ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5613/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3485 din 21 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare, respingând ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării actelor administrative emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Galați, având ca obiect anularea ordonanței din 2 iunie 2009 și a atestatului din 2 iunie 2009 emise de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin ordonanța Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009, s-a dispus ca persoanele care au acționat în mod concertat în ceea ce privește SC A. SA Slatina să depună la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii respectivei ordonanțe, documentația aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC A. SA Slatina. Astfel, cât privește încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Statutul Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare care statuează asupra obligativității motivării în drept a ordonanțelor emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, curtea de apel a constatat, contrar celor susținute de către reclamanta, că parata s-a conformat dispozițiilor legale anterior menționate.

Instanța de fond a mai reținut că măsura dispusă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare prin ordonanța Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) și alin. (4) și ale art. 9 alin. (2) din Statutul Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G.

nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare . De asemenea, au fost avute în vedere și prevederile art. 2 alin. (1) pct. 22 și pct. 23 și art. 203 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 2 alin. (3) lit. d), lit. f), lit. i) și lit. j) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, precum și cele ale atestatului Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009. S-a mai constatat că în condițiile în care în preambulul ordonanței se indică prevederile atestatului Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009 care au fundamentat-o, omisiunea menționării doar literei de la pct. 23 al art. 2 din Legea nr. 297/2004 care se referă la persoanele care acționează în mod concertat nu este de natură a determina nulitatea actului, putând fi determinată fără echivoc ipoteza legală avută în vedere de emitent . Atestatul atacat conține nu numai motivarea în drept dar și motivarea în fapt,în cuprinsul acestuia fiind menționate fără echivoc împrejurările care au condus la concluzia că persoanele vizate au acționat în mod concertat.

Contrar celor susținute de către reclamantă, instanța de fond a apreciat că atestatul menționează că, în cauză, este incidentă dispoziția prevăzută la art. 2 pct. 23 lit. a) din Legea nr. 297/2004 ,particularizând deci persoanele care acționează concertat, anume „persoanele implicate”. Cât privește cererea de suspendare , s-a reținut că aceasta a fost formulată pe cale de ordonanța președințială, în temeiul dispozițiilor art. 581 și urm. din C. proc. civ., deși Legea nr. 554/2004 în art. 14 și art. 15 reglementează condițiile privind suspendare a actelor administrative ce vatămă un interes legitim sau un drept al persoanelor fizice sau juridice. Astfel s-a reținut că, legea aplicabilă în cazul suspendării actelor administrative este aceea a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, procedură specială prevăzută de art. 581 din C. proc.

civ. fiind incompatibila în condițiile art. 28 din Legea contenciosului administrativ în aceasta materie. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC C. SA Galați a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., arătându-se în mod sintetic că soluția primei instanțe este criticabilă din perspectiva Legii pieței de capital, pe de o parte pentru greșita aplicare a sintagmei de „poziție majoritară” definită expres de legiuitor în condițiile în care societatea recurentă are un număr foarte mic de acțiuni la SC A. SA Slatina, iar pe de altă parte pentru că deși legea stabilește clar cine trebuie să facă dovada acțiunii concertate față de SC A. SA și răsturnând regulile impuse de C. proc.

civ., instanța stabilește că reclamanta trebuia să răstoarne prezumția acțiunii concertate. Prin întâmpinare, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) a precizat că soluția Curții de Apel București este temeinică și legală atât în privința respingerii ca inadmisibilă a cererii de suspendare a actelor administrative întemeiată pe dispozițiile art. 581 din C. proc. civ., cât și în privința fondului litigiului, respingând ca neîntemeiată cererea de anulare a celor acte administrative emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Examinând cauza prin prisma criticilor subsumate de recurentă motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. („ când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii” ), care au vizat exclusiv fondul pricinii și prin prisma art. 304 1 din C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare: Rezultă cu evidență din considerentele sentinței aflate în control judiciar că instanța fondului a examinat acțiunea în anulare a ordonanței din 2 iunie 2009 și a atestatului din 21 iunie 2009 emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare prin raportare la toate motivele de nelegalitate invocate de societatea reclamantă și la apărările emitentului celor două acte administrative individuale.

Prin atestatul din 21 iunie 2009 Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a luat act de faptul că reclamanta, alături de alte persoane fizice și juridice, acționează în mod concertat în legătură cu emitentul SC A. SA Slatina, iar prin ordonanța din 2 iunie 2009 s-a dispus ca aceste persoane să depună la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii ordonanței, documentația aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a SC A. SA Slatina. Ambele acte administrative individuale au fost motivate în fapt și în drept, cu respectarea dispozițiilor prevederilor Statutului Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările ulterioare.

Judecătorul fondului a răspuns tuturor aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă, subliniind că pct. 23 al art. 2 din Legea nr. 297/2004, modificată și completată, instituie o prezumție relativă cu privire la persoanele care acționează în mod concertat în legătură cu un emitent (în speță SC A. SA Slatina), prezumție care poate fi combătută cu orice mijloc de probă admis de lege.

Într-adevăr prin art. 2 alin. (1) pct. 23 din actul normativ incident se definește sintagma „persoane care acționează în mod concertat” ca fiind „două sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent”; în cuprinsul aceluiași text legal (pct. 23) se arată că „Până la proba contrară, următoarele persoane sunt prezumate că acționează în mod concentrat: a) persoanele implicate; b) societatea-mamă împreună cu filialele sale, precum și oricare dintre filialele aceleiași societăți-mamă între ele; c) o societate comercială cu membrii consiliului său de administrație și cu persoanele implicate, precum și aceste persoane între ele; d) o societate comercială cu fondurile ei de pensii și cu societatea de administrare a acestor fonduri”.

Or, în cauză societatea reclamantă nu a combătut cu niciun mijloc de probă situația de fapt expusă în Atestatul contestat, limitându-se la afirmația că Comisia Națională a Valorilor Mobiliare „certifică o situație nereală” (plângerea prealabilă). Așadar, critica recurentei că instanța a neglijat principii consacrate, cum este cel privind sarcina probei, este o critică nepertinentă, legea specială fixând alte reguli de conduită în reglementarea pieței de capital. În privința susținerii că nu se poate vorbi de exercitarea unei poziții majoritare a reclamantei asupra emitentului, instanța fondului arată că deși reală această aserțiune, este irelevantă în contextul în care prin atestatul din 2 iunie 2009 se ia act de faptul că mai multe persoane fizice și juridice, între care și reclamanta, și care dețin acțiuni la SC A. SA Slatina, exercită o poziție majoritară asupra acestui emitent.

Așadar, nici critica referitoare la ignorarea definiției legale a sintagmei „poziție majoritară” nu poate fi primită. Soluția de respingere a acțiunii în anularea actelor administrativ individuale emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare la data de 2 iunie 2009 este corectă și legală și văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SA Galați împotriva sentinței civile nr. 3485 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.