ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4723/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 782 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a hotărât respingerea acțiunii prin care reclamanta SC

I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea Ordonanței C.N.V.M.

din 11 martie 2009 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordonanța C.N.V.M.

din 11 martie 2009 s-a dispus sancționarea reclamantei SC I. SRL Zimnicea cu amendă

de 0,5% (7.800 RON) din capitalul social vărsat la Oficiul Registrului Comerțului,

reținându-se nerespectarea dispozițiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind

piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, prin nedepunerea documentației

aferente ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA Zimnicea la C.N.V.M.,

în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea Ordonanței din 18 noiembrie 2008.

Instanța de fond a mai

constatat că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta nu a contestat existența

faptei reținută prin decizia C.N.V.M. nr. 142 din 11 martie 2009, iar cu înscrisurile

depuse la dosarul cauzei nu a făcut dovada unei cauze care să înlăture caracterul

contravențional al acesteia.

De asemenea, s-a mai reținut

că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv

existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, pentru a

se putea dispune suspendarea executării Ordonanței C.N.V.M. din 11 martie 2009 până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea

nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile

nr. 782 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC I. SRL criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele:

Astfel, susține recurenta-reclamantă

că deși a întreprins toate demersurile în vederea efectuării ofertei publice obligatorii

așa cum rezultă și din corespondența purtată cu C.N.V.M., dosarul fiind constituit

de către S.K.S., singurul document lipsă fiind scrisoarea de garanție bancară, a

fost sancționată cu amendă în mod nejustificat fără a se ține cont de faptul că

a fost împiedicată în îndeplinirea obligației de împrejurări mai presus de voința

sa, respectiv de greutățile întâmpinate în obținerea scrisorii de garanție bancară,

cu toate demersurile făcute la o serie de bănci pentru obținerea acesteia, și care

s-au concretizat doar în analize sau promisiuni de rezolvare.

Mai arată recurenta-reclamantă

că, în prezent, nu mai este obligată la derularea ofertei publice de preluare obligatorie

a SC Z. SA, deoarece în cursul lunii aprilie 2009 a fost nevoită să înstrăineze

13% din pachetul de acțiuni, tocmai datorită imposibilității de obținere a scrisorii

de garanție bancară, astfel încât, mai deține, împreună cu SC I. SRL, societate

cu care acționează în mod concertat, 30% din capitalul social al acestei societăți,

așadar, sub pragul de 33% de la care intervine obligativitatea derulării ofertei

publice de preluare.

Mai susține recurenta-reclamantă

că, în perioada în care a deținut peste 33% din capitalul social al SC Z. SA, a

respectat legea, neabuzând de poziția de control, prin autosuspendarea drepturilor

de vot la toate acțiunile care depășeau poziția de control - 33% invocate de C.N.V.M.

în aplicarea sancțiunii. În acest sens, arată recurenta-reclamantă că, din documentele

depuse de societatea SC Z. SA Zimnicea la C.N.V.M., respectiv procesele-verbale

ale Adunării Generale a Acționarilor și hotărârile Adunării Generale a Acționarilor

rezultă clar că nu a exercitat drepturile de vot peste pragul de 33% și nu ca urmare

a unei decizii C.N.V.M., ci din propria inițiativă respectând litera și spiritul

Legii nr. 297/2004.

de recurs

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate, în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de

probele administrate în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul

este nefondate și urmează a fi respins pentru următoarele considerente

:

Înalta Curte constată,

în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta-reclamantă se rezumă,

cu mici nuanțe, la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora

li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, așa încât nu

va relua argumentele expuse de judecătorul fondului în considerentele respectivei

hotărâri ci își va limita analiza doar la criticile care se circumscriu unor motive

de recurs, în condițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel, potrivit art.

203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 „o persoană care urmare a achizițiilor sale

sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33%

din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze

o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca

obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2

luni de la momentul atingerii respectivei dețineri”.

Respectivele dispoziții

legale au devenit incidente în cazul recurentei-reclamante, în urma tranzacției

realizate pe B.V.B. în data de 27 iunie 2008, când, în calitate de acționar al SC

Z. SA, a achiziționat un nr. de 1.394.900 acțiuni, ajungând, astfel să dețină un

nr. de 1.792.523 acțiuni, reprezentând 37,129 % din capitalul social al respectivei

societăți comerciale.

Dat fiind faptul că recurenta-reclamantă

nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale art. 203 din Legea nr. 297/2004, dar

nici obligația impusă prin Ordonanța C.N.V.M. din 18 noiembrie 2008, respectiv depunerea

în termen de 15 zile lucrătoare a documentației aferentei ofertei publice de preluare

obligatorie a SC Z. SA Zimnicea, prin Ordonanța din 11 martie 2009 C.N.V.M. a aplicat

acesteia o amendă de 0,5% (7.800 RON) din capitalul social vărsat la Oficiul

Registrului Comerțului.

Raportând criticile recurentei-reclamante

la situația de fapt expusă, de altfel necontestată în fața instanței de fond, Înalta

Curte constată netemeinicia respectivelor critici, reținând că în mod corect judecătorul

fondului a apreciat că reclamanta nu a dovedit incidența în cauză a vreunui cauze

de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei.

Astfel, faptul invocat,

în acest sens de recurenta-reclamantă, respectiv greutățile întâmpinate în obținerea

unei scrisori de garanție bancară, nu poate fi reținut, cu atât mai mult cu cât

pentru fapta în raport de care s-a aplicat sancțiunea contravențională contestată,

la 11 martie 2009, săvârșită în urma unei tranzacții efectuate la 27 iunie 2008,

fusese notificată, în prealabil, de către C.N.V.M., în legătură cu obligațiile legale

ce-i incumbă în urma respectivei tranzacții, la data de 07 iulie 2008.

Chiar dacă prin adresa

din 29 octombrie 2008, recurenta-reclamantă a informat intimata-pârâtă că a inițiat

procedura pentru derularea ofertei publice de preluare obligatorii, singurul document

lipsă fiind scrisoarea de garanție bancară, acest fapt nu este de natură a conduce

la înlăturarea răspunderii recurentei-reclamante care a manifestat pasivitate în

efectuarea unor demersuri constante în vederea îndeplinirii obligației legale impuse

de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297

/

2004, care fără îndoială

este o obligație de rezultat și nu de diligență.

Aceeași atitudine pasivă,

în executarea obligației legale, poate fi reținută în persoana recurentei-reclamante

și ulterior sancționării sale cu avertisment prin Ordonanța din 18  noiembrie 2008

a C.N.V.M. prin care s-a dispus și ca societatea sancționată să depună în termen

de 15 zile lucrătoare de la primirea actului sancționator, documentația aferentă

ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA Zimnicea, în caz contrar urmând

a fi sancționată cu amendă între 0,5-5% din capitalul social vărsat.

Prin urmare susținerile

privind dificultățile întâmpinate în obținerea scrisorii de garanție bancară nu

pot fi reținute pentru înlăturarea caracterului sancționator al faptei reținute

în sarcina sa, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.

Nu are relevanță nici

faptul că în prezent recurenta-reclamantă prin înstrăinarea, unui nr. de 672.600

de acțiuni, reprezentând 13,93% din capitalul social al SC Z. SA Zimnicea, deține

sub 33% din drepturile de vot, în condițiile în care temeinicia și legalitatea aplicării

unei sancțiuni nu se apreciază în raport de dispozițiile legale și circumstanțele

de fapt intervenite ulterior aplicării sancțiunii contravenționale; faptul că în

prezent recurenta-reclamantă nu se mai află sub incidența dispozițiilor art. 203

nu este de natură a o exonera pe aceasta, în raport de faptele săvârșite în perioada

când îi cădea în sarcină respectiva obligație legală.

Totodată nu are relevanță

nici faptul că recurenta-reclamantă ar fi renunțat la exercitarea dreptului de vot

ce depășea 33% din capitalul social al SC Z. SA Zimnicea, în condițiile în care

aceasta nu a făcut altceva de cât să se conformeze unei alte dispoziții legale,

respectiv art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

Totodată, Înalta Curte

constată că, în raport de circumstanțele cauzei, în mod corect instanța de fond

a apreciat că, cererea de suspendare a executării deciziei C.N.V.M. nr. 142 din

11 martie 2009, nu îndeplinește cumulativ condițiile prev. de art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

În consecință, Înalta

Curte constatând că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la nelegalitatea

și netemeinicia hotărârii pronunțate de Curtea de Apel, întrucât, în mod corect

instanța de fond a constatat legalitatea deciziilor nr. 142 din 11 martie 2009 privind

sancționarea societății recurente, pentru încălcarea prevederilor art. 203

alin. (1) din Legea nr. 297/2004, urmează a înlătura toate criticile formulate de

recurentă-reclamantă, a cărei justificare a faptei sancționate nu poate fi primită.

Toate considerentele expuse,

converg către concluzia că, în raport cu probele administrate în cauză, soluția

de respingere a cererii reclamantei, pronunțată de instanța de fond este temeinică

și legală, motiv pentru care urmează a fi înlăturate toate criticile formulate de

recurenta-reclamantă.

În consecință, față de

considerentele expuse, recursul urmează a fi respins, ca nefondate, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC I. SRL Zimnicea împotriva sentinței nr. 782 din 11 februarie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.