ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4144/2011

Procedura în fața primei instanțe a. Obiectul cererii deduse judecății Pin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, anularea Adresei nr. X din 02 martie 2005, emisă de către pârâtă și obligarea acesteia la plata de daune în sumă de 335.420 euro, cauzate ca urmare a emiterii acestui act, precum și daune morale în sumă de 50.000 RON. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în calitate de acționar minoritar la SC Ș.N.D. SA Galați a solicitat acționarului majoritar al acestei societăți să procedeze la cumpărarea, la un preț echitabil, a acțiunilor deținute, în temeiul dispozițiilor art. 207 din Legea nr. 297/2004, dar acționarul majoritar nu s-a conformat solicitării adresate, invocând Adresa Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. X din 02 martie 2005, potrivit cu care dispozițiile Legii nr. 297/2004 nu sunt incidente. La plângerea prealabilă adresată, pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a susținut că adresa contestată nu reprezintă act administrativ individual în sensul Legii nr. 554/2004, reprezentând doar o confirmare a unei situații preexistente și nefiind opozabilă părților. Reclamantul a susținut că adresa contestată este act administrativ individual, fiind emis de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în soluționarea conflictului dintre acționarii minoritari și acționarul majoritar al SC Ș.N.D. SA Galați, care s-a prevalat de acest act pentru a nu se conforma dispozițiilor legale. Valoarea prejudiciului cauzat a fost estimat la 335.420 euro, reprezentând contravaloarea acțiunilor deținute de reclamant la prețul de 32 euro/acțiune. b. Întâmpinarea formulată în cauză Pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de faptul că adresa contestată nu este act administrativ, ci reprezintă un răspuns la o solicitare formulată de către SC Ș.N.D. SA Galați. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că Legea nr. 297/2004 nu mai era aplicabilă în speță, în condițiile în care prin Hotărârea A.G.A. din 11 decembrie 2003 s-a aprobat declararea ca societate de tip închis a SC Ș.N.D. SA Galați, situație confirmată de Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 emis de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, urmat de retragerea de la tranzacționare de pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de către societate, potrivit Deciziei Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004.

Hotărârea instanței de fond în primul ciclul procesual Prin Sentința civilă nr. 1648 din data de 12 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea reclamantului M.M. ca netimbrată.

Decizia instanței de control judiciar Recursul formulat de către reclamantul M.M. a fost admis prin Decizia nr. 812 din 9 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care sentința recurată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare către aceeași instanță.

Procedura în fața instanței de fond în cadrul celui de-al doilea ciclul procesual Prin încheierea din 8 ianuarie 2007, Curtea de Apel București a dispus conexarea prezentei cauze cu Dosarul nr. 10219/2/2006, în care societatea SC Ș.N.D. SA Galați a dobândit calitatea de intervenient în interes propriu.

Hotărârea instanței de fond în rejudecare Prin Sentința civilă nr. 675 din data de 5 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunile conexe formulate de către M.M., și, în consecință, a admis cererea de intervenție în interes propriu a SC Ș.N.D. SA Galați și a obligat reclamantul la plata, către intervenientă, a sumei de 305 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Adresa Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. X din 02 martie 2005 nu poate avea caracter vătămător pentru reclamant, întrucât aceasta confirmă o situație de fapt preexistentă, statuată prin Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, acte premergătoare celui atacat de recurent. A mai constatat că începând cu luna martie 2004 SC Ș.N.D. SA Galați nu mai era o societate tranzacționată pe piața de capital, iar, în condițiile în care Legea nr. 247/2004 a intrat în vigoare în luna iulie 2004, dispozițiile acesteia nu sunt incidente în speță. A mai arătat instanța fondului că actul administrativ atacat este legal și valabil emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2002, aplicabil în timp. Împrejurarea că acest act normativ nu-l avantajează pe reclamant, în sensul că nu-i permite acestuia să-și vândă acțiunile direct către acționarul majoritar, la prețul dorit de către reclamant, ține de nevalorificarea unei oportunități oferite reclamantului la momentul emiterii ofertei publice secundare, potrivit O.U.G. nr. 28/2002, cu modificările și completările ulterioare, când acționarilor minoritari le-a fost oferită această șansă. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, acționarul minoritar are unica posibilitate de valorificare a acțiunilor în temeiul Legii nr. 31/1990, așa cum rezultă din conținutul prevederilor art. 3.3. Articolul III din Statutul SC Ș.N.D. SA Galați. Cererea privind acordarea de daune a fost respinsă cu motivarea că fapta ilicită cauzatoare de prejudicii nu incumbă Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, ci propriei conduite a reclamantului, care nu și-a valorificat șansa la momentul oportun. Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocate atât de către pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, cât și de către intervenienta SC Ș.N.D. SA Galați, cu motivarea că Adresa nr. X/2005 atestă, confirmă și recunoaște o situație de fapt, fiind asimilată noțiunii de atestat și inclusă în categoria actelor administrative individuale emise de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare potrivit art. 9 alin. (3) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a arătat că instanța de fond a respins acțiunea printr-o interpretare și aplicare greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât a apreciat în mod eronat că în cauză erau aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002 și nu cele ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital. Arată că acest act normativ nu a fost modificat și trebuia aplicat în mod unitar pentru toate societățile care au făcut obiectul unei oferte publice de preluare a tuturor acțiunilor, inclusiv pentru societatea intervenientă. Un alt motiv de recurs vizează invocarea în considerentele hotărârii recurate a Deciziei nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 acte emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, fără ca aceste probe să fi fost dezbătute astfel încât au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Susține că intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a aprobat retragerea acțiunilor societății de la tranzacționare de pe piața RASDAQ la data de 11 martie 2004 prin încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2002, în vigoare la data respectivă, situație în care aceasta trebuie să probeze legalitatea Deciziei nr. 1349/2004 și a Atestatului nr. 70/2004. În concluzie solicită admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, anularea actului administrativ individual nr. X din 2 martie 2005 emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și obligarea pârâtei la plata daunelor cauzate ca urmare a acestui act în sumă de 335.420 euro plăți în lei cursul B.N.R., și plata de daune morale în sumă de 50.000 RON.

Apărările intimaților. Prin întâmpinarea depusă la 25 ianuarie 2008 intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu motivarea că la data declarării societății comerciale Ș.N.D. Galați SA societate de tip închis, erau aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, modificată și aprobată prin Legea nr. 525/2002, și că Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, a intrat în vigoare în luna iulie 2004, iar dispozițiile acesteia sunt aplicabile numai societăților ale căror valori mobiliare sunt tranzacționabile pe piața de capital, la data intrării sale în vigoare, conform principiului tempus regit actum. Actele administrative individuale (Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 și Decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004) depuse de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare ca probe la dosarul cauzei, au îndeplinit condițiile prevăzute de lege, respectiv au legătură cu cauza, ajută la soluționarea acesteia și au fost întocmite înainte de ivirea litigiului. Intimatul-intervenient în nume propriu SC Ș.N.D. Galați SA prin întâmpinarea depusă la dosar înregistrată la 01 februarie 2008 a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat împotriva Sentinței civile nr. 675 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 15122/1/2005 și menținerea acestei sentințe pe care o consideră temeinică și legală reiterând aceleași apărări ca intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, subliniind faptul că recurentul-reclamant nu mai este în termenul legal pentru a contesta legalitatea Deciziei nr. 1349/2004 și Atestatului nr. 70/2004 emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Procedura în fața Înaltei Curți Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant M.M. a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1), (3) și art. 7 alin. (7) din anexa la O.U.G. nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, privind Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (2), art. 289 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, arătând că prevederile invocate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (4), art. 124 alin. (2) și art. 126 alin. (6) din Constituția României. Înalta curte, analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, sub aspectul admisibilității acesteia, a constatat că dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale, nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă prin încheierea de ședință din 4 aprilie 2008. Recurentul-reclamant prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatului nr. 70 din 11 martie 2004 emise de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, iar Înalta Curte constatând incidența prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că legalitatea actului nr. X/2 martie 2005 emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, care reprezintă obiectul acțiunii în contencios administrativ soluționate în primă instanță de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, depinde de legalitatea celor două acte care constituie obiectul excepției de nelegalitate ridicată de recurentul-reclamant M.M. a sesizat Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestei excepții prin încheierea pronunțată la 26 septembrie 2008. Cauza a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate. Prin Sentința civilă nr. 1030 pronunțată la 1 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată iar prin Decizia nr. 4965 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins recursul ca nefondat, motiv pentru care cauza a fost repusă pe rol pentru soluționarea recursului împotriva Sentinței civile nr. 675/2007 cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin cererea înregistrată la 11 august 2011 recurentul-reclamant formulează completare la recursul declarat la 25 septembrie 2007 împotriva Sentinței civile nr. 675 din 05 martie 2007 a Curții de Apel București împotriva admiterii cererii de intervenție în interes propriu a SC Ș.N.D. Galați SA, în baza dispozițiilor art. 52 alin. (2) și art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., precum și împotriva deciziei de respingere a cererii privind anularea actului administrativ nr. X din 02 martie 2005 emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Intimata-intervenientă a solicitat respingerea cererii de completare a motivelor de recurs ca tardiv formulată în raport de prevederile art. 301 C. proc. civ. Într-adevăr conform art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii. Cum în cauză nu au fost invocate motive de ordine publică în sensul art. 306 C. proc. civ., iar față de data comunicării Sentinței civile nr. 675 din 05 martie 2007 și chiar față de data înregistrării cererii de recurs sau depunerii concluziilor pe fond la 10 noiembrie 2009 termenul de 15 zile este cu mult depășit, cererea de completare a motivelor de recurs este tardivă. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând sentința atacată în raport de motivele invocate de recurentul-reclamant, de apărările cuprinse în întâmpinările depuse de intimate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant M.M. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Adresa nr. X din 02 martie 2005 calificată de prima instanță ca act administrativ individual, având următorul conținut „Urmare adresei dumneavoastră înregistrată la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sub nr. Y din 21 februarie 2005 vă comunicăm următoarele: Prin Atestatul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 70 din 11 martie 2004 s-a confirmat caracterul de societate de tip închis pentru SC Ș.N.D. Galați SA, iar prin Decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004 acțiunile emise de această societate au fost retrase de la tranzacționare pe piața RASDAQ. Având în vedere statutul de societate de tip închis al SC Ș.N.D. Galați SA prevederile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital nu îi sunt incidente”. Verificând conținutul acestui act contestat prima instanță a reținut pe de o parte că aceasta consfințește o situație de fapt determinată de retragerea de la tranzacționare pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de SC Ș.N.D. Galați SA începând cu 16 martie 2004, ca urmare a transformării societății din societate deținută public în societate de tip închis, cât și lipsa caracterului vătămător a celor două acte respectiv Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 care confirmă o situație existentă. În condițiile în care SC Ș.N.D. Galați SA nu mai era societate tranzacționată începând cu luna martie 2004, s-a apreciat ca fiind incidente speței dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002, și nu cele ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital. Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs. Atât soluția pe fondul cauzei, cât și rezolvarea dată excepției inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și intervenienta SC Ș.N.D. Galați SA sunt legale și vor fi menținute de instanța de recurs. Răspunzând punctual criticilor formulate în termenul legal de recurent, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Referitor la incidența Legii nr. 297/2004 privind piața de capital Intimata-intervenientă SC Ș.N.D. Galați SA a fost o societate comercială pe acțiuni deținută public, înregistrată la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare și ale cărei acțiuni au făcut obiectul tranzacționării pe piața RASDAQ până în anul 2004. Prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 11 decembrie 2003, s-a aprobat declararea ca societate de tip închis „ca urmare a finalizării ofertei publice de preluare inițială de acționarului majoritar în vederea închiderii delistării, conform prevederilor O.U.G. nr. 28/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 252/2002” hotărâre care a fost înregistrată la O.R.C. Galați prin C.I.M. nr. 7100 din 13 ianuarie 2004. În aceste condiții intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a procedat la emiterea Atestatului nr. 70 din 11 martie 2004, de confirmare a caracterului de societate tip închis pentru SC Ș.N.D. Galați SA, urmată de retragerea de la tranzacționare de pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de această societate iar prin Decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004 s-a dispus retragerea de la tranzacționare pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de SC Ș.N.D. Galați SA începând cu data de 16 martie 2004, ca urmare a transformării societății din societate deținută public (deschisă) în societate de tip închis. Art. 136 din O.U.G. nr. 28/2002 prevede că (1) o societate deținută public își va pierde acest statut în următoarele situații: a) când un acționar majoritar sau un grup de persoane care acționează în mod concertat deține mai mult de 90% din capitalul social al societății și promovează o ofertă publică de preluare, cu scopul de a închide societatea; (2) Societatea devine de tip închis la data notificării hotărârii adunării generale a acționarilor către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, după menționarea acesteia la Oficiul Registrului Comerțului, iar art. 137 - "O societate care își pierde statutul de societate deținută public sau se află în proces de dizolvare, conform prevederilor legale, va fi retrasă de pe piața reglementată pe care au fost tranzacționate respectivele valori mobiliare". În cuprinsul actului atacat sunt evidențiate în mod corect prevederile legale incidente respectiv O.U.G. nr. 28/2002 în condițiile în care Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, care a abrogat O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate aprobată și modificată prin Legea nr. 525/2002, a intrat în vigoare în luna iulie 2004, iar dispozițiile acesteia sunt aplicabile numai societăților tranzacționabile pe piața de capital iar societatea comercială Ș.N.D. Galați SA nu mai era societate tranzacționată (începând cu luna martie 2004). 1.2. Referitor la încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Atât Atestatul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 70 din 11 martie 2003 cât și Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 sunt evidențiate în cuprinsul adresei atacate, fiind depuse la dosarul cauzei și analizate de prima instanță prin prisma conținutului și legăturii cu soluționarea cauzei cu care a fost învestită, recurentul-reclamant neputându-se prevala de necunoașterea acestora sau de vătămarea drepturilor sale procesuale așa cum a susținut prin motivele de recurs. Referitor la legalitatea Deciziei nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatului nr. 70 din 11 martie 2004 emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, contestatorul nu mai este în termenul legal pentru a le contesta, iar excepția de nelegalitate invocată în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă irevocabil. 2. Temeiul legal pentru adoptarea soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. și art. 20 Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. pentru partea căzută în pretenții, respectiv obligarea recurentului către intimata SC Ș.N.D. Galați SA la plata cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli a actelor anexă depuse la dosarul de recurs.