ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Buzău, prin sentința

penală nr. 183 din 26 septembrie 2003 a condamnat pe inculpații:

- P.E.N. la 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin.

(1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen. și a

interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. proc.

pen., pe timp de 2 ani.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și

art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, într-o

singură infracțiune de fals, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 71 alin.

(2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpata a fost condamnată la 2 luni

închisoare.

Conform art. 34 lit. b), art. 34

lit. a) și art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 2 ani.

A menținut starea de arest și s-a

computat reținerea și arestarea începând cu 3 martie 2003.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul R.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la un an și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 de grațiere a unor pedepse, s-a constatat că pedeapsa de 2 ani

închisoare este grațiată.

Potrivit art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare pe

durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C.

pen., a achitat pe inculpata P.M., pentru infracțiunea de neglijență în

serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art.

258 C. pen.

Inculpata P.E.N. a fost obligată în

solidar cu inculpatul R.V. să plătească părții civile SC M.S. SA Buzău suma de

239.230.540 lei, despăgubiri civile, suma reactualizată la data executării,

prin indexare în funcție de rata inflației, actualizare calculată de la data

delapidării sumei.

Inculpata P.E.N., a mai fost

obligată să plătească părții civile SC M.S. SA Buzău 1.540.439.160 lei,

despăgubiri civile, sumă actualizată la data plății prin indexare în funcție de

rata inflației.

S-a dispus anularea actelor false.

Prin sentință s-a dispus ridicarea

sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei P.M. și a fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea părții civile de obligare a acesteia în solidar cu partea

responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata sumei de 1.779.669.700

lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, P.E.N. a fost angajată cu contract de muncă pe durată

nedeterminată la partea civilă SC M.S. SA Buzău, iar în perioada 14 noiembrie

1994 – 3 august 1998 a îndeplinit funcția de contabil, iar după această dată și

până la 27 ianuarie 2003 și-a desfășurat activitatea ca șef compartiment

contabilitate. Până în luna noiembrie 2000, B.I. a îndeplinit funcția de

director general la SC M.S. SA după care această funcție a fost îndeplinită de

B.M.C.

Tribunalul, a mai reținut că partea

civilă este o unitate productivă specializată în fabricarea încălțămintei și

are încheiate contracte bancare cu două bănci, B.R.D., sucursala Buzău și

B..I.Ț., sucursala Buzău, de unde are dreptul să ridice sume de bani, folosind

ca instrumente cecuri și documentul intitulat „ridicare numerar”. În virtutea

contractelor bancare încheiate, băncile au furnizat părții civile carnete cu

formulare de cecuri înseriate și formulare, ridicare numerar.

Potrivit fișelor cu specimenele de

semnături, SC M.S. SA Buzău, a desemnat două persoane autorizate să dispună de

cont și anume: directorul general în persoana lui B.I. și după decesul

acestuia, în persoana lui B.M.C. și contabilul șef, in persoana inculpatei

P.E.N. Conform scrisorii nr. 35 din 3 ianuarie 2002 emisă de partea civilă și

adresată B.R.D., conducerea acestei unități a împuternicit-o pe A.J., casiera

societății, să efectueze operațiuni de plăți și ridicări de numerar.

În virtutea acestor împuterniciri,

instrumentele de plată, folosite de partea civilă, au fost semnate în perioada

1999 – noiembrie 2000, de B.I. și P.E.N., iar în perioada noiembrie 2000 –

iunie 2002, de B.M.C. și de P.E.N.

Tribunalul a mai reținut că raportul

de expertiză contabilă efectuat de expertul contabil P.G., și raportul de

constatare tehnico-științifică grafică, nr. 47780 din 5 martie 2003, probe care

se coroborează cu declarațiile inculpatei, cu filele cec și extrasele de cont

depuse la dosar, demonstrează fără nici un dubiu, că în cursul anului 1999

P.E.N. a falsificat semnătura directorului B.I. pe ordinele de plată și

biletele la ordin, indicate în anexa nr. 1, a raportului de expertiză

contabilă, și cu aceste instrumente de plată a achitat contravaloarea unor

bunuri cumpărate de la magazinele E. și G.

Din aceleași probe, rezultă că în

perioada 8 septembrie 1999 – 5 iunie 2002, P.E.N. a falsificat semnăturile

celor doi directori, pe un număr de 72 file cec și 33 formulare, „ridicare

numerar” tipărite de B.R.D. și pe un număr de 16 file cec, tipărite de B.I.Ț.,

a semnat aceste instrumente de plată în calitate de contabil șef și s-a

prezentat cu documentele respective la ghișeele celor două bănci solicitând

retragerea din conturile pe care partea civilă le deținea, a sumelor de bani

înscrise de făptuitoare în aceste cecuri.

Funcționarele de la ghișeele celor

două bănci, P.M., T.S., L.A., T.C. și I.S., operator de cont la B.R.D., și

P.G., V.I. și B.M., ofițer de cont la B.I.Ț., nu au observat atunci când inculpata

a prezentat actele la ghișeu, că semnătura directorului aplicată de cecuri,

este contrafăcută, și astfel, din conturile părții civile, i-au fost achitate

sumele de bani pe care acestea le-a înscris în actele respective. Se constată

că majoritatea cecurilor, însumând 98 de file, în valoare totală de

2.257.500.000 lei au fost onorate la plată de operatoarea de cont B.R.D.,

inculpata P.M.

Instanța de fond a mai reținut că,

în felul acesta inculpata P.E.N. a cauzat părții civile, în perioada 1999 -

iunie 2002 o pagubă în sumă totală de 2.792.819.000 lei. Sumele de bani pe care

făptuitoarea și le-a însușit de fiecare dată, instrumentele de plată

falsificate sunt indicate de către expertul contabil P.G. în anexa nr. 1 a

raportului de expertiză contabilă.

Prima instanță, verificând

concordanța dintre sumele de bani înscrisă de inculpată în cecurile falsificate

și extrasele de cont eliberate de bancă, privitoare la aceste sume, a constatat

că, sumele de bani retrase din cont, de P.E.N. au fost corect reținute în

raportul de expertiză, aceasta producând un prejudiciu părții civile în sumă de

2.792.819.000 lei. Inculpata a dat dovada de abilitate și a profitat de funcția

pe care o îndeplinea, precum și de faptul că nu a fost controlată în mod serios

de directorii societății și de cenzorii acesteia. Totodată, instanța a remarcat

ingeniozitatea de care a dat dovadă făptuitoarea, în ceea ce privește

contrafacerea semnăturii directorilor, reușind să le execute aproape identic.

În ceea ce privește activitatea

infracțională a inculpatei P.M., operator de cont la B.R.D. Buzău, trimisă în

judecată pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, tribunalul a

constatat că, aceasta și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle, că nu

a manifestat neatenție, lipsă de profesionalism, imprudență în îndeplinirea

sarcinilor de serviciu și că nu avea posibilitatea să sesizeze existența

falsurilor în cecuri și, că, deci, nu se face vinovată de săvârșirea acestei

infracțiuni. De asemenea, nu i se poate imputa inculpatei P.M. că nu a observat

faptul că P.E.N., nu era împuternicită de conducerea părții civile să retragă

bani din cont, deoarece aceasta, a fost „autorizată să dispună de cont”. Așa

fiind, instanța a apreciat că nu numai casiera unității era împuternicită să ridice

bani de la bancă, ci și inculpata care avea competența „de a dispune de cont”.

Potrivit art. 47 C. pen., constată tribunalul, nu constituie infracțiune acea

faptă prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei

împrejurări care nu a putut fi prevăzută. Stabilindu-se existența cazului

fortuit, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

e) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen., inculpata P.M. a fost

achitată de prima instanță, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu,

prevăzută de art. 249 C. pen., și ca efect al achitării a fost respinsă cererea

părții civile de obligare a acesteia în solidar cu partea responsabilă

civilmente B.R.D., sucursala Buzău, la plata despăgubirilor civile către partea

civilă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

R.V., instanța de fond a reținut că, P.E.N. îl cunoștea, deoarece îi făcea

programe de calculator pentru partea civilă, și a primit de la aceasta datele

false necesare, după care a conceput programul prin care a realizat cu ajutorul

calculatorului 4 facturi TELECOM în care sumele de bani datorate de partea

civilă pentru convorbirile telefonice, au fost majorate. Inculpatul R.V. a

falsificat la cererea lui P.E.N., un număr de 9 extrase de cont, emise de

B.R.D. Pentru a ascunde aceste operațiuni, R.V., a întocmit la cererea lui

P.E.N., cu datele false indicate de aceasta, alte 9 extrase de cont, în care,

în locul operațiunii „ridicare numerar” au fost înscrise alte plăți cum ar fi:

dobânda calculată la scadență, plata prin virament, comision plată virament.

În rechizitoriu, s-a reținut că

inculpatul R.V. ar fi falsificat 10 facturi de cont, însă, tribunalul a

stabilit că, extrasul de cont nr. 50 din 5 martie 2002 nu este falsificat,

deoarece în acest document, este făcută mențiunea că părții civile i s-a plătit

suma de 36.000.000 lei, reprezentând operațiunea de „ridicare numerar”. Așa

fiind, în legătură cu acest extras de cont, instanța a constatat că nu a fost

falsificat și că nu poate fi angajată răspunderea civilă a inculpatului alături

de P.E.N.

Prima instanță a mai reținut că,

fapta inculpatului R.V. de a falsifica la cererea lui P.E.N. 4 facturi și 9

extrase de cont, și de a-i preda făptuitoarei aceste acte în vederea

înregistrării lor în evidența contabilă, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290

C. pen. Întrucât, inculpatul a falsificat aceste înscrisuri pentru a o ajuta pe

inculpata P.E.N., să ascundă sustragerea din conturile părții civile a sumei de

239.230.540 lei, pe care aceasta și-a însușit-o pe nedrept, fapta lui

constituie infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.

pen., și nu cea de complicitate la delapidare prevăzută de art. 26, raportat la

art. 215

1

alin. (1) C. pen., astfel cum s-a reținut în rechizitoriu.

În latura civilă, inculpații P.E.N.

și R.V., au fost obligați la despăgubirile precizate în dispozitivul sentinței

către partea civilă și au fost menținute sechestrele asigurătoare luate asupra

bunurilor aparținând SC T. SRL Zărnești, R.P. și inculpatului R.V.,

respingându-se cererea formulată de R.P. cu privire la ridicarea sechestrului

asigurător asupra apartamentului dobândit împreună cu inculpata P.M.

Cererea formulată de R.P. privind

ridicarea sechestrului asigurator dispus prin Ordonanța nr. 15071/2002 a I.P.J.

Buzău asupra bunurilor indicate în procesul-verbal de instituire a sechestrului

din 4 februarie 2003, a fost respinsă cu motivarea că, natura și proprietatea

asupra bunurilor sechestrate, se vor stabili pe baza unei contestații la

executare, în condițiile în care apartamentul în litigiu a fost inițial

dobândit de P.E.N. și R.P., iar ulterior, aceasta a cedat lui R.P. cota sa

indiviză asupra apartamentului.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, partea civilă SC M.S. SA Buzău, R.P. și

inculpata P.E.N., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În apelul parchetului, s-a susținut

în esență următoarele:

- pedeapsa aplicată inculpatei

pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, este prea blândă față de

gravitatea faptei, în mod greșit reținându-se în favoarea acesteia circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen.

- pedepsele aplicate inculpatului

R.V. sunt prea aspre, deși activitatea sa infracțională se referă doar la

falsificarea a 14 documente, iar ajutorul dat inculpatei P.E.N., viza o sumă

mică de bani, el nebeneficiind în nici un mod pe urma comiterii infracțiunii.

- nu au fost aplicate dispozițiile

art. 359 C. proc. pen., inculpatului R.V., deși tribunalul i-a suspendat

condiționat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare la care a fost sancționat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 14 alin. (2) C.

pen.;

- în mod nejustificat inculpatul

R.V. a fost obligat în solidar cu P.E.N., la plata despăgubirilor civile către

SC M.S. SA Buzău, deoarece el nu a contribuit în nici un fel la producerea

pagubei;

- achitarea inculpatei P.M., pentru

infracțiunea de neglijență în serviciu, este greșită, deoarece nu a verificat

semnăturile de pe documentele prezentate la plată de către P.E.N., iar aceasta

nu era împuternicită să încaseze suma de bani.

Prin apelul său, partea civilă SC

M.S. SA Buzău a susținut, în esență că, eronat, inculpata P.M. a fost achitată

pentru infracțiunea de neglijență în serviciu și în latură civilă nu a fost

obligată, în solidar cu P.E.N. și partea responsabilă civilmente B.R.D.,

sucursala Buzău, la plata despăgubirilor civile solicitate. Inculpata P.M.

trebuia să verifice autenticitatea semnăturilor de pe cec-urile prezentate de

inculpata P.E.N. și să constate că aceasta l-a semnat în fals pe cei doi

directori, și să nu-i achite făptuitoarei sumele solicitate, în lipsa unei

împuterniciri speciale privind ridicarea în numerar a acestora.

În apelul declarat de P.E.N., s-a

susținut că, pedepsele aplicate sunt prea aspre, și a cerut să se dea o

eficiență mai mare circumstanțelor reținute, deoarece inculpata a fost sinceră

în cursul procesului penal și are în întreținere un copil minor.

Prin apelul său, R.P., a solicitat

să se ridice sechestrul asigurator luat în cursul urmăririi penale asupra

apartamentului în litigiu, deoarece, deși acesta a fost dobândit inițial

împreună cu P.E.N., ulterior inculpata i-a vândut cota ca indiviză asupra

imobilului respectiv.

Prin decizia nr. 525 din 3 decembrie

2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Ploiești, au fost admise

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, și de partea

civilă SC M.S. SA Buzău și sentința a fost desființată în parte.

În baza art. 249 alin. (1) și (2),

raportat la art. 258 C. pen., a fost condamnată inculpata P.M. la 2 ani

închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat că pedeapsa este grațiată condiționat.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului R.V., asupra nerespectării dispozițiilor care atrag

revocarea suspendării condiționate a pedepsei, dispoziție omisă de prima

instanță.

A fost înlăturată obligarea

inculpatului R.V. de la plata în solidar cu inculpata P.E.N. a sumei de

239.230.540 lei către partea civilă SC M.S. SA Buzău și înlăturat sechestrul

asigurator asupra bunurilor inculpatului.

Au fost obligate în solidar

inculpatele P.E.N. și P.M. aceasta, în solidar și cu partea responsabilă

civilmente BRD, sucursala Buzău la plata sumelor de 239.230.540 lei și

1.540.439.160 lei despăgubiri civile, sume ce urmează a fi actualizate la data

plății, prin indexare, în funcție de rata inflației.

Au fost menținute sechestrul

asigurator luat asupra bunurilor inculpatei P.M. și restul dispozițiilor sentinței.

Curtea a respins, ca nefondate

apelurile declarate de inculpata P.N.E. și de apelantul P.R.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpatei P.E.N. arestarea preventivă de la 3 martie 2003 și a fost prelungită

această măsură până la 1 ianuarie 2004.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpatele P.E.N., P.M. și partea responsabilă civilmente

B.R.D., sucursala Buzău.

Prin motivele de recurs scrise

inculpata P.N. a criticat decizia și sentința ca nelegale susținându-se în

esență că:

- a avut o atitudine procesuală

sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală și a încercat să repare

paguba depunând personal suma de 1.100.000.000 lei;

- săvârșirea infracțiunii nu a fost

posibilă fără participarea patronului societății păgubite SC M.S. SA Buzău, dar

nimeni nu s-a preocupat pentru stabilirea unei situații de fapt corecte;

- nici inculpata P.M. și nici

inculpatul R.V. nu au vreo vină la producerea pagubei; aceștia nu au cunoscut

că ordinele de plată nu sunt legal emise și nu au favorizat-o în vreun fel în

activitatea infracțională.

Inculpata P.M. prin motivele scrise

a cerut casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău

prin care a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen.

A susținut în esență că:

- inculpata P.N. contabilă șefă la

SC M.S. SA Buzău, avea dreptul legal să ridice numerar din bancă și pe cale de

consecință și ea avea dreptul și obligația de a aviza la plată filele cec, pentru

ridicarea în numerar, cu care se prezenta la ghișeu inculpata P.E.N.

- inculpata P.E.N. avea specimen de

semnătură în bancă alături de administratorul societății, iar conform

procedurilor de lucru ale B.R.D. – G.S.G. aprobate de B.N.R. și în conformitate

cu prevederile Legii nr. 58/1998 (legea bancară) persoanelor care au specimen

de semnătură în bancă nu li se interzice ridicarea de numerar din conturile

societății.

- în decizia recurată se afirmă că

inculpata P.E.N. nu avea dreptul să ridice numerar din bancă, fără însă a se

motiva în vreun fel această afirmație.

- din nici un act sau declarație nu

rezultă că, inculpata nu a verificat semnăturile de la poziția 1, prin

comparație cu specimenul de semnătură. Nici inculpata P.E.N. și nici recurenta

nu au făcut vreo afirmație care să justifice reținerea în sarcina ultimei că nu

a verificat semnăturile cu specimenul de semnătură (poziția 1);

- nu avea posibilitatea să observe

că semnăturile de la poziția 1 de pe instrumentele de plată erau false,

deoarece administratorii aveau semnături care erau fundamental deosebite față

de cele din fișa cu specimene de semnătură;

- modul de soluționare a acțiunii

civile este greșit, deoarece din moment ce inculpata a avizat la plată

instrumente bancare, în sumă totală de 2.257.500.000 lei, iar în cursul

urmăririi penale inculpata P.E.N. a depus suma de 1.100.000.000 lei prejudiciul

pentru care poate răspunde este de 1.157.000.000 lei;

- prejudiciul stabilit de Curtea de

Apel Ploiești include și sumele avizate de celelalte 4 infractoare ale B.R.D. –

G.S.G. care nu au fost trimise în judecată și sumele avizate de cele 3

funcționare de la B.I.T., nici ele trimise în judecată.

Deoarece aceste sume nu fac parte

din prejudiciul penal, ele urmează a fi recuperate de partea civilă pe altă

cale;

- potrivit expertizei extrajudiciare

pe care o depune în recurs, rezultă că partea civilă a avut cunoștință că

inculpata P.E.N. ridica numerar din cont. Astfel, din același carnet de file

cec pentru ridicarea de numerar luat de la bancă de casiera A.J., rezultă că au

ridicat numerar alternativ atât casiera, cât și inculpata;

- este greșită obligarea în solidar

a ei și a băncii parte responsabilă civilmente câtă vreme prejudiciul a fost

produs prin infracțiunea de delapidare și nu prin infracțiunea de neglijență în

serviciu.

Recurenta parte responsabilă

civilmente B.R.D. – G.S.G., sucursala Buzău prin motivele de recurs scrise a

criticat decizia ca nelegală și netemeinică, formulând în esență aceleași

critici ca și inculpata P.M.

Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la recursul inculpatei

P.E.N., Curtea are în vedere dispozițiile art. 317 C. proc. pen., potrivit

cărora, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de

sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta

și persoana la care se referă extinderea.

Față de aceste dispoziții,

susținerea inculpatei că organele de urmărire penală nu au avut în vedere că și

patronul părții civile SC M.S. SA Buzău, numitul B.C.M. a avut cunoștință de

modul în care a produs prejudiciul, nu poate fi avută în vedere, sub aspectul

existenței faptei și a vinovăției, chiar inculpata recunoscând constant că a

delapidat sumele reținute.

Acest aspect nu poate constitui nici

suport pentru cererea de reducere a pedepsei, care a fost just individualizată,

instanțele având în vedere atitudinea procesuală sinceră și preocuparea pentru

recuperarea prejudiciului. Prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 C. pen., pentru infracțiunea de delapidare cu consecințe

deosebit de grave, pedepsită de art. 215

1

alin. (2) C. pen., cu

pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, prima instanță a aplicat inculpatei

pedeapsa de 8 ani închisoare, care ținând seama de prejudiciu și de modalitatea

săvârșirii nu constituie o pedeapsă excesivă.

Criticile formulate de inculpata

P.M. și partea responsabilă civilmente B.R.D.- G.S.G., sucursala Buzău sunt și

ele nefondate, instanța de apel reținând argumentat vinovăția inculpatei P.M.

Astfel s-a motivat că în calitate de ofițer de cont B.R.D., inculpata avea

obligația să verifice dacă persoana care se prezintă este cea împuternicită să

ridice numerar, să verifice semnăturile de pe instrumentele bancare prezentate

prin comparare cu specimenele de semnătură existente la dispoziție și în cazul

depistării falsurilor să solicite scanarea acestora, după aceasta inculpata

putând să facă plata.

Mai mult decât atât, inculpata

cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că ridicarea în numerar, o făcea

casiera împuternicită în acest sens și anume A.J.

Că inculpata și-a încălcat

atribuțiile de serviciu, având încredere în inculpata P.E.N., pe care o

cunoștea de mai mulți ani și știa că aceasta este contabila șefă la SC M.S. SA

Buzău, neverificând documentele prezentate și eliberând sume inculpatei P.E.N.,

rezultă din declarațiile celor două inculpate, constatarea tehnico-științifică

grafică nr. 47780 din 05 martie 2003 întocmită de Serviciul Criminalistic

Buzău, declarațiile martorilor A.J. și N.M.

Inculpata P.E.N. audiată la 17 iunie

2003 a arătat că în luna septembrie 1999 a mers prima dată la bancă și a

ridicat o sumă de bani pentru unitate, iar inculpata P.M. nu i-a cerut

împuternicirea și nici nu a întrebat-o de ce nu a venit casiera.

Acesta a fost momentul în care

inculpata și-a dat seama că poate să-și însușească diferite sume de bani

profitând de încrederea pe care i-o acorda inculpata P.M. Tot inculpata P.E.N.

a mai arătat că de mai multe ori P.M. a întrebat-o de ce nu se prezintă

casiera, iar ea a invocat diferite pretexte și niciodată inculpata P.M. nu și-a

manifestat îndoiala cu privire la semnăturile falsificate pentru

administratorii B.I. și ulterior decesului acestuia B.C.

Inculpata P.M., audiată la același

termen, a declarat că nu-și amintește cazuri în care să fi eliberat sume de bani,

altor persoane decât casierilor în cazul societăților comerciale care aveau

contabil șef. În ce privește situația părții civile SC M.S. SA Buzău a arătat

că de la deschiderea contului știa că s-au trimis semnăturile persoanelor

autorizate să efectueze operațiuni însă ea personal nu i-a spus niciodată

casierei (A.J.) că și contabila șefă, P.E.N., ridică sume de bani, cum de

altfel nu a comunicat această situație nici superiorilor săi.

Reaudiată la termenul din 16

septembrie 2003 inculpata P.M. a declarat că de fiecare dacă atunci când

inculpata s-a prezentat cu cecurile, a scos dosarul cu specimene de semnături

ale directorilor societății și a confruntat specimenul de semnătură existent cu

semnătura de pe cec. A mai adăugat că nu a întrebat-o niciodată pe inculpată de

ce nu vine casiera pentru a ridica banii.

Așa cum convingător a reținut și

motivat instanța de apel, inculpata este contrazisă de actele aflate la dosar

și raportul de constatare științifică. Astfel, se află fila cec NG 303 –

00121267 care deși nu poartă semnăturile directorului și contabilei șefe P.E.N.

a fost onorat la plată. La vol. II, se află cecuri în care semnătura B.I. este

grosolan falsificată. În fine, este de observat că dacă inculpata ar fi

procedat conform atribuțiilor de serviciu cel puțin din data de 14 noiembrie

2001 putea să observe cu ușurință că semnătura directorului B.C. este falsă.

Se observă cu ușurință că lit. g)

din semnăturile specimen și lit. g) de pe cecurile aflate la dosar sunt total

diferite.

În constatarea tehnico-științifică

fiind analizate semnăturile se constată vădite diferențe la majuscula C și la a

treia parte a semnăturii (finalul semnăturii), putându-se observa cu ușurință

că la semnăturile false ultima parte este executată sub forma lit. y) pe când

semnătura de comparat are partea finală întortocheată cu onduleuri și trasee

unghiulare.

Din declarațiile martorilor A.J. și

N.M. rezultă că prima era singura persoană împuternicită să ridice bani pentru

partea civilă, iar cea de a doua că a fost împuternicită să ridice bani cât

A.J. era în concediu.

Că inculpata P.M. și partea

responsabilă civilmente cunoșteau și trebuiau să cunoască faptul că pentru

efectuarea operațiunilor de plăți și ridicări de numerar pe anul 2002 singura

persoană împuternicită era A.J., rezultă și din adresa aflată la vol. II prin

care se transmite B.R.D. – G.S.G. Buzău specimenul de semnătură și datele de

identificare a acesteia.

Reținând că hotărârea recurată este

legală și temeinică urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursurile să fie respinse ca nefondate.

În baza art. 385

17

alin.

IV, cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei P.E.N. arestul preventiv executat de la 3 februarie 2003 la

1 iunie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele P.E.N. și P.M. și de partea responsabilă civilmente

B.R.D., sucursala Buzău împotriva deciziei penale nr. 525 din 3 decembrie 2003

a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv pentru inculpata P.E.N. de la 3 februarie 2003 la

1 iunie 2004.

Obligă recurentele inculpate, precum

și recurenta parte responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata

sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2004.