ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2636/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 martie 2004, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Bihor, a chemat în judecată C.F.R. M., agenția teritorială Cluj, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Pitești și a solicitat obligarea pârâtei ce va fi găsită în culpă la plata sumei de 135.789.292 lei, reprezentând contravaloarea a 6050 kg. motorină, cu cheltuieli de judecată. Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 4293 din 19 mai 2004, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta S.N.P. P. SA București, sucursala Pitești, la plata sumei de 135.789.292 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea a 6050 kg.

motorină și la 8.932.358 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea față de celelalte două pârâte. Prin decizia nr. 746 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul formulat de pârâta S.N.P. P. SA București, sucursala Pitești, împotriva sentinței judecătoriei ce a fost schimbată în parte și pe fond s-a admis acțiunea reclamantei față de pârâta C.F.R. M., sucursala Cluj, care a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 135.789.292 lei despăgubiri și la 8.932.358 lei cheltuieli de judecată; s-a respins acțiunea față de apelanta-pârâtă ca inadmisibilă, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței, cu obligarea cărăușului la 4.516.179 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj a declarat recurs și a susținut că este nelegală și netemeinică. La termenul de azi, instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență a acesteia în soluționarea recursului având în vedere dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. și ale legii nr. 195/2004. Potrivit acestui text de lege în vigoare la data pronunțării sentinței judecătoriei, 19 mai 2004 și care nu a fost modificat prin O.G. nr. 58/2003, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect au o valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, și numai recursului. Ulterior, această ordonanță a fost aprobată prin legea nr. 195/2004, care a modificat acest articol în ceea ce privește valoarea litigiilor de până la un miliard lei inclusiv, care nu sunt supuse decât căii de atac a recursului.

Pe de altă parte, prin același act normativ s-a prevăzut la art. II alin. (1) că recursurile, împotriva hotărârilor date fără drept de apel aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea în primă instanță. În raport de aceste dispoziții legale și de data la care s-a declarat apelul, împotriva hotărârii instanței de fond (12 iulie 2004), Curtea de Apel trebuia să califice calea de atac drept recurs, și să o soluționeze ca atare. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmează a se admite excepția de necompetență materială, a se admite recursul declarat de pârâta C.F.R.

M. SA București, sucursala Cluj, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluționarea apelului pârâtei, ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială. Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 746 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ; casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluționarea apelului pârâtei, ca recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 aprilie 2005.