ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4723/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 782 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât respingerea acțiunii prin care reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea Ordonanței C.N.V.M. din 11 martie 2009 și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordonanța C.N.V.M.

din 11 martie 2009 s-a dispus sancționarea reclamantei SC I. SRL Zimnicea cu amendă de 0,5% (7.800 RON) din capitalul social vărsat la Oficiul Registrului Comerțului, reținându-se nerespectarea dispozițiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, prin nedepunerea documentației aferente ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA Zimnicea la C.N.V.M., în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea Ordonanței din 18 noiembrie 2008. Instanța de fond a mai constatat că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta nu a contestat existența faptei reținută prin decizia C.N.V.M. nr. 142 din 11 martie 2009, iar cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu a făcut dovada unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al acesteia.

De asemenea, s-a mai reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, pentru a se putea dispune suspendarea executării Ordonanței C.N.V.M. din 11 martie 2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 782 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC I. SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 1 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: Astfel, susține recurenta-reclamantă că deși a întreprins toate demersurile în vederea efectuării ofertei publice obligatorii așa cum rezultă și din corespondența purtată cu C.N.V.M., dosarul fiind constituit de către S.K.S., singurul document lipsă fiind scrisoarea de garanție bancară, a fost sancționată cu amendă în mod nejustificat fără a se ține cont de faptul că a fost împiedicată în îndeplinirea obligației de împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de greutățile întâmpinate în obținerea scrisorii de garanție bancară, cu toate demersurile făcute la o serie de bănci pentru obținerea acesteia, și care s-au concretizat doar în analize sau promisiuni de rezolvare.

Mai arată recurenta-reclamantă că, în prezent, nu mai este obligată la derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA, deoarece în cursul lunii aprilie 2009 a fost nevoită să înstrăineze 13% din pachetul de acțiuni, tocmai datorită imposibilității de obținere a scrisorii de garanție bancară, astfel încât, mai deține, împreună cu SC I. SRL, societate cu care acționează în mod concertat, 30% din capitalul social al acestei societăți, așadar, sub pragul de 33% de la care intervine obligativitatea derulării ofertei publice de preluare. Mai susține recurenta-reclamantă că, în perioada în care a deținut peste 33% din capitalul social al SC Z. SA, a respectat legea, neabuzând de poziția de control, prin autosuspendarea drepturilor de vot la toate acțiunile care depășeau poziția de control - 33% invocate de C.N.V.M.

în aplicarea sancțiunii. În acest sens, arată recurenta-reclamantă că, din documentele depuse de societatea SC Z. SA Zimnicea la C.N.V.M., respectiv procesele-verbale ale Adunării Generale a Acționarilor și hotărârile Adunării Generale a Acționarilor rezultă clar că nu a exercitat drepturile de vot peste pragul de 33% și nu ca urmare a unei decizii C.N.V.M., ci din propria inițiativă respectând litera și spiritul Legii nr. 297/2004. 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de probele administrate în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul este nefondate și urmează a fi respins pentru următoarele considerente : Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta-reclamantă se rezumă, cu mici nuanțe, la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, așa încât nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului în considerentele respectivei hotărâri ci își va limita analiza doar la criticile care se circumscriu unor motive de recurs, în condițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ. Astfel, potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 „o persoană care urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri”. Respectivele dispoziții legale au devenit incidente în cazul recurentei-reclamante, în urma tranzacției realizate pe B.V.B. în data de 27 iunie 2008, când, în calitate de acționar al SC Z. SA, a achiziționat un nr. de 1.394.900 acțiuni, ajungând, astfel să dețină un nr. de 1.792.523 acțiuni, reprezentând 37,129 % din capitalul social al respectivei societăți comerciale.

Dat fiind faptul că recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale art. 203 din Legea nr. 297/2004, dar nici obligația impusă prin Ordonanța C.N.V.M. din 18 noiembrie 2008, respectiv depunerea în termen de 15 zile lucrătoare a documentației aferentei ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA Zimnicea, prin Ordonanța din 11 martie 2009 C.N.V.M. a aplicat acesteia o amendă de 0,5% (7.800 RON) din capitalul social vărsat la Oficiul Registrului Comerțului. Raportând criticile recurentei-reclamante la situația de fapt expusă, de altfel necontestată în fața instanței de fond, Înalta Curte constată netemeinicia respectivelor critici, reținând că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că reclamanta nu a dovedit incidența în cauză a vreunui cauze de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei.

Astfel, faptul invocat, în acest sens de recurenta-reclamantă, respectiv greutățile întâmpinate în obținerea unei scrisori de garanție bancară, nu poate fi reținut, cu atât mai mult cu cât pentru fapta în raport de care s-a aplicat sancțiunea contravențională contestată, la 11 martie 2009, săvârșită în urma unei tranzacții efectuate la 27 iunie 2008, fusese notificată, în prealabil, de către C.N.V.M., în legătură cu obligațiile legale ce-i incumbă în urma respectivei tranzacții, la data de 07 iulie 2008. Chiar dacă prin adresa din 29 octombrie 2008, recurenta-reclamantă a informat intimata-pârâtă că a inițiat procedura pentru derularea ofertei publice de preluare obligatorii, singurul document lipsă fiind scrisoarea de garanție bancară, acest fapt nu este de natură a conduce la înlăturarea răspunderii recurentei-reclamante care a manifestat pasivitate în efectuarea unor demersuri constante în vederea îndeplinirii obligației legale impuse de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297 / 2004, care fără îndoială este o obligație de rezultat și nu de diligență.

Aceeași atitudine pasivă, în executarea obligației legale, poate fi reținută în persoana recurentei-reclamante și ulterior sancționării sale cu avertisment prin Ordonanța din 18 noiembrie 2008 a C.N.V.M. prin care s-a dispus și ca societatea sancționată să depună în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea actului sancționator, documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA Zimnicea, în caz contrar urmând a fi sancționată cu amendă între 0,5-5% din capitalul social vărsat. Prin urmare susținerile privind dificultățile întâmpinate în obținerea scrisorii de garanție bancară nu pot fi reținute pentru înlăturarea caracterului sancționator al faptei reținute în sarcina sa, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.

Nu are relevanță nici faptul că în prezent recurenta-reclamantă prin înstrăinarea, unui nr. de 672.600 de acțiuni, reprezentând 13,93% din capitalul social al SC Z. SA Zimnicea, deține sub 33% din drepturile de vot, în condițiile în care temeinicia și legalitatea aplicării unei sancțiuni nu se apreciază în raport de dispozițiile legale și circumstanțele de fapt intervenite ulterior aplicării sancțiunii contravenționale; faptul că în prezent recurenta-reclamantă nu se mai află sub incidența dispozițiilor art. 203 nu este de natură a o exonera pe aceasta, în raport de faptele săvârșite în perioada când îi cădea în sarcină respectiva obligație legală. Totodată nu are relevanță nici faptul că recurenta-reclamantă ar fi renunțat la exercitarea dreptului de vot ce depășea 33% din capitalul social al SC Z. SA Zimnicea, în condițiile în care aceasta nu a făcut altceva de cât să se conformeze unei alte dispoziții legale, respectiv art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

Totodată, Înalta Curte constată că, în raport de circumstanțele cauzei, în mod corect instanța de fond a apreciat că, cererea de suspendare a executării deciziei C.N.V.M. nr. 142 din 11 martie 2009, nu îndeplinește cumulativ condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În consecință, Înalta Curte constatând că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de Curtea de Apel, întrucât, în mod corect instanța de fond a constatat legalitatea deciziilor nr. 142 din 11 martie 2009 privind sancționarea societății recurente, pentru încălcarea prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, urmează a înlătura toate criticile formulate de recurentă-reclamantă, a cărei justificare a faptei sancționate nu poate fi primită.

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că, în raport cu probele administrate în cauză, soluția de respingere a cererii reclamantei, pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care urmează a fi înlăturate toate criticile formulate de recurenta-reclamantă. În consecință, față de considerentele expuse, recursul urmează a fi respins, ca nefondate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. SRL Zimnicea împotriva sentinței nr. 782 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.