ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2948/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 183 din 26 septembrie 2003 a condamnat pe inculpații: - P.E.N. la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen. și a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. proc. pen., pe timp de 2 ani. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, într-o singură infracțiune de fals, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpata a fost condamnată la 2 luni închisoare.

Conform art. 34 lit. b), art. 34 lit. a) și art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani. A menținut starea de arest și s-a computat reținerea și arestarea începând cu 3 martie 2003. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul R.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 de grațiere a unor pedepse, s-a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare este grațiată. Potrivit art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen., a achitat pe inculpata P.M., pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 258 C. pen. Inculpata P.E.N. a fost obligată în solidar cu inculpatul R.V. să plătească părții civile SC M.S. SA Buzău suma de 239.230.540 lei, despăgubiri civile, suma reactualizată la data executării, prin indexare în funcție de rata inflației, actualizare calculată de la data delapidării sumei.

Inculpata P.E.N., a mai fost obligată să plătească părții civile SC M.S. SA Buzău 1.540.439.160 lei, despăgubiri civile, sumă actualizată la data plății prin indexare în funcție de rata inflației. S-a dispus anularea actelor false. Prin sentință s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei P.M. și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părții civile de obligare a acesteia în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata sumei de 1.779.669.700 lei cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, P.E.N. a fost angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată la partea civilă SC M.S. SA Buzău, iar în perioada 14 noiembrie 1994 – 3 august 1998 a îndeplinit funcția de contabil, iar după această dată și până la 27 ianuarie 2003 și-a desfășurat activitatea ca șef compartiment contabilitate.

Până în luna noiembrie 2000, B.I. a îndeplinit funcția de director general la SC M.S. SA după care această funcție a fost îndeplinită de B.M.C. Tribunalul, a mai reținut că partea civilă este o unitate productivă specializată în fabricarea încălțămintei și are încheiate contracte bancare cu două bănci, B.R.D., sucursala Buzău și B..I.Ț., sucursala Buzău, de unde are dreptul să ridice sume de bani, folosind ca instrumente cecuri și documentul intitulat „ridicare numerar”. În virtutea contractelor bancare încheiate, băncile au furnizat părții civile carnete cu formulare de cecuri înseriate și formulare, ridicare numerar. Potrivit fișelor cu specimenele de semnături, SC M.S. SA Buzău, a desemnat două persoane autorizate să dispună de cont și anume: directorul general în persoana lui B.I.

și după decesul acestuia, în persoana lui B.M.C. și contabilul șef, in persoana inculpatei P.E.N. Conform scrisorii nr. 35 din 3 ianuarie 2002 emisă de partea civilă și adresată B.R.D., conducerea acestei unități a împuternicit-o pe A.J., casiera societății, să efectueze operațiuni de plăți și ridicări de numerar. În virtutea acestor împuterniciri, instrumentele de plată, folosite de partea civilă, au fost semnate în perioada 1999 – noiembrie 2000, de B.I. și P.E.N., iar în perioada noiembrie 2000 – iunie 2002, de B.M.C. și de P.E.N. Tribunalul a mai reținut că raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul contabil P.G., și raportul de constatare tehnico-științifică grafică, nr. 47780 din 5 martie 2003, probe care se coroborează cu declarațiile inculpatei, cu filele cec și extrasele de cont depuse la dosar, demonstrează fără nici un dubiu, că în cursul anului 1999 P.E.N.

a falsificat semnătura directorului B.I. pe ordinele de plată și biletele la ordin, indicate în anexa nr. 1, a raportului de expertiză contabilă, și cu aceste instrumente de plată a achitat contravaloarea unor bunuri cumpărate de la magazinele E. și G. Din aceleași probe, rezultă că în perioada 8 septembrie 1999 – 5 iunie 2002, P.E.N. a falsificat semnăturile celor doi directori, pe un număr de 72 file cec și 33 formulare, „ridicare numerar” tipărite de B.R.D. și pe un număr de 16 file cec, tipărite de B.I.Ț., a semnat aceste instrumente de plată în calitate de contabil șef și s-a prezentat cu documentele respective la ghișeele celor două bănci solicitând retragerea din conturile pe care partea civilă le deținea, a sumelor de bani înscrise de făptuitoare în aceste cecuri.

Funcționarele de la ghișeele celor două bănci, P.M., T.S., L.A., T.C. și I.S., operator de cont la B.R.D., și P.G., V.I. și B.M., ofițer de cont la B.I.Ț., nu au observat atunci când inculpata a prezentat actele la ghișeu, că semnătura directorului aplicată de cecuri, este contrafăcută, și astfel, din conturile părții civile, i-au fost achitate sumele de bani pe care acestea le-a înscris în actele respective. Se constată că majoritatea cecurilor, însumând 98 de file, în valoare totală de 2.257.500.000 lei au fost onorate la plată de operatoarea de cont B.R.D., inculpata P.M. Instanța de fond a mai reținut că, în felul acesta inculpata P.E.N. a cauzat părții civile, în perioada 1999 - iunie 2002 o pagubă în sumă totală de 2.792.819.000 lei.

Sumele de bani pe care făptuitoarea și le-a însușit de fiecare dată, instrumentele de plată falsificate sunt indicate de către expertul contabil P.G. în anexa nr. 1 a raportului de expertiză contabilă. Prima instanță, verificând concordanța dintre sumele de bani înscrisă de inculpată în cecurile falsificate și extrasele de cont eliberate de bancă, privitoare la aceste sume, a constatat că, sumele de bani retrase din cont, de P.E.N. au fost corect reținute în raportul de expertiză, aceasta producând un prejudiciu părții civile în sumă de 2.792.819.000 lei. Inculpata a dat dovada de abilitate și a profitat de funcția pe care o îndeplinea, precum și de faptul că nu a fost controlată în mod serios de directorii societății și de cenzorii acesteia.

Totodată, instanța a remarcat ingeniozitatea de care a dat dovadă făptuitoarea, în ceea ce privește contrafacerea semnăturii directorilor, reușind să le execute aproape identic. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatei P.M., operator de cont la B.R.D. Buzău, trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, tribunalul a constatat că, aceasta și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle, că nu a manifestat neatenție, lipsă de profesionalism, imprudență în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și că nu avea posibilitatea să sesizeze existența falsurilor în cecuri și, că, deci, nu se face vinovată de săvârșirea acestei infracțiuni. De asemenea, nu i se poate imputa inculpatei P.M.

că nu a observat faptul că P.E.N., nu era împuternicită de conducerea părții civile să retragă bani din cont, deoarece aceasta, a fost „autorizată să dispună de cont”. Așa fiind, instanța a apreciat că nu numai casiera unității era împuternicită să ridice bani de la bancă, ci și inculpata care avea competența „de a dispune de cont”. Potrivit art. 47 C. pen., constată tribunalul, nu constituie infracțiune acea faptă prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu a putut fi prevăzută. Stabilindu-se existența cazului fortuit, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen., inculpata P.M.

a fost achitată de prima instanță, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen., și ca efect al achitării a fost respinsă cererea părții civile de obligare a acesteia în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, la plata despăgubirilor civile către partea civilă. În ceea ce-l privește pe inculpatul R.V., instanța de fond a reținut că, P.E.N. îl cunoștea, deoarece îi făcea programe de calculator pentru partea civilă, și a primit de la aceasta datele false necesare, după care a conceput programul prin care a realizat cu ajutorul calculatorului 4 facturi TELECOM în care sumele de bani datorate de partea civilă pentru convorbirile telefonice, au fost majorate.

Inculpatul R.V. a falsificat la cererea lui P.E.N., un număr de 9 extrase de cont, emise de B.R.D. Pentru a ascunde aceste operațiuni, R.V., a întocmit la cererea lui P.E.N., cu datele false indicate de aceasta, alte 9 extrase de cont, în care, în locul operațiunii „ridicare numerar” au fost înscrise alte plăți cum ar fi: dobânda calculată la scadență, plata prin virament, comision plată virament. În rechizitoriu, s-a reținut că inculpatul R.V. ar fi falsificat 10 facturi de cont, însă, tribunalul a stabilit că, extrasul de cont nr. 50 din 5 martie 2002 nu este falsificat, deoarece în acest document, este făcută mențiunea că părții civile i s-a plătit suma de 36.000.000 lei, reprezentând operațiunea de „ridicare numerar”.

Așa fiind, în legătură cu acest extras de cont, instanța a constatat că nu a fost falsificat și că nu poate fi angajată răspunderea civilă a inculpatului alături de P.E.N. Prima instanță a mai reținut că, fapta inculpatului R.V. de a falsifica la cererea lui P.E.N. 4 facturi și 9 extrase de cont, și de a-i preda făptuitoarei aceste acte în vederea înregistrării lor în evidența contabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. Întrucât, inculpatul a falsificat aceste înscrisuri pentru a o ajuta pe inculpata P.E.N., să ascundă sustragerea din conturile părții civile a sumei de 239.230.540 lei, pe care aceasta și-a însușit-o pe nedrept, fapta lui constituie infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., și nu cea de complicitate la delapidare prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., astfel cum s-a reținut în rechizitoriu.

În latura civilă, inculpații P.E.N. și R.V., au fost obligați la despăgubirile precizate în dispozitivul sentinței către partea civilă și au fost menținute sechestrele asigurătoare luate asupra bunurilor aparținând SC T. SRL Zărnești, R.P. și inculpatului R.V., respingându-se cererea formulată de R.P. cu privire la ridicarea sechestrului asigurător asupra apartamentului dobândit împreună cu inculpata P.M. Cererea formulată de R.P. privind ridicarea sechestrului asigurator dispus prin Ordonanța nr. 15071/2002 a I.P.J. Buzău asupra bunurilor indicate în procesul-verbal de instituire a sechestrului din 4 februarie 2003, a fost respinsă cu motivarea că, natura și proprietatea asupra bunurilor sechestrate, se vor stabili pe baza unei contestații la executare, în condițiile în care apartamentul în litigiu a fost inițial dobândit de P.E.N.

și R.P., iar ulterior, aceasta a cedat lui R.P. cota sa indiviză asupra apartamentului. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, partea civilă SC M.S. SA Buzău, R.P. și inculpata P.E.N., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală. În apelul parchetului, s-a susținut în esență următoarele: - pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, este prea blândă față de gravitatea faptei, în mod greșit reținându-se în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen. - pedepsele aplicate inculpatului R.V. sunt prea aspre, deși activitatea sa infracțională se referă doar la falsificarea a 14 documente, iar ajutorul dat inculpatei P.E.N., viza o sumă mică de bani, el nebeneficiind în nici un mod pe urma comiterii infracțiunii.

- nu au fost aplicate dispozițiile art. 359 C. proc. pen., inculpatului R.V., deși tribunalul i-a suspendat condiționat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare la care a fost sancționat pentru infracțiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 14 alin. (2) C. pen.; - în mod nejustificat inculpatul R.V. a fost obligat în solidar cu P.E.N., la plata despăgubirilor civile către SC M.S. SA Buzău, deoarece el nu a contribuit în nici un fel la producerea pagubei; - achitarea inculpatei P.M., pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, este greșită, deoarece nu a verificat semnăturile de pe documentele prezentate la plată de către P.E.N., iar aceasta nu era împuternicită să încaseze suma de bani.

Prin apelul său, partea civilă SC M.S. SA Buzău a susținut, în esență că, eronat, inculpata P.M. a fost achitată pentru infracțiunea de neglijență în serviciu și în latură civilă nu a fost obligată, în solidar cu P.E.N. și partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, la plata despăgubirilor civile solicitate. Inculpata P.M. trebuia să verifice autenticitatea semnăturilor de pe cec-urile prezentate de inculpata P.E.N. și să constate că aceasta l-a semnat în fals pe cei doi directori, și să nu-i achite făptuitoarei sumele solicitate, în lipsa unei împuterniciri speciale privind ridicarea în numerar a acestora. În apelul declarat de P.E.N., s-a susținut că, pedepsele aplicate sunt prea aspre, și a cerut să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor reținute, deoarece inculpata a fost sinceră în cursul procesului penal și are în întreținere un copil minor.

Prin apelul său, R.P., a solicitat să se ridice sechestrul asigurator luat în cursul urmăririi penale asupra apartamentului în litigiu, deoarece, deși acesta a fost dobândit inițial împreună cu P.E.N., ulterior inculpata i-a vândut cota ca indiviză asupra imobilului respectiv. Prin decizia nr. 525 din 3 decembrie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Ploiești, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, și de partea civilă SC M.S. SA Buzău și sentința a fost desființată în parte. În baza art. 249 alin. (1) și (2), raportat la art. 258 C. pen., a fost condamnată inculpata P.M. la 2 ani închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat că pedeapsa este grațiată condiționat.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului R.V., asupra nerespectării dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei, dispoziție omisă de prima instanță. A fost înlăturată obligarea inculpatului R.V. de la plata în solidar cu inculpata P.E.N. a sumei de 239.230.540 lei către partea civilă SC M.S. SA Buzău și înlăturat sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului. Au fost obligate în solidar inculpatele P.E.N. și P.M. aceasta, în solidar și cu partea responsabilă civilmente BRD, sucursala Buzău la plata sumelor de 239.230.540 lei și 1.540.439.160 lei despăgubiri civile, sume ce urmează a fi actualizate la data plății, prin indexare, în funcție de rata inflației.

Au fost menținute sechestrul asigurator luat asupra bunurilor inculpatei P.M. și restul dispozițiilor sentinței. Curtea a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpata P.N.E. și de apelantul P.R. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei P.E.N. arestarea preventivă de la 3 martie 2003 și a fost prelungită această măsură până la 1 ianuarie 2004. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatele P.E.N., P.M. și partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău. Prin motivele de recurs scrise inculpata P.N. a criticat decizia și sentința ca nelegale susținându-se în esență că: - a avut o atitudine procesuală sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală și a încercat să repare paguba depunând personal suma de 1.100.000.000 lei; - săvârșirea infracțiunii nu a fost posibilă fără participarea patronului societății păgubite SC M.S.

SA Buzău, dar nimeni nu s-a preocupat pentru stabilirea unei situații de fapt corecte; - nici inculpata P.M. și nici inculpatul R.V. nu au vreo vină la producerea pagubei; aceștia nu au cunoscut că ordinele de plată nu sunt legal emise și nu au favorizat-o în vreun fel în activitatea infracțională. Inculpata P.M. prin motivele scrise a cerut casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău prin care a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 47 C. pen. A susținut în esență că: - inculpata P.N. contabilă șefă la SC M.S. SA Buzău, avea dreptul legal să ridice numerar din bancă și pe cale de consecință și ea avea dreptul și obligația de a aviza la plată filele cec, pentru ridicarea în numerar, cu care se prezenta la ghișeu inculpata P.E.N.

- inculpata P.E.N. avea specimen de semnătură în bancă alături de administratorul societății, iar conform procedurilor de lucru ale B.R.D. – G.S.G. aprobate de B.N.R. și în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998 (legea bancară) persoanelor care au specimen de semnătură în bancă nu li se interzice ridicarea de numerar din conturile societății. - în decizia recurată se afirmă că inculpata P.E.N. nu avea dreptul să ridice numerar din bancă, fără însă a se motiva în vreun fel această afirmație. - din nici un act sau declarație nu rezultă că, inculpata nu a verificat semnăturile de la poziția 1, prin comparație cu specimenul de semnătură. Nici inculpata P.E.N.

și nici recurenta nu au făcut vreo afirmație care să justifice reținerea în sarcina ultimei că nu a verificat semnăturile cu specimenul de semnătură (poziția 1); - nu avea posibilitatea să observe că semnăturile de la poziția 1 de pe instrumentele de plată erau false, deoarece administratorii aveau semnături care erau fundamental deosebite față de cele din fișa cu specimene de semnătură; - modul de soluționare a acțiunii civile este greșit, deoarece din moment ce inculpata a avizat la plată instrumente bancare, în sumă totală de 2.257.500.000 lei, iar în cursul urmăririi penale inculpata P.E.N. a depus suma de 1.100.000.000 lei prejudiciul pentru care poate răspunde este de 1.157.000.000 lei; - prejudiciul stabilit de Curtea de Apel Ploiești include și sumele avizate de celelalte 4 infractoare ale B.R.D.

– G.S.G. care nu au fost trimise în judecată și sumele avizate de cele 3 funcționare de la B.I.T., nici ele trimise în judecată. Deoarece aceste sume nu fac parte din prejudiciul penal, ele urmează a fi recuperate de partea civilă pe altă cale; - potrivit expertizei extrajudiciare pe care o depune în recurs, rezultă că partea civilă a avut cunoștință că inculpata P.E.N. ridica numerar din cont. Astfel, din același carnet de file cec pentru ridicarea de numerar luat de la bancă de casiera A.J., rezultă că au ridicat numerar alternativ atât casiera, cât și inculpata; - este greșită obligarea în solidar a ei și a băncii parte responsabilă civilmente câtă vreme prejudiciul a fost produs prin infracțiunea de delapidare și nu prin infracțiunea de neglijență în serviciu.

Recurenta parte responsabilă civilmente B.R.D. – G.S.G., sucursala Buzău prin motivele de recurs scrise a criticat decizia ca nelegală și netemeinică, formulând în esență aceleași critici ca și inculpata P.M. Recursurile sunt nefondate. Cu privire la recursul inculpatei P.E.N., Curtea are în vedere dispozițiile art. 317 C. proc. pen., potrivit cărora, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Față de aceste dispoziții, susținerea inculpatei că organele de urmărire penală nu au avut în vedere că și patronul părții civile SC M.S. SA Buzău, numitul B.C.M.

a avut cunoștință de modul în care a produs prejudiciul, nu poate fi avută în vedere, sub aspectul existenței faptei și a vinovăției, chiar inculpata recunoscând constant că a delapidat sumele reținute. Acest aspect nu poate constitui nici suport pentru cererea de reducere a pedepsei, care a fost just individualizată, instanțele având în vedere atitudinea procesuală sinceră și preocuparea pentru recuperarea prejudiciului. Prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., pentru infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, pedepsită de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, prima instanță a aplicat inculpatei pedeapsa de 8 ani închisoare, care ținând seama de prejudiciu și de modalitatea săvârșirii nu constituie o pedeapsă excesivă.

Criticile formulate de inculpata P.M. și partea responsabilă civilmente B.R.D.- G.S.G., sucursala Buzău sunt și ele nefondate, instanța de apel reținând argumentat vinovăția inculpatei P.M. Astfel s-a motivat că în calitate de ofițer de cont B.R.D., inculpata avea obligația să verifice dacă persoana care se prezintă este cea împuternicită să ridice numerar, să verifice semnăturile de pe instrumentele bancare prezentate prin comparare cu specimenele de semnătură existente la dispoziție și în cazul depistării falsurilor să solicite scanarea acestora, după aceasta inculpata putând să facă plata. Mai mult decât atât, inculpata cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că ridicarea în numerar, o făcea casiera împuternicită în acest sens și anume A.J.

Că inculpata și-a încălcat atribuțiile de serviciu, având încredere în inculpata P.E.N., pe care o cunoștea de mai mulți ani și știa că aceasta este contabila șefă la SC M.S. SA Buzău, neverificând documentele prezentate și eliberând sume inculpatei P.E.N., rezultă din declarațiile celor două inculpate, constatarea tehnico-științifică grafică nr. 47780 din 05 martie 2003 întocmită de Serviciul Criminalistic Buzău, declarațiile martorilor A.J. și N.M. Inculpata P.E.N. audiată la 17 iunie 2003 a arătat că în luna septembrie 1999 a mers prima dată la bancă și a ridicat o sumă de bani pentru unitate, iar inculpata P.M. nu i-a cerut împuternicirea și nici nu a întrebat-o de ce nu a venit casiera.

Acesta a fost momentul în care inculpata și-a dat seama că poate să-și însușească diferite sume de bani profitând de încrederea pe care i-o acorda inculpata P.M. Tot inculpata P.E.N. a mai arătat că de mai multe ori P.M. a întrebat-o de ce nu se prezintă casiera, iar ea a invocat diferite pretexte și niciodată inculpata P.M. nu și-a manifestat îndoiala cu privire la semnăturile falsificate pentru administratorii B.I. și ulterior decesului acestuia B.C. Inculpata P.M., audiată la același termen, a declarat că nu-și amintește cazuri în care să fi eliberat sume de bani, altor persoane decât casierilor în cazul societăților comerciale care aveau contabil șef. În ce privește situația părții civile SC M.S.

SA Buzău a arătat că de la deschiderea contului știa că s-au trimis semnăturile persoanelor autorizate să efectueze operațiuni însă ea personal nu i-a spus niciodată casierei (A.J.) că și contabila șefă, P.E.N., ridică sume de bani, cum de altfel nu a comunicat această situație nici superiorilor săi. Reaudiată la termenul din 16 septembrie 2003 inculpata P.M. a declarat că de fiecare dacă atunci când inculpata s-a prezentat cu cecurile, a scos dosarul cu specimene de semnături ale directorilor societății și a confruntat specimenul de semnătură existent cu semnătura de pe cec. A mai adăugat că nu a întrebat-o niciodată pe inculpată de ce nu vine casiera pentru a ridica banii. Așa cum convingător a reținut și motivat instanța de apel, inculpata este contrazisă de actele aflate la dosar și raportul de constatare științifică.

Astfel, se află fila cec NG 303 – 00121267 care deși nu poartă semnăturile directorului și contabilei șefe P.E.N. a fost onorat la plată. La vol. II, se află cecuri în care semnătura B.I. este grosolan falsificată. În fine, este de observat că dacă inculpata ar fi procedat conform atribuțiilor de serviciu cel puțin din data de 14 noiembrie 2001 putea să observe cu ușurință că semnătura directorului B.C. este falsă. Se observă cu ușurință că lit. g) din semnăturile specimen și lit. g) de pe cecurile aflate la dosar sunt total diferite. În constatarea tehnico-științifică fiind analizate semnăturile se constată vădite diferențe la majuscula C și la a treia parte a semnăturii (finalul semnăturii), putându-se observa cu ușurință că la semnăturile false ultima parte este executată sub forma lit. y) pe când semnătura de comparat are partea finală întortocheată cu onduleuri și trasee unghiulare.

Din declarațiile martorilor A.J. și N.M. rezultă că prima era singura persoană împuternicită să ridice bani pentru partea civilă, iar cea de a doua că a fost împuternicită să ridice bani cât A.J. era în concediu. Că inculpata P.M. și partea responsabilă civilmente cunoșteau și trebuiau să cunoască faptul că pentru efectuarea operațiunilor de plăți și ridicări de numerar pe anul 2002 singura persoană împuternicită era A.J., rezultă și din adresa aflată la vol. II prin care se transmite B.R.D. – G.S.G. Buzău specimenul de semnătură și datele de identificare a acesteia. Reținând că hotărârea recurată este legală și temeinică urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca nefondate.

În baza art. 385 17 alin. IV, cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei P.E.N. arestul preventiv executat de la 3 februarie 2003 la 1 iunie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.E.N. și P.M. și de partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău împotriva deciziei penale nr. 525 din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv pentru inculpata P.E.N. de la 3 februarie 2003 la 1 iunie 2004. Obligă recurentele inculpate, precum și recurenta parte responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2004.