplicarea art. 71

si art. 64 C. pen.

Din această pedeapsă s-a

dedus perioada executată de la 3 septembrie 2002 la 15 mai 2003, când inculpata

a fost liberată condiționat.

Prin aceeași sentință,

instanța soluționând latura civilă a cauzei, a obligat-o pe inculpată la plata

sumei de 38.636.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă C.F.R. Craiova.

Cererea de despăgubiri

formulată de partea civilă SC A. SA a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța

a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 463

din 19 februarie 2002, a Judecătoriei Slatina inculpata a fost condamnată la o

pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de

delapidare, fals intelectual si uz de fals in formă continuată, cu motivarea că

în calitate de casier mărfuri la stația C.F.R. Slatina, prin fals si uz, și-a

însușit din gestiune suma de 38.636.000 lei in perioada februarie – mai 2002.

După rămânerea definitivă a

acestei sentințe, s-a descoperit că inculpata în baza aceleași rezoluțiuni infracționale,

in perioada ianuarie 1999 – septembrie 2000, în aceeași calitate de casier și-a

însușit din gestiune suma totală de 281.751.594 lei.

S-a apreciat astfel că

faptele descoperite ulterior nu au autonomie infracțională si se integrează in

mod obiectiv in conținutul constitutiv al infracțiunilor descoperite ulterior.

Aceasta a determinat

aplicarea în cauză a prevederilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., prin

desființarea sentinței penale anterioare si condamnarea inculpatei pentru câte

o singură infracțiune, fără a se dispune schimbarea încadrării juridice.

Sub aspectul laturii civile,

s-a reținut de către instanța de fond că prin faptele sale, inculpata a cauzat părții

civile un prejudiciu in valoare de 38.636.000 lei.

S-a mai constatat că SC A. SA

Slatina s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 281.751.594 lei, dar

datorită faptului ca nu exista raport intre faptele săvârșite de inculpată si

prejudiciul acestei societăți, cererea de despăgubiri s-a constatat a fi

neîntemeiată.

Împotriva sentinței penale nr.

1538 din 2 decembrie 2003, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria

Slatina, partea civila SC A. SA Slatina si inculpata.

Prin decizia penala nr. 92

din 17 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 703/2004, au

fost admise apeluri Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina si inculpatei

si desființându-se in parte sentința apelată, sub aspect penal si civil, s-a

dispus in baza art. 335 alin. ultim, raportat la art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice a faptei din câte 2 infracțiuni prevăzute de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., si art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., în câte o singură infracțiune cu încadrarea juridică de mai sus, precum

și pentru o infracțiune prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Pentru infracțiunea prevăzută

de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., inculpata a fost condamnată la 3 ani închisoare, pedeapsă constatată

grațiată in temeiul art. 1 din Legea 543/2002.

De asemenea, în temeiul art.

289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata a fost

condamnată la 2 ani închisoare, iar in baza art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată la un an închisoare, dispunându-se

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

perioada executată de la 3 septembrie 2002 la 15 mai 2003.

Inculpata a fost obligată la

281.751.594 lei despăgubiri civile către partea civilă C.F.R. M. sucursala

Craiova.

Instanța de apel a constatat

că sentința instanței de fond este nelegală, întrucât in mod greșit a fost

respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor, deși prin

încheierea din 18 mai 2003 a dispus extinderea acțiunii penale cu privire la

actele materiale pentru care s-a pronunțat sentința penală nr. 463/2002.

Cât privește latura civilă, instanța

de apel a constatat că in mod greșit s-a reținut o pagubă de numai 38.636.000

lei, când prin actul de sesizare a instanței s-a stabilit că inculpata și-a însușit

din gestiune suma de 281.751.594 lei, care reprezintă valoarea totală a sumelor

însușite din gestiune de către inculpată.

Apelul părții civile SC A. SA

Slatina s-a constatat a fi nefondat deoarece in mod greșit această societate

comercială a fost introdusă in cauză ca parte civilă față de faptul că nu a

avut raporturi de natură contractuală cu unitatea la care a fost angajată

inculpata.

Împotriva deciziei penale

pronunțată de Tribunalul Olt inculpata a declarat recurs, solicitând prin

motivele scrise de recurs admiterea acestuia si aplicându-se in cauză

prevederile art. 74 lit. c) C. pen., să se reducă pedeapsa spre minimul

general, pedeapsă care să fie executată fără privare de libertate în condițiile

art. 81 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpata.

Recursul este inadmisibil,

legea penală prevăzând numai căile de atac ale apelului și recursului pe care

inculpata le-a epuizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpata V.A., împotriva deciziei penale nr. 929 din 7

iulie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.