ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5613/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3485 din 21

septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare, respingând ca

inadmisibilă cererea de suspendare a executării actelor administrative emise de

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta SC C. SA Galați, având ca obiect anularea ordonanței

din 2 iunie 2009 și a atestatului din 2 iunie 2009 emise de pârâta Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că prin ordonanța Comisiei Naționale de

Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009, s-a dispus ca persoanele care au acționat

în mod concertat în ceea ce privește SC A. SA Slatina să depună la Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data

primirii respectivei ordonanțe, documentația aferentă ofertei publice

obligatorii de preluare a SC A. SA Slatina.

Astfel, cât privește

încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Statutul Comisiei Naționale de

Valorilor Mobiliare care statuează asupra obligativității motivării în drept a

ordonanțelor emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, curtea de apel a

constatat, contrar celor susținute de către reclamanta, că parata s-a conformat

dispozițiilor legale anterior menționate.

Instanța de fond a

mai reținut că măsura dispusă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare prin ordonanța

Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009 a fost adoptată în

temeiul prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) și alin. (4) și ale art. 9 alin.

(2) din Statutul Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G.

nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea

nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările

ulterioare . De asemenea, au fost avute în vedere și prevederile art. 2 alin.

(1) pct. 22 și pct. 23 și art. 203 din Legea nr. 297/2004 și ale art. 2 alin.

(3) lit. d), lit. f), lit. i) și lit. j) din Regulamentul Comisiei Naționale de

Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, precum și cele ale atestatului Comisiei

Naționale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009.

S-a mai constatat că în

condițiile în care în preambulul ordonanței se indică prevederile atestatului Comisiei

Naționale de Valorilor Mobiliare din 2 iunie 2009 care au fundamentat-o, omisiunea

menționării doar literei de la pct. 23 al art. 2 din Legea nr. 297/2004 care se

referă la persoanele care acționează în mod concertat nu este de natură a determina

nulitatea actului, putând fi determinată fără echivoc ipoteza legală avută în vedere

de emitent .

Atestatul atacat conține

nu numai motivarea în drept dar și motivarea în fapt,în cuprinsul acestuia fiind

menționate fără echivoc împrejurările care au condus la concluzia că persoanele

vizate au acționat în mod concertat.

Contrar celor susținute

de către reclamantă, instanța de fond a apreciat că atestatul menționează că, în

cauză, este incidentă dispoziția prevăzută la art. 2 pct. 23 lit. a) din Legea

nr. 297/2004 ,particularizând deci persoanele care acționează concertat, anume „persoanele

implicate”.

Cât privește cererea de

suspendare , s-a reținut că aceasta a fost formulată pe cale de ordonanța președințială,

în temeiul dispozițiilor art. 581 și urm. din C. proc. civ., deși Legea nr. 554/2004

în art. 14 și art. 15 reglementează condițiile privind suspendare a actelor administrative

ce vatămă un interes legitim sau un drept al persoanelor fizice sau juridice.

Astfel s-a reținut că,

legea aplicabilă în cazul suspendării actelor administrative este aceea a contenciosului

administrativ, Legea nr. 554/2004, procedură specială prevăzută de art. 581 din

C. proc. civ. fiind incompatibila în condițiile art. 28 din Legea contenciosului

administrativ în aceasta materie.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanta SC C. SA Galați a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Cererea de recurs a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., arătându-se în mod

sintetic că soluția primei instanțe este criticabilă din perspectiva Legii pieței

de capital, pe de o parte pentru greșita aplicare a sintagmei de „poziție majoritară”

definită expres de legiuitor în condițiile în care societatea recurentă are un număr

foarte mic de acțiuni la SC A. SA Slatina, iar pe de altă parte pentru că deși legea

stabilește clar cine trebuie să facă dovada acțiunii concertate față de SC A.

SA și răsturnând regulile impuse de C. proc. civ., instanța stabilește că reclamanta

trebuia să răstoarne prezumția acțiunii concertate.

Prin întâmpinare, Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) a precizat că soluția Curții de Apel

București este temeinică și legală atât în privința respingerii ca inadmisibilă

a cererii de suspendare a actelor administrative întemeiată pe dispozițiile

art. 581 din C. proc. civ., cât și în privința fondului litigiului, respingând ca

neîntemeiată cererea de anulare a celor acte administrative emise de Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare.

Examinând cauza prin prisma

criticilor subsumate de recurentă motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7 din C. proc. civ. („

când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine

de natura pricinii”

), care au vizat exclusiv fondul pricinii și prin prisma

art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat

și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Rezultă cu evidență din

considerentele sentinței aflate în control judiciar că instanța fondului a examinat

acțiunea în anulare a ordonanței din 2 iunie 2009 și a atestatului din 21 iunie

2009 emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare prin raportare la toate motivele

de nelegalitate invocate de societatea reclamantă și la apărările emitentului celor

două acte administrative individuale.

Prin atestatul din 21

iunie 2009 Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a luat act de faptul că reclamanta,

alături de alte persoane fizice și juridice, acționează în mod concertat în legătură

cu emitentul SC A. SA Slatina, iar prin ordonanța din 2 iunie 2009 s-a dispus ca

aceste persoane să depună la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în termen

de 15 zile lucrătoare de la data primirii ordonanței, documentația aferentă ofertei

publice obligatorii de preluare a SC A. SA Slatina.

Ambele acte administrative

individuale au fost motivate în fapt și în drept, cu respectarea dispozițiilor prevederilor

Statutului Comisiei Naționale de Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002

aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, cu modificările ulterioare.

Judecătorul fondului a

răspuns tuturor aspectelor de nelegalitate invocate de reclamantă, subliniind că

pct. 23 al art. 2 din Legea nr. 297/2004, modificată și completată, instituie o

prezumție relativă cu privire la persoanele care acționează în mod concertat în

legătură cu un emitent (în speță SC A. SA Slatina), prezumție care poate fi combătută

cu orice mijloc de probă admis de lege.

Într-adevăr prin art.

2 alin. (1) pct. 23 din actul normativ incident se definește sintagma „persoane

care acționează în mod concertat” ca fiind „două sau mai multe persoane, legate

printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură

cu un emitent”; în cuprinsul aceluiași text legal (pct. 23) se arată că „Până la

proba contrară, următoarele persoane sunt prezumate că acționează în mod concentrat:

a) persoanele implicate;

b) societatea-mamă împreună

cu filialele sale, precum și oricare dintre filialele aceleiași societăți-mamă între

ele;

c) o societate comercială

cu membrii consiliului său de administrație și cu persoanele implicate, precum și

aceste persoane între ele;

d) o societate

comercială cu fondurile ei de pensii și cu societatea de administrare a acestor

fonduri”.

Or, în cauză societatea

reclamantă nu a combătut cu niciun mijloc de probă situația de fapt expusă în Atestatul

contestat, limitându-se la afirmația că Comisia Națională a Valorilor Mobiliare

„certifică o situație nereală” (plângerea prealabilă).

Așadar, critica recurentei

că instanța a neglijat principii consacrate, cum este cel privind sarcina probei,

este o critică nepertinentă, legea specială fixând alte reguli de conduită în reglementarea

pieței de capital.

În privința susținerii

că nu se poate vorbi de exercitarea unei poziții majoritare a reclamantei asupra

emitentului, instanța fondului arată că deși reală această aserțiune, este irelevantă

în contextul în care prin atestatul din 2 iunie 2009 se ia act de faptul că mai

multe persoane fizice și juridice, între care și reclamanta, și care dețin acțiuni

la SC A. SA Slatina, exercită o poziție majoritară asupra acestui emitent.

Așadar, nici critica referitoare

la ignorarea definiției legale a sintagmei „poziție majoritară” nu poate fi primită.

Soluția de respingere

a acțiunii în anularea actelor administrativ individuale emise de Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare la data de 2 iunie 2009 este corectă și legală și

văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C. SA Galați

împotriva sentinței civile nr. 3485 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie

2011.