ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 746/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 280 din 16 decembrie 2002 Tribunalul Suceava a condamnat-o pe inculpata B.O. la: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, dispunându-se executarea celei mai grele, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei, stabilindu-se totodată, conform art. 82 C. pen., termenul de încercare de 4 ani. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 210.394.416 lei, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă C.M.M. B. Fălticeni. S-au anulat actele false, s-a menținut sechestrul asigurător aplicat asupra bunurilor proprietatea inculpatei, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpata având calitatea de președinte și administrator al C.M.M. B. Fălticeni, în perioada mai 1998 – noiembrie 1999, prin întocmirea unor facturi și chitanțe false, ori prin omiterea înregistrării lor în contabilitate și-a însușit în interes personal suma de 122.981.166 lei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost stabilite pe baza notelor de constatare, facturilor și chitanțelor false, depozițiilor martorilor și concluziilor expertizei contabile, coroborate cu recunoașterea inculpatei. Cuantumul despăgubirilor civile s-a calculat în raport de rata inflației, la suma de 210.394.416 lei, respingându-se cererea inculpatei, privind diminuarea acestuia cu suma de 75.907.007 lei, reprezentând cheltuieli de transport și salariul restant neachitat, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile pentru compensarea sumelor.

Apelul declarat de inculpată împotriva acestei sentințe a fost admis, prin decizia penală nr. 83 din 17 martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, care a desființat-o parțial, în sensul schimbării încadrării juridice a infracțiunilor de fals și uz de fals, prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul acestui text inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de 10 luni închisoare, care a fost contopită cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, menținându-se modalitatea de executare a pedepsei rezultante, în condițiile art. 81 C. pen., ca și celelalte dispoziții ale hotărârii.

Instanța de apel a reținut că infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 C. pen., a fost stabilită corect prin sentința primei instanțe, atâta timp cât, din probele administrate s-a dovedit că pe lângă funcțiile de președinte și administrator, inculpata ținea și evidența contabilă și gestiona sumele din casierie. Referitor la infracțiunile de fals și uz de fals, întrucât înscrisurile falsificate erau sub semnătură privată și nu înscrisuri oficiale, curtea de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor respective, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă care absoarbe și folosirea lor de către făptuitor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata criticând-o numai sub aspectul menținerii dispozițiilor civile ale sentinței instanței de fond.

Astfel, inculpata a solicitat casarea ambelor hotărâri și reducerea cuantumului despăgubirilor civile cu suma de 75.907.007 lei, reprezentând contravaloarea unor mașini de cusut achiziționate fără acte, a unor cheltuieli de transport și a salariilor neridicate pe o perioadă de timp. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, în raport de probele administrate și de motivele de recurs, analizând totodată respectivele hotărâri și sub aspectul cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat. Folosindu-se de întocmirea unor chitanțe și facturi false, ori omițând să înregistreze în contabilitate alte facturi, inculpata și-a însușit, suma de 122.981.166 lei, pe care a folosit-o în interes personal.

Ea a recunoscut parțial însușirea respectivei sume, invocând că o parte i-ar fi fost sustrasă cu ocazia unei deplasări în București, fără însă a proba această afirmație. Faptul că după ce a încasat suma de 129.159.766 lei de la trei firme nu a contabilizat-o, ci a folosit-o în interes personal, iar pentru acoperirea fraudei a falsificat mai multe chitanțe și facturi, atrage răspunderea civilă a inculpatei, alături de cea penală. Compensarea pagubei cu diferite sume pretins cheltuite de inculpată în interesul societății, ori cu salariile neridicate nu poate opera, neavând legătură de cauzalitate. Eventualele pretenții civile ale inculpatei cu privire la drepturile salariale ori plata unor cheltuieli, poate forma obiectul unei acțiuni civile separate.

Așa fiind, recursul inculpatei urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.O., împotriva deciziei penale nr. 83 din 17 martie 2003 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2004.