ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3265 din data de 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., prin care acesta solicita suspendarea executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 98 din 02 martie 2010 și a Ordonanței C.N.V.M. nr. 242 din 01 ianuarie 2010 până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că p rin Ordonanța C.N.V.M. nr. 98 din 02 martie 2010 s-a dispus sancționarea cu avertisment a reclamantului și a fost obligat acesta ca, împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, să depună la C.N.V.M.

documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanței. Prețul în cadrul ofertei publice de preluare va fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (4) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 de către un evaluator independent înregistrat la C.N.V.M., cu luarea în considerare a ultimei situații financiare a emitentului. Ordonanța a fost emisă având în vedere prevederile art. 203, art. 272 lit. a) și art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 68 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, în baza analizei efectuate de direcția de specialitate a deliberărilor purtate în cadrul ședinței din data de 02 martie 2010. Ulterior, prin Ordonanța C.N.V.M.

nr. 242 din 01 ianuarie 2010 s-a dispus sancționarea cu amendă în sumă de 500 lei a reclamantului, pentru nerespectarea prevederilor Ordonanței C.N.V.M. nr. 98 din 02 martie 2010, reiterându-se obligația sa de a depune la C.N.V.M. documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanței. Examinând actele dosarului și susținerile reclamantului, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui caz temeinic justificat de natură a duce la suspendarea executării actului administrativ atacat, susținerile privind faptul că în speță nu subzistă obligația de a face oferta publică de preluare de acțiuni stabilită de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 neputând constituii un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea Ordonanțelor contestate în sensul îndeplinirii condiției prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A arătat instanța de fond că în speță nu este îndeplinită nici condiția privind paguba iminentă, sancțiunile cu avertisment și amendă în sumă de 500 lei aplicate și măsurile stabilite de organul de control neproducând cu iminență o pagubă reclamantului și nefiind de natură să producă un prejudiciu material viitor și previzibil pe care l-ar suporta prin executarea măsurilor dispuse. De asemenea, a mai arătat prima instanță, măsura dispusă prin ordonanțele contestate, privind depunerea la C.N.V.M. a documentației aferente ofertei publice de preluare obligatorie a SC A. SA, nu este de natură a produce prin ea însăși cu iminență un prejudiciu material viitor și previzibil. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se susține în cadrul motivelor de recurs că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece în cazul său condiția existenței unor cazuri bine justificate este îndeplinită deoarece cele două ordonanțe emise de C.N.V.M. sunt vădit nelegale pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 205 alin. (2) lit. a) din l egea nr. 297/2004 prin nesocotirea drepturilor recurentului asupra a 70,82% din capitalul emitentului.

Cu privire la a doua condiție, în motivele de recurs se arată că aceasta este îndeplinită deoarece este forțat să cumpere acțiuni pentru care nu deține lichiditatea necesară, fapt care, în condițiile crizei economice ar determina falimentul societății sale comerciale. Se solicită admiterea recursului și admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată. La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Motivele invocate în recurs nu pot fi reținute pe aspectul îndeplinirii condițiile cererii de suspendare în sens contrar celor reținute de instanța de fond. În ceea ce privește prima condiție, a existenței unor cazuri bine justificate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu există motive vădite de nelegalitate ale ordonanțelor C.N.V.M. contestate prin care recurentul a fost obligat a depune documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a acțiunilor SC A. SA Brașov, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

Problema exceptării sau nu a operațiunii efectuate de recurent în sensul dispozițiilor art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 este o problemă de fond, care nu reprezintă o aparență vădită de nelegalitate ale actelor a căror suspendare se solicită. În ceea ce privește a doua condiție a existenței unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 această condiție nu este îndeplinită deoarece recurentul nu a probat în concret producerea unui prejudiciu prin executarea ordonanțelor a căror suspendare se solicită. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant P.I. împotriva sentinței civile nr. 3265 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.