ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4144/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4144/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

a. Obiectul cererii

deduse judecății

Pin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare, anularea Adresei nr. X din 02 martie 2005, emisă de către pârâtă și

obligarea acesteia la plata de daune în sumă de 335.420 euro, cauzate ca urmare

a emiterii acestui act, precum și daune morale în sumă de 50.000 RON.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în calitate de acționar minoritar la SC Ș.N.D. SA

Galați a solicitat acționarului majoritar al acestei societăți să procedeze la

cumpărarea, la un preț echitabil, a acțiunilor deținute, în temeiul dispozițiilor

art. 207 din Legea nr. 297/2004, dar acționarul majoritar nu s-a conformat

solicitării adresate, invocând Adresa Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare

nr. X din 02 martie 2005, potrivit cu care dispozițiile Legii nr. 297/2004 nu

sunt incidente.

La plângerea

prealabilă adresată, pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a susținut

că adresa contestată nu reprezintă act administrativ individual în sensul Legii

nr. 554/2004, reprezentând doar o confirmare a unei situații preexistente și

nefiind opozabilă părților.

Reclamantul a

susținut că adresa contestată este act administrativ individual, fiind emis de

către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în soluționarea conflictului

dintre acționarii minoritari și acționarul majoritar al SC Ș.N.D. SA Galați,

care s-a prevalat de acest act pentru a nu se conforma dispozițiilor legale.

Valoarea

prejudiciului cauzat a fost estimat la 335.420 euro, reprezentând

contravaloarea acțiunilor deținute de reclamant la prețul de 32 euro/acțiune.

b. Întâmpinarea

formulată în cauză

Pârâta Comisia

Națională a Valorilor Mobiliare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii,

față de faptul că adresa contestată nu este act administrativ, ci reprezintă un

răspuns la o solicitare formulată de către SC Ș.N.D. SA Galați.

În subsidiar, a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că Legea nr. 297/2004 nu

mai era aplicabilă în speță, în condițiile în care prin Hotărârea A.G.A. din 11

decembrie 2003 s-a aprobat declararea ca societate de tip închis a SC Ș.N.D. SA

Galați, situație confirmată de Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 emis de

către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, urmat de retragerea de la

tranzacționare de pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de către societate,

potrivit Deciziei Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11

martie 2004.

instanței de fond în primul ciclul procesual

Prin Sentința civilă

nr. 1648 din data de 12 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea reclamantului M.M.

ca netimbrată.

de control judiciar

Recursul formulat de

către reclamantul M.M. a fost admis prin Decizia nr. 812 din 9 martie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care sentința recurată a fost

casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare către aceeași instanță.

instanței de fond în cadrul celui de-al doilea ciclul procesual

Prin încheierea din 8

ianuarie 2007, Curtea de Apel București a dispus conexarea prezentei cauze cu

Dosarul nr. 10219/2/2006, în care societatea SC Ș.N.D. SA Galați a dobândit

calitatea de intervenient în interes propriu.

instanței de fond în rejudecare

Prin Sentința civilă

nr. 675 din data de 5 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunile conexe formulate de

către M.M., și, în consecință, a admis cererea de intervenție în interes

propriu a SC Ș.N.D. SA Galați și a obligat reclamantul la plata, către

intervenientă, a sumei de 305 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că Adresa Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare nr. X din 02 martie 2005 nu poate avea caracter vătămător pentru

reclamant, întrucât aceasta confirmă o situație de fapt preexistentă, statuată

prin Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004

al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, acte premergătoare celui atacat de

recurent.

A mai constatat că

începând cu luna martie 2004 SC Ș.N.D. SA Galați nu mai era o societate

tranzacționată pe piața de capital, iar, în condițiile în care Legea nr.

247/2004 a intrat în vigoare în luna iulie 2004, dispozițiile acesteia nu sunt

incidente în speță.

A mai arătat instanța

fondului că actul administrativ atacat este legal și valabil emis în temeiul

dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2002, aplicabil în timp.

Împrejurarea că acest

act normativ nu-l avantajează pe reclamant, în sensul că nu-i permite acestuia

să-și vândă acțiunile direct către acționarul majoritar, la prețul dorit de

către reclamant, ține de nevalorificarea unei oportunități oferite

reclamantului la momentul emiterii ofertei publice secundare, potrivit O.U.G.

nr. 28/2002, cu modificările și completările ulterioare, când acționarilor minoritari

le-a fost oferită această șansă. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, acționarul

minoritar are unica posibilitate de valorificare a acțiunilor în temeiul Legii

nr. 31/1990, așa cum rezultă din conținutul prevederilor art. 3.3. Articolul

III din Statutul SC Ș.N.D. SA Galați.

Cererea privind

acordarea de daune a fost respinsă cu motivarea că fapta ilicită cauzatoare de

prejudicii nu incumbă Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, ci propriei

conduite a reclamantului, care nu și-a valorificat șansa la momentul oportun.

Instanța de fond a

respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocate atât de către pârâta

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, cât și de către intervenienta SC

Ș.N.D. SA Galați, cu motivarea că Adresa nr. X/2005 atestă, confirmă și recunoaște

o situație de fapt, fiind asimilată noțiunii de atestat și inclusă în categoria

actelor administrative individuale emise de către Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare potrivit art. 9 alin. (3) din Statutul Comisiei Naționale a Valorilor

Mobiliare.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul M.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a arătat

că instanța de fond a respins acțiunea printr-o interpretare și aplicare

greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., întrucât a apreciat în mod eronat că în cauză erau aplicabile

dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002 și nu cele ale Legii nr. 297/2004 privind piața

de capital.

Arată că acest act normativ

nu a fost modificat și trebuia aplicat în mod unitar pentru toate societățile

care au făcut obiectul unei oferte publice de preluare a tuturor acțiunilor,

inclusiv pentru societatea intervenientă.

Un alt motiv de

recurs vizează invocarea în considerentele hotărârii recurate a Deciziei nr.

1349 din 11 martie 2004 și Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 acte emise de

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, fără ca aceste probe să fi fost

dezbătute astfel încât au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Susține că

intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a aprobat retragerea

acțiunilor societății de la tranzacționare de pe piața RASDAQ la data de 11

martie 2004 prin încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2002, în vigoare la

data respectivă, situație în care aceasta trebuie să probeze legalitatea

Deciziei nr. 1349/2004 și a Atestatului nr. 70/2004.

În concluzie solicită

admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii recurate în sensul

admiterii acțiunii, anularea actului administrativ individual nr. X din 2

martie 2005 emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și obligarea

pârâtei la plata daunelor cauzate ca urmare a acestui act în sumă de 335.420

euro plăți în lei cursul B.N.R., și plata de daune morale în sumă de 50.000

RON.

intimaților.

Prin întâmpinarea

depusă la 25 ianuarie 2008 intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu motivarea că la

data declarării societății comerciale Ș.N.D. Galați SA societate de tip închis,

erau aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare,

serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, modificată și

aprobată prin Legea nr. 525/2002, și că Legea nr. 297/2004 privind piața de

capital, a intrat în vigoare în luna iulie 2004, iar dispozițiile acesteia sunt

aplicabile numai societăților ale căror valori mobiliare sunt tranzacționabile

pe piața de capital, la data intrării sale în vigoare, conform principiului

tempus regit actum.

Actele administrative

individuale (Atestatul nr. 70 din 11 martie 2004 și Decizia Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie 2004) depuse de Comisia Națională

a Valorilor Mobiliare ca probe la dosarul cauzei, au îndeplinit condițiile

prevăzute de lege, respectiv au legătură cu cauza, ajută la soluționarea

acesteia și au fost întocmite înainte de ivirea litigiului.

Intimatul-intervenient

în nume propriu SC Ș.N.D. Galați SA prin întâmpinarea depusă la dosar

înregistrată la 01 februarie 2008 a solicitat respingerea ca nefondat a

recursului promovat împotriva Sentinței civile nr. 675 din 5 martie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 15122/1/2005 și

menținerea acestei sentințe pe care o consideră temeinică și legală reiterând

aceleași apărări ca intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare,

subliniind faptul că recurentul-reclamant nu mai este în termenul legal pentru

a contesta legalitatea Deciziei nr. 1349/2004 și Atestatului nr. 70/2004 emise

de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Înaltei Curți

Prin răspunsul la

întâmpinare, recurentul-reclamant M.M. a invocat neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 1 alin. (1), (3) și art. 7 alin. (7) din anexa la O.U.G. nr.

25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, privind Statutul Comisiei Naționale

a Valorilor Mobiliare și a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (2),

art. 289 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, arătând că

prevederile invocate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (4), art. 124 alin.

(2) și art. 126 alin. (6) din Constituția României.

Înalta curte,

analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, sub aspectul

admisibilității acesteia, a constatat că dispozițiile invocate ca fiind

neconstituționale, nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății,

astfel că în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

republicată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca

inadmisibilă prin încheierea de ședință din 4 aprilie 2008.

Recurentul-reclamant

prin răspunsul la întâmpinarea formulată de Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invocat

excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatului

nr. 70 din 11 martie 2004 emise de către Comisia Națională a Valorilor

Mobiliare, iar Înalta Curte constatând incidența prevederilor art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 în sensul că legalitatea actului nr. X/2 martie 2005

emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, care reprezintă obiectul

acțiunii în contencios administrativ soluționate în primă instanță de Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, depinde de

legalitatea celor două acte care constituie obiectul excepției de nelegalitate

ridicată de recurentul-reclamant M.M. a sesizat Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestei

excepții prin încheierea pronunțată la 26 septembrie 2008.

Cauza a fost suspendată

până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Prin Sentința civilă

nr. 1030 pronunțată la 1 martie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate ca

neîntemeiată iar prin Decizia nr. 4965 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins recursul ca nefondat, motiv

pentru care cauza a fost repusă pe rol pentru soluționarea recursului împotriva

Sentinței civile nr. 675/2007 cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Prin cererea

înregistrată la 11 august 2011 recurentul-reclamant formulează completare la

recursul declarat la 25 septembrie 2007 împotriva Sentinței civile nr. 675 din

05 martie 2007 a Curții de Apel București împotriva admiterii cererii de

intervenție în interes propriu a SC Ș.N.D. Galați SA, în baza dispozițiilor

art. 52 alin. (2) și art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., precum și împotriva

deciziei de respingere a cererii privind anularea actului administrativ nr. X

din 02 martie 2005 emis de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Intimata-intervenientă

a solicitat respingerea cererii de completare a motivelor de recurs ca tardiv

formulată în raport de prevederile art. 301 C. proc. civ.

Într-adevăr conform

art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar termenul pentru depunerea

motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii.

Cum în cauză nu au

fost invocate motive de ordine publică în sensul art. 306 C. proc. civ., iar

față de data comunicării Sentinței civile nr. 675 din 05 martie 2007 și chiar

față de data înregistrării cererii de recurs sau depunerii concluziilor pe fond

la 10 noiembrie 2009 termenul de 15 zile este cu mult depășit, cererea de

completare a motivelor de recurs este tardivă.

II. Considerentele

Înaltei Curți

Examinând sentința

atacată în raport de motivele invocate de recurentul-reclamant, de apărările

cuprinse în întâmpinările depuse de intimate, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant

M.M. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Adresa nr. X din 02 martie 2005 calificată de prima instanță ca

act administrativ individual, având următorul conținut „Urmare adresei

dumneavoastră înregistrată la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sub nr. Y

din 21 februarie 2005 vă comunicăm următoarele:

Prin Atestatul

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 70 din 11 martie 2004 s-a

confirmat caracterul de societate de tip închis pentru SC Ș.N.D. Galați SA, iar

prin Decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie

2004 acțiunile emise de această societate au fost retrase de la tranzacționare

pe piața RASDAQ.

Având în vedere

statutul de societate de tip închis al SC Ș.N.D. Galați SA prevederile Legii

nr. 297/2004 privind piața de capital nu îi sunt incidente”.

Verificând conținutul

acestui act contestat prima instanță a reținut pe de o parte că aceasta

consfințește o situație de fapt determinată de retragerea de la tranzacționare

pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de SC Ș.N.D. Galați SA începând cu 16 martie

2004, ca urmare a transformării societății din societate deținută public în

societate de tip închis, cât și lipsa caracterului vătămător a celor două acte

respectiv Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatul nr. 70 din 11 martie

2004 care confirmă o situație existentă.

În condițiile în care

SC Ș.N.D. Galați SA nu mai era societate tranzacționată începând cu luna martie

2004, s-a apreciat ca fiind incidente speței dispozițiile O.U.G. nr. 28/2002,

și nu cele ale Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

Această concluzie

este împărtășită și de instanța de recurs.

Atât soluția pe

fondul cauzei, cât și rezolvarea dată excepției inadmisibilității acțiunii

invocate de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și intervenienta SC

Ș.N.D. Galați SA sunt legale și vor fi menținute de instanța de recurs.

Răspunzând punctual

criticilor formulate în termenul legal de recurent, Înalta Curte reține

următoarele:

1.1. Referitor la

incidența Legii nr. 297/2004 privind piața de capital

Intimata-intervenientă

SC Ș.N.D. Galați SA a fost o societate comercială pe acțiuni deținută public,

înregistrată la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare și ale cărei acțiuni

au făcut obiectul tranzacționării pe piața RASDAQ până în anul 2004.

Prin hotărârea

Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 11 decembrie 2003,

s-a aprobat declararea ca societate de tip închis „ca urmare a finalizării

ofertei publice de preluare inițială de acționarului majoritar în vederea

închiderii delistării, conform prevederilor O.U.G. nr. 28/2002, modificată și

aprobată prin Legea nr. 252/2002” hotărâre care a fost înregistrată la O.R.C.

Galați prin C.I.M. nr. 7100 din 13 ianuarie 2004.

În aceste condiții

intimata-pârâtă Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a procedat la emiterea

Atestatului nr. 70 din 11 martie 2004, de confirmare a caracterului de

societate tip închis pentru SC Ș.N.D. Galați SA, urmată de retragerea de la

tranzacționare de pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de această societate iar

prin Decizia Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1349 din 11 martie

2004 s-a dispus retragerea de la tranzacționare pe piața RASDAQ a acțiunilor

emise de SC Ș.N.D. Galați SA începând cu data de 16 martie 2004, ca urmare a

transformării societății din societate deținută public (deschisă) în societate

de tip închis.

Art. 136 din O.U.G.

nr. 28/2002 prevede că (1) o societate deținută public își va pierde acest

statut în următoarele situații:

a) când un acționar

majoritar sau un grup de persoane care acționează în mod concertat deține mai

mult de 90% din capitalul social al societății și promovează o ofertă publică

de preluare, cu scopul de a închide societatea;

(2) Societatea devine

de tip închis la data notificării hotărârii adunării generale a acționarilor

către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, după menționarea acesteia la

Oficiul Registrului Comerțului, iar art. 137 - "O societate care își

pierde statutul de societate deținută public sau se află în proces de

dizolvare, conform prevederilor legale, va fi retrasă de pe piața reglementată

pe care au fost tranzacționate respectivele valori mobiliare".

În cuprinsul actului

atacat sunt evidențiate în mod corect prevederile legale incidente respectiv

O.U.G. nr. 28/2002 în condițiile în care Legea nr. 297/2004 privind piața de

capital, care a abrogat O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare,

serviciile de investiții financiare și piețele reglementate aprobată și

modificată prin Legea nr. 525/2002, a intrat în vigoare în luna iulie 2004, iar

dispozițiile acesteia sunt aplicabile numai societăților tranzacționabile pe

piața de capital iar societatea comercială Ș.N.D. Galați SA nu mai era

societate tranzacționată (începând cu luna martie 2004).

1.2. Referitor la

încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Atât Atestatul

Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 70 din 11 martie 2003 cât și

Decizia nr. 1349 din 11 martie 2004 sunt evidențiate în cuprinsul adresei

atacate, fiind depuse la dosarul cauzei și analizate de prima instanță prin

prisma conținutului și legăturii cu soluționarea cauzei cu care a fost

învestită, recurentul-reclamant neputându-se prevala de necunoașterea acestora

sau de vătămarea drepturilor sale procesuale așa cum a susținut prin motivele

de recurs.

Referitor la legalitatea

Deciziei nr. 1349 din 11 martie 2004 și Atestatului nr. 70 din 11 martie 2004

emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, contestatorul nu mai este în

termenul legal pentru a le contesta, iar excepția de nelegalitate invocată în

conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă irevocabil.

pentru adoptarea soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din

C. proc. civ. și art. 20 Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca

nefondat, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. pentru partea căzută în

pretenții, respectiv obligarea recurentului către intimata SC Ș.N.D. Galați SA

la plata cheltuielilor de judecată conform notei de cheltuieli a actelor anexă

depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.M. împotriva Sentinței civile nr. 675 din data de 5 martie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul

M.M. la plata către intimata SC Ș.N.D. Galați SA a sumei de 4711,75 RON

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2011.